2,353 matches
-
-Și? - Și generalul a scos armata și i-a belit pe toți... - Când Nilă? -Azi... - Și nu mai sunt la putere? Nilă se îndoi de spinare, își vîrî mâinile, în buzunarele pantalonilor și nu-mi, răspunse. Semăna cu un cal nepăsător care își scărpina cu dinții un genunchi. - Nu mai sunt, șopti el parcă cu melancolie. Și după puțină gândire puse mâna pe clanță. Nu înțelegeam. Nu generalul proclamase statul național legionar la 6 septembrie, când îl detronase pe Carol al
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
II-lea? Îi văzusem și poza într-o vitrină, sau într-un ziar, îmbrăcat în cămașă verde. De ce vruseseră legionarii să-l dea jos? Întrebările însă nu-mi stăruiră în minte, ca și Nilă îmi mâneam franzela ca un cal nepăsător... firește... cu pistoalele lor... Trebuia s-o pățească... Mă miram în clipele acelea cum de ajunseseră ei să... Hm!... Și acum... Gheorghe... Megherel... Dar nu mă mai gândii nici la Gheorghe și nici la Megherel. Totul fugea parcă cu viteză
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
pat și se îmbrăcă pe întuneric. Nu se osteni să se gândească încă o dată dacă era bine să acționeze sau nu. Decizia se finalizase în timpul somnului. Fără să ezite, ieși din casă și se îndreptă spre locuința Marelui Judecător. Mergea nepăsător pe alee, prefăcându-se că ieșise doar să ia aer. Dacă Delindy ieșea din întâmplare și îl vedea, putea să se întoarcă. Se baza pe ipoteza că intrarea în Adăposturi \ care altădată aveau numărul de cod 808-B \ se afla undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
FACĂ PLĂCERE, DAR ATÂT DE CRISPATĂ ÎNCÂT NU FU ÎN STARE SĂ RĂSPUNDĂ AVANSURILOR LUI. FĂRĂ SĂ SE SIMTĂ FRUSTRAT, MARIN TRASE CONCLUZIA CĂ DELINDY TRĂIA DRAMA UNUI OM CARE SE TEMEA CĂ PATRIA SA VA FI ATACATĂ. APARENT, ERA NEPĂSĂTOARE, DAR DE FAPT O CHINUIA NELINIȘTEA. POATE MAI TÂRZIU, CÂND CUCERIREA JORGIEI VA FI UN SIMPLU CAPITOL DE ISTORIE ȘI DUREREA DE A NU FI PUTUT SĂ O ÎMPIEDICE, DOAR O AMINTIRE, DELINDY SE VA REGĂSI PE SINE ÎNSĂȘI. Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
de prea mare ajutor în această epidemie, deoarece simptomul fatal cel mai general constă într-o completă amorțire [rigiditate] a extremităților, care poate fi contracarată numai printr-o îndelungată frecție, pe care puțini sau nimeni nu se arată atât de nepăsători față de sănătatea lor ca să nu procedeze astfel. " Un doctor de aici a sugerat că urzicarea sau înțeparea cu urzici ar putea substitui frecția, nu numai ca fiind mai eficace și mai rapidă, dar de asemenea ca o metodă sigură de
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
se uscase. Vântul unei clipe o risipise. Ar fi fost greu de stabilit dacă noua postură sau impostură ascundea, cumva, ceva încă mai rău, mai neașteptat... Părea conștient a fi pierdut din hazul și poate și misterul unui anumit personaj. Nepăsător, însă, acceptând, poate doar pentru câteva clipe, să apară distant, plictisitor, oficial. — Ați văzut, m-am cărat la această întâlnire cu tot felul de pachete și pachețele. Am vegheat să nu se omită nimic. Să nu se rătăcească ceva. M-
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
execuțiile pare mai curând o cochetărie sau are pecetea de cruzime a veacului său ? Răzbunarea nefericirii, poate, spaimă de moarte, dorința de-a trăi sau a supraviețui ? Ar fi confortabil să-l imaginăm pe bătrânul pictor neîncrezător sau, mai bine, nepăsător față de posteritate, mulțumit cu bucuria de-a fi muncit cu plăcere și de-a fi lăsat semne ale trecerii sale. Bătrân, zăvorât în arta și bătrânețea lui... Ar fi fericit să afle că timpul nu i-a șters cu totul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
omul... omul, făcu Bologa, cutremurîndu-se, împrejur întunericul se înăsprise, încît înțepa ochii. Bologa întoarse capul. Pe câmp, cât pătrundea privirea, siluete negre se mișcau de ici-colo, parcă toți oamenii s-ar fi prefăcut în stafii fără odihnă. Numai spânzurătoarea albea nepăsătoare, împrejmuită de crucile albe din cimitirul militar. Bologa se cutremură iar. Un frig dureros îi cutremură inima. Șopti cu teamă: ― Ce întuneric, Doamne, ce întuneric s-a lăsat pe pământ... Glasul lui șerpui ca un scâncet de bolnav și se
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
din lume nu-mi poate impune să ucid pe un camarad... ― Camarad?! strigă deodată locotenentul Varga, revoltat, sărind în picioare. Trădătorii și dezertorii sunt camarazii d-tale?... Domnilor, vă întreceți cu glumele! Eu, în orice caz, nu mai pot asculta nepăsător asemenea... asemenea... vorbe compromițătoare pentru un militar care mai are în suflet un pic de iubire de țară... Izbucnirea locotenentului de huzari, singurul ofițer activ printre cei de față, căzu ca un duș rece, reamintindu-le brusc că sunt pe
