9,222 matches
-
posede acea lucrare de mare preț. Și, mai mult, era În stare să o adnoteze, așa cum mărturiseau numeroasele observații Înscrise pe margini, cu o grafie Înghesuită și nervoasă, foarte diferită de aceea minusculă, carolingiană, a copistului anonim care transcrisese textul. Neobișnuit de asemănătoare cu a lui Însuși, observă el citind, ici și colo, câte o observație. Autorul acelor note avea ceva care, Într-un mod cu totul neașteptat, i-l apropia. Așa cum li se Întâmplă unor pelerini care, pe pământuri străine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
lipsit de voință; ăsta‑i e un lucru mai dificil decât să cizelezi un text literar, căci oamenii sunt în stare să se opună când nici nu te aștepți. Asta te obosește, dar te și stimulează. Arta este maleabilă și neobișnuit de răbdătoare. Oamenii sunt uneori încăpățânați, dar receptivi la explicații. Ce‑i drept, cred că știu ei mai bine, dar Rainer chiar știe mai bine. Colegii de școală sunt o turmă de miei cenușii, neștiutori și necopți. Povestesc ce‑au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Rahat. Rahat. Din partea ei, Sophie n‑are decât să crape. Sophie simte ceva și se încruntă. Rainer o întreabă pe Sophie dacă nu‑i de părere că, dintre ei toți, Hans ar trebui să aibă cea mai mare aspirație către neobișnuit, din moment ce el e cel mai obișnuit în gândire dintre toți. Nu crezi? Anna spune că fiecare propoziție pe care‑o scoate Hans ar mai fi putut fi rostită de oricine altcineva de cel puțin o mie de ori. În povestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ea. Vii și tu la cină? Nu, spune Hans imediat, fiindcă nu‑i poate suferi pe părinții Annei. Dar, spune el, acuși e duminică și poate ieșim undeva împreună. Diverse griji se desprind dintr‑odată de Anna și o bucurie neobișnuită pune stăpânire pe ea, extinzându‑se până și asupra mesei de seară care, mai mult ca sigur, are un gust îngrozitor. Foarte curând va pleca cu Hans într‑o plimbare de duminică, cu bicicleta. Poate că plimbarea va reprezenta un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
s-ar fi transformat În heroină, În cocaină și În ecstasy, mi-era imposibil să stau liniștit și să o ascult În continuare. Simțeam nevoia de a face ceva, ceva de neînțeles chiar și pentru mine. Era ceva atât de neobișnuit Încât m-am surprins singur: Îmi venea să mă rostogolesc pe jos, să-mi dau jos boxerii și să-mi frec penisul de covor, să sparg În dinți marginea paharului din care băuse Keiko Kataoka, să-mi Înfig În piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
clădirea Reichstag-ului la miezul nopții. — Zice de ce? — Pretinde că are informații în legătură cu un caz mai vechi al meu. O persoană dispărută care a rămas dispărută. — Da, sigur, că eu le țin minte cum țin minte câinii cu coadă. Foarte neobișnuit. Te duci? Am ridicat din umeri: — În ultima vreme am dormit prost, așa că de ce nu? — Vrei să zici, în afară de faptul că e o ruină arsă și că e periculos să mergi înăuntru? Păi, un motiv ar fi acela că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
pare că ar trebui să-ți recunosc vocea, am răspuns, luând-o în sus pe scări. — Și cu mine e la fel. Câteodată îmi recunosc vocea, dar pur și simplu nu și pe cel care o folosește. Nu e nimic neobișnuit în asta, nu? Nu în vremurile astea. Mi-am scos lanterna și am îndreptat-o către bărbatul pe care acum îl vedeam retrăgându-se în încăperea din fața mea. — Mă interesează să aud asta, i-am spus. Mi-ar plăcea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
întorcând în mâini revista de pe o parte pe alta de parcă ar fi fost cine știe ce artefact scos la lumină de către Heinrich Schliemann în urma săpăturilor făcute la ruinele Troiei. — Nu. Am cumpărat-o și eu așa, doar din curiozitate. — Bine. Un interes neobișnuit pentru ocult este adesea un semn al unei personalități labile. — Știți, și eu mă gândeam chiar la acest lucru. Nu oricine ar fi de acord cu mine în această privință, desigur. Dar viziunile multor figuri religioase moderne - Sfântul Augustin, Luther
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
mi-a prins un mic pendul deasupra părții de jos a încheieturii. L-a privit o vreme cum se învârtește și se răsucește înapoi, înainte de a decreta că încărcătura de electricitate de care dădeam dovadă indica faptul că mă simțeam neobișnuit de deprimat și că mă neliniștea ceva. Era un mic spectacol impresionant, dar fără îndoială lipsit de riscuri, dat fiind că majoritatea oamenilor care se internau în clinică erau probabil deprimați sau neliniștiți în legătură cu ceva, fie chiar și numai în legătură cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
altă parte, s-ar putea să fi încercat deja cu Kindermann și să fi eșuat. Fiind psihoterapeut, el ar putea foarte ușor să explice scrisorile de la fiul dumneavoastră ca fiind fanteziile unui fost pacient. La urma urmei, nu e ceva neobișnuit ca un pacient să ajungă să se atașeze de medicul său, chiar dacă e atât de demn de dispreț cum e Kindermann. — L-ai cunoscut? — Nu, dar asta e ceea ce am auzit de la o parte din personalul care lucrează la clinică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
înainte să faci o glumă pe chestia asta, îți zic că bărbatul pe care îl caut este un criminal, cu patru goluri marcate. — Cum te pot ajuta eu? Conduc un bordel, nu o agenție de detectivi particulari. Nu e ceva neobișnuit ca un bărbat să-ți folosească vreuna din fete în mod violent. Nu e nici unul care să poarte mănuși de catifea, Bernhard, atâta pot să-ți spun. Foarte mulți dintre ei își imaginează că doar pentru că au plătit pentru acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
umplea casa, mi-am cerut scuze și i-am spus că speram că nu deranjam familia de la masă. — Mai e ceva până ne așezăm la masă, zise bătrânul. Soția și fiica mea încă trebăluiesc în bucătărie. Zâmbi nervos, fără îndoială neobișnuit cu politețea funcționarilor publici, și mă conduse într-o cameră de primire: — Și acum, zise el, spuneați că ați dori să vorbiți cu fiica mea, Sarah. Că ea s-ar putea să fie în stare să identifice un criminal. — Exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
cu o batistă. — Ezit să vă sugerez asta, Herr și Frau Steininger, și vă rog să nu mă credeți un glumeț, dar când obișnuitul s-a dovedit inutil, atunci cu siguranță nu poate fi nici un rău în a recurge la neobișnuit. — Eu credeam că de-asta am apelat la dumneavoastră din capul locului, zise Hildegard pe un ton înțepat. Obișnuitul, cum ziceți dumneavoastră, era ceva ce așteptam din partea poliției. Vogelmann zâmbi jenat: — M-am exprimat prost, zise el. Poate că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
la scrisoarea dumitale și, cu ajutorul lui SS-Hauptsturmführer Kindermann și a lui SS-Sturmbannführer Anders, cred că am soluția. Anders are ceva experiență în chestiuni polițienești și este încrezător că într-o situație creată ca urmare a Proiectului Krist nu ar fi neobișnuit ca un cetățean să solicite o anchetă făcută de propriul său agent privat, dat fiind că eficiența poliției e așa cum e. Prin urmare, se propune ca prin demersurile și finanțarea bunului nostru prieten Reinhard Lange, să antamăm serviciile unei mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
decât în mod obișnuit, zise Felix S 23. — Bineînțeles, bineînțeles! răspunse la fel de vesel Păscuțoiu. — Și urechile parcă-s mai mari, observă Dromiket 4. — Nu mari, ci foarte mari, preciză inginerul-șef. Da’ uitați-vă la picioare! Picioarele erau, într-adevăr, neobișnuit de lungi și musculoase. Câteva animale care nu stăteau jos atingeau din cauza picioarelor cam înălțimea unei juninci. — Cum se explică aceste benefice anomalii? întrebă Stejeran 1. — Imediat vă veți da seama! răspunse inginerul-șef. Tovarășe stagiar, te rog, faza nr.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
început nici nu voia să audă, se hotărăște să dea pe tânărul Johann la carte mai înaltă, să-l trimită la Collegium Carolinum. Aici Gauss are norocul să întîlnească un profesor de matematici clarvăzător: August Wilhelm Zimmermann. Uimit de dispozițiile neobișnuite pentru matematică ale acestuia, Zimmermann, prin legăturile ce avea la curte, mijlocește și obține ca elevul să fie prezentat ducelui Carl Wilhelm Ferdinand de Braunschweig, drept o mândrie viitoare a orașului. Gauss avea atunci 14 ani. Din acest moment, până la
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
putem desigur ghici aglomerarea caselor. Este de fapt un studiu de tranziție între pictura realistă, la pictură semi-abstracta, rezultat din amestecul elementelor figurative cu componentele geometrice. Lucrarea aduce un plus de culoare locului, făcând posibile interpretări variate. Clădiri în culori neobișnuite ne oferă în lucrarea ei și Mila Zilber. Deși surprinde un peisaj urban, cu arhitectură istorică, pictoriță folosește un colorit expresiv care plasează tabloul în zona expresionistă. Aceste culori vii, chiar excesive, crează o realitate modernă spectaculoasă. Risipindu-și casele
CASE ÎN PICTURĂ de DOREL SCHOR în ediţia nr. 980 din 06 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364378_a_365707]
-