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
arătă. Și noaptea următoare la fel, și noaptea a treia la fel... De-abia a cincea noapte, când nu credeau că are să vie, a venit iar, mai sfidător, mai bațjocoritor... Au cheltuit zeci de obuze, dar lumina s-a plimbat nepăsătoare peste câmpurile brăzdate de șanțuri. A doua zi, pe la amiază, Bologa se pomeni iar cu Klapka la baterie. Era foarte palid și cu ochii mai tulburi și mai bulbucați ca de obicei. Îi spuse că adineaori colonelul i-a poruncit
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ardea pe masă un muc de lumânare. ― Na-m avut noroc, domnule căpitan, zise Apostol cu o ușoară ezitare. Dacă n-a vrut să vie... ― Cine? întrebă Klapka. A, da... Ia mai dă-i dracului de reflector, Bologa! adăugă apoi nepăsător. Locotenentul tăcu zăpăcit, uitîndu-se în ochii căpitanului, în care acuma câteva zile îl îngrozise pădurea spânzuraților. Klapka însă urmă netulburat: ― Omul cu buba se sperie de toate umbrele. Așa și eu cu colonelul nostru! Că-i mâncător de oameni, călău
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
un locotenent de infanterie, foarte înalt și uscățiv, care disprețuia fățiș pe toți artileriștii. Ochi cu teodolitul izvorul luminii și apoi aruncă un ordin scurt în gura telefonului. Peste câteva clipe bubuiturile izbucniră, rare, chibzuite. Totuși, razele albe alunecau încet, nepăsătoare de obuzele vijelioase, scormonind întunericul, apropiindu-se parcă sfidătoare de Bologa. Pe urmă, ca și când I-ar fi descoperit cum stătea zgulit în observatorul umed, se opriră chiar asupra lui, învăluindu-l cu farmecul lor rece, străbătîndu-i, prin ochii bolnavi, în
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
faci cutare lucru și e rău dacă faci cutare. Și, în schema lui, acel cineva vrea să vâre cu sila sufletele vii, să le încătușeze, parcă viața s-ar modela după dorințele sau concluziile cuiva. Dar viața merge mereu înainte, nepăsătoare, sfâșiind nu numai sistemele savanților, ci chiar mințile oamenilor, plăsmuind în fiece clipă situații noi, idei noi, pe care fantezia liliputană omenească niciodată nu le va putea înțelege și cu atât mai puțin prevedea. Un capriciu al vieții a pus
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
de război, lung, scârțâind și pufăind, părea un monstru din altă lume, pornit să înfrunte tinerețea firii. Locomotiva se târa încet, așteptîndu-se parcă să-i iasă în cale vreun dușman, se strecura ca o șopârlă uriașă pe sub coastele și râpele nepăsătoare, ferindu-se de amenințări închipuite la fiecare cotitură. Într-un vagon rezervat pentru ofițeri, Apostol Bologa stătea pe coridor, la o fereastră lăsată în jos, sorbind nesăturat priveliștea munților, care-i aminteau valea Someșului și-l făceau să uite unde
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
dinainte, locuința comandantului coloanei. Apostol Bologa luă în primire, de la locotenentul pe care venea să-l înlocuiască, biroul cu cele câteva registre și imprimate. Nu putuse dormi în tren și sosind în Lunca trăsese direct aci, prăpădit de oboseală. Ascultă nepăsător explicațiile înaintașului său până în clipa când îi desfășură o schiță cu planul frontului și cu pozițiile tuturor unităților ce țineau de divizie. Atunci se așeză la masă, înviorat, parcă i-ar fi dat o băutură fermecată, sorbind din ochi harta
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ba că toată lumea îl condamnă, cu drept cuvânt, fiindcă un bărbat nu trebuie să-și bată joc de o biată fetiță fără minte, ba că locotenentul ungur o să-i ceară socoteală... Apostol asculta liniștit și chiar zâmbind toate veștile, arătîndu-se nepăsător și hotărât. Numai în sufletul său se revolta: cum se amestecă niște străini într-o afacere care-i privește numai pe ei doi, pe Marta și pe el? Peste câteva zile doamna Bologa se așeză la masă cu ochii roșii
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
strălucitor de iubire și credință. ― Nu-ți pare rău, Ilona? o întrebă dânsul, șovăitor. ― Nu! răspunse fata hotărât. ― Ai încredere în mine, Ilona? urmă el, tremurând. ― Da! răspunse ea cu înflăcărare. În fața ei râdea bucuria întreagă, netulburată de gânduri și nepăsătoare de lume, triumfătoare și ispititoare. Uitîndu-se lung în ochii ei, Bologa îi văzu inima toată, caldă, simplă, sălbatică, și în căldura aceasta i se topi îngrijorarea încetul cu încetul. Înțelese că Ilona prețuiește mai mult decât toate tainele lumii, și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