000 de sarmale, aproximativ 500 de kilograme de cârnați și 5000 de pachete de prăjituri. De specificat, însă, ca la biserică „Happy Valley” din Phoenix au loc cele mai mari întruniri ale românilor din Diaspora. Astfel că, nu este lucru neobișnuit că, în cadrul acestei comunități, la o nuntă să participe în jur de 600, uneori chiar peste 800 de invitați. De asemenea, la „Convenția Bisericilor Penticostale” a românilor din Statele Unite și Canada, care va avea loc anul acesta la Phoenix, în
LA PHOENIX (ARIZONA) S-A INAUGURAT CEA MAI MARE BISERICA ROMANEASCA DIN DIASPORA! de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361436_a_362765]
-
a intermedia senzațiile cărnii. Este un simbol de o autenticitate absolută. Chiar ai merge cu gândul la universalitate și poate tot nu ai reuși să înțelegi pe deplin această dragoste nemăsurată între două lumi, între două constante diferite poate sau neobișnuit de gemene. Fiecare prilej de a o întâlni devenise pentru el aproape compulsiv, generat de nevoia fantastică de a se îmbăia în ochii ce cuprindeau o vastitate necuprinzătoare a unui negru adânc de fierbinte. O atingea cu palmele minții în
FLUTURI SUB CEARCĂNE de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361452_a_362781]
-
de carne care îl privea cu o fixare aproape bolnăvicioasă. Trăsăturile chipului îi erau parțial înghițite-n șuvoaiele de auriu care i se scurgeau până peste umerii de un alb țipător. Și nu era acea paloare albă, ci un alb neobișnuit de respirabil, care oferea privitului o perdea de lacrimă. Simțea tristețea mută în ochii pe jumătate întredeschiși, care îl țintuiau în mijlocul lumii lui. Ochii erau dezaprobatori, acizi de atât de multă supărare cât sălășuia în ei. Întinse mâna dreaptă spre
FLUTURI SUB CEARCĂNE de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361452_a_362781]
-
făpturii. Simți cum o arsură nedefinită îi rănește obrazul. Cât de dureroasă este o singură lacrimă și încerca să stârpească venirea celorlalte, dar nu reusi. Nu putea să stăpânească durerea incomensurabilă a apei sărate care se năvălea deasupra obrajilor săi neobișnuit de goi. Ființa din fața lui se ridică ușor îndreptându-se spre el. Avea însă ochii închiși. Părea că nici măcar nu atingea consistența pământului sub tălpile sale. Nu era plutire, doar apropiere. Nici măcar aerul nu îl împingea înaintea ei. Se deplasa
FLUTURI SUB CEARCĂNE de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361452_a_362781]
-
eminentul meu amic judecătorul. Acesta, în culmea supărării, mă apostrofează cu vorbele: Degeaba zice ăsta că ai talent, nu vezi că nu rentează? Până n-oi vedea banii, te declar lipsit de orice dar. Și într-o violență de limbagiu neobișnuită, făcu aluzii la religia bancherului, care nu era a noastră. Ca să-l împiedic de la cine știe ce vorbă mai aspră, i-am mai scris amicului și această din urmă glumă: Văzând că nu te mișc-avântul, Nici verva mea prietenească, Eu tac, și
PATRU EPIGRAME de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361462_a_362791]
-
încercat să-l îmbrățișeze ușor. El s-a scuzat că este obosit și urmează o zi grea. Își lăsase pijamaua și alte articole de lenjerie în mare neorânduială. Fiecare pe unde căzuse ori unde fusese aruncat din mers. Ceea ce era neobișnuit la el. Iar lucrurile pe care le îmbrăcase cu o zi în urmă erau aruncate prin toate încăperile. "Ce se întâmplă cu el? De ce este atât de neglijent? Și cu mine ce are de mă tratează cu indiferență?", se întreba
ISPITA (14) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361437_a_362766]
-
de promoție. După un timp am simțit o privire care mă urmărea de departe. Am recunoscut-o pe chineză, cea care reușise să-i tulbure starea Hernandei. Fata mă privea în continuare, insistent. M-am simțit cuprins de un sentiment neobișnuit. Am încheiat cât de repede am putut numărul de patinaj și m-am așezat pe o bancă să aștept melodia următoare. Când a început o nouă melodie, m-am dus direct la ea și am rugat-o să patinăm împreună
POVESTIRE SF de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363793_a_365122]
-
iese din zodia accidentului pentru a se plasa în cea a trăsăturii obligatorii. Portretul geniului nu numai că e „frumos” după frumusețile canoanelor masculine comune, dar el va fi și fascinant în mod inexplicabil. Figura sa astrală are un interior neobișnuit și frapează de la primul contact. Vă amintiți de șocul pe care i-l provoacă lui Caragiale figura lui Eminescu la prima vedere ? Apoi de fascinația cu care-l privea Slavici sau Iacob Negruzzi? 4.Universalitatea și proteismul preocupărilor, „tânărul Geniu
MITUL EMINESCU SAU DE LA OM LA GENIU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 911 din 29 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363886_a_365215]