spatele și aveau opinci în picioare. Unul din mijloc cu niște bocanci plini de noroi, privea cu ochii negri cât cepele în șanțul șoselei și, din fața umflată, violetă, scotea limba vânătă spre trecători. În stânga atârnau trei, uitîndu-se pe șoseaua dreaptă, nepăsători și neclintiți, dar cu creștetele lipite de crengile de deasupra. Doi erau într-un arin bătrân, mai sus ca ceilalți, iar mai încolo, pe o cracă subțire, care te miri cum nu se rupea, se vedea unul singuratic, cu mâinile
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
și locurile diverselor servicii ale diviziei, până și casa aceasta, unde se află cancelaria pretorului, ca să-l bombardeze și să-l omoare și pe el într-o zi aviatorii dușmani... Apostol Bologa ascultă întîi uluit construcția pretorului, pe urmă zâmbi nepăsător, ca și cum ar fi auzit o aventură străină. Când înțelese însă că e serios și că de "construcția" aceasta depinde poate viața lui, i se păru că de un ceas își terfelește sufletul și-l cuprinse o silă nespusă de toată lumea
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
la nivelul pregătirii lui. Mărturisesc cu sinceritate că niciodată n-am trăit un sentiment mai jalnic și mai penibil. Vine probabil întotdeauna un moment cậnd orice labirint ne obosește și singura care trăiește în noi e dragostea. Yon a fost nepăsător la sărutul acela pe care i lam furat mai mult pe ulițele satului, iar eu m-am refugiat din nou în străfundul sufletului, considerậnd că cea mai mare admirație se manifestă prin tăcere. Între noi s-a așternut brusc tăcerea
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
nu seamănă cu niciunul din miile de ioni, simbolizậnd evenimentele excepționale, trăirile unice și eterne. Voisem întotdeauna să ajung nemuritoare creậnd oameni. Îi căutam pretutindeni cu înfrigurare, cu grandoare, dar nu-i găseam nicăieri. Credeam că am trăit zadarnic, trecậnd nepăsătoare prin nisipul clepsidrei și iată că acum îl găsisem. În el se ascundea o întreagă lume. Uneori istoria unui suflet omenesc poate fi mai interesantă și mai folositoare decật istoria unui întreg popor. Yon rămăsese el însuși, avea rădăcini adậnc
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
în stậnga, apoi în dreapta și a ordonat imediat executarea celor nouă tranșee, exact în locul indicat de mine. Eram fericită, dar aveam o bucurie și mai mare, aceea a intuiției că posedam un simț în plus față de camarazii mei, care trecuseră nepăsători deatậtea ori pe lậngă un izvor sau printr-o poieniță cu mure. Mi-am pregătit la rậndul meu batalionul și, cậnd soldații oboseau în lupta cu pămậntul dur, secetos, treceam fiecare la post, continuậnd săpăturile. În scurt timp, tranșeele au
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
ușa: - Mă consolez cu gậndul că tu nu ești Călinescu! Atật s-a mai distrat Virgil pe seama replicii mele, atật de mult m-a iubit în ziua aceea, simțindu-se parcă ușor vinovat de cele întậmplate, dar eu îl priveam nepăsătoare, ironică și glacială: - “Toți sunteți niște...” Se distra enorm, nu mă văzuse niciodată nervoasă, ba mai mult chiar, îi făcea plăcere să mă enerveze, mă provoca mereu, doar-doar... Se alinta mereu uneori ca un copil și asta îl făcea simpatic
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
aurii și eu mă plimbam abătută pe Copou și deodată m-au “ars” parcă doi ochi aflați în goana unui Cielo și m-am oprit, și ochii aceia au privit înapoi, în spațiu și în timp, dar eu am mers nepăsătoare înainte. Mă aștepta editorul, nu puteam să întậrzii ! Întậrziasem destul cu publicarea cărților mele și mi se părea că timpul nu mai avea răbdare...Ce jalnică e viața uneori! Din toată povestea noastră de dragoste, mai rețin cật se poate
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
ni-aducă aur din Ofir, Altele înfoiate de roze d-Egipet, Vinuri și smirnă. Ah, trimiteți popoare vulturii voștri Cei de lemn să sboare pe marea măreață, Căci a Romei eterne picioare marmorei Daruri așteaptă. Numai singur asupra lumei în pace, Nepăsător tămâii și laudei voastre Învăluit în maiestatea tăcerei Stă-mperatorul. Vezi-l atins de umbra gândirilor regii! Vorba-i va să fie o rază-n lume; Orele lui sunt isvoare la anii istoriei, Salve-Imperator! {EminescuOpIV 197} MITOLOGICALE Da! din porțile mândre
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]