2,429 matches
-
Adameșteanu, aflat în lucru. Gabriela Adameșteanu Încă se mai joacă de-a adolescența. Trupurile au început să li se deformeze, carnea să li se moaie, calciul migrează din oase, din dinți, dar ei încă se mai joacă de-a tinerii nepăsători. Doar faptul că au rămas, de câțiva ani, în aceeași instituție, dintre multele posibilități sperate, înseamnă începutul eșecului. De fapt, spaima asta îl mișcă doar pe el, pe ea visurile literare o țin într-o continuă ceață. - În 10, în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
de relativism care vine din perspectiva constant infantilă a unui băiețel care nu urăște, ci doar observă, ascultă, e nedumerit sau pur și simplu fascinat. Iar direcția fascinației sale e una singură: mama. O mamă cu totul controversată, extrem de frumoasă, nepăsătoare și, în același timp, de o tandrețe cu totul aparte, o femeie văzută din unghiuri multiple și contradictorii. Pentru că, dacă de suprafața unor personaje nu se trece, așa cum se întâmplă cu tatăl vitreg, Juan Lucas, perfectul jucător de golf, Susan
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
nesigură. Dar există un cuvânt care face totul suportabil, pronunțat cu un perfect accent britanic: „Darling“. Deși iubitor de Hemingway și Fitzgerald, Echenique reușește să creeze un personaj feminin cu adâncimi neliniștitoare din același unic tipar al frumoasei bogate și nepăsătoare. Susan e mai mult decât toate femeile glamoroase pe care le-am întâlnit în romanele anilor nebuni de la începutul secolului, mișcându-se totuși pe aceleași nisipuri instabile ale privilegiilor de castă. Alfredo Bryce Echenique a pus multă biografie în acest
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
că cetățeanul străin nu va mai reveni să scoată și cel de-al doilea grup. Anchetarea cetățeanului străin mi-a ridicat, însă, mari probleme. Era un tip deosebit de arogant, provocator, relativ impulsiv, care afișa o mină și o atitudine total nepăsătoare față de consecințele ce-l așteptau pentru faptele infracționale comise și care, nu de puține ori, refuza pur și simplu să-mi răspundă și la cele mai neutre întrebări. Fie că era prezent translatorul, fie că discutam între patru ochi, vorbind
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
ceva în noaptea trecută?! Dacă vreau - și vreau -, mă sinucid chiar aici, în fața ta!”. După nuanța sfidătoare a vocii, banalul „your” nu părea deloc că putea fi tradus prin „dumneavoastră”. „Cum?”, m-am mărginit să-l întreb, încercând să par nepăsător. „Simplu, mi-a replicat. Mă ridic de la masă, mă îndepărtez de fereastră și mă arunc cu capul în calorifer. Nu ai cum să mă împiedici!”. Trebuie să recunosc, omul avea dreptate. Era un bărbat tânăr, de aproape doi metri înălțime
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
o prostie, dată fiind diferența de gabarit dintre noi, se înțelege că nu în favoarea mea. Astfel încât, am decis să folosesc varianta a treia. L-am privit impasibil câteva clipe, apoi mi-am consultat ceasul și i-am vorbit cât mai nepăsător cu putință: „Aveți la dispoziție cinci minute pentru a vă pune în aplicare planul, fără a vă împiedica cineva”. După care, m-am aplecat asupra unui dosar și am început să-l răsfoiesc tacticos, fără a-i mai da vreo
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
în altă cameră pe soțul ei. Iar dacă flagrantul i-a surprins cu documente secrete asupra lor, recunoașterea faptelor nu mai ridica probleme. Ca urmare, cumva resemnat în prima variantă și liniștit, în a doua, am întrebat-o, acum aproape nepăsător: „Și ce s-a găsit asupra dumneavoastră?”. „Nimic!”, mi-a replicat sec...Ancheta a continuat, pe această temă, aproape două ore. Rezultatul: Nimic! Întrebările și răspunsurile deveniseră stereotipe, doamna fiind, firește, tot mai nervoasă, iar eu așteptând, ca înecatul un
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
cotețe, pe drumuri de țară ori pe cărări de munte, n-am zărit, abia înregistrându-le în colțul retinei, pene mai mari sau mai mici mișcându-se de colo-colo sau de-a dreptul zăcând în noroi! De câte ori n-am trecut nepăsători pe lângă ele, ba câteodată, cu o inconștiență demnă de o cauză mai bună, nu le-am călcat sub talpa rigidului nostru bocanc! Câți dintre noi au avut oare curiozitatea de a privi mai atent o pană de gâscă întrezărindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ci mediul în care, iată, tocmai am ajuns: castelul gotic Potoțki. Episodul 115 DOAMNA POTOȚKI La ora când scriem aceste rânduri, bătrâna doamnă Potoțki, tenacea locuitoare a aripii de vest a castelului, va fi fiind de mult oale și ulcele. Nepăsătorul timp a trecut peste amintirea domniei-sale, albindu-i oasele, șlefuindu-i vertebrele, subțiindu-i imperceptibil metacarpienele. Ierburi înalte, flori de românită, fragile păpădii au crescut rând pe rând din mormântu-i, spulberându-se cu plecarea fiecărui anotimp. Generații întregi de rozătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
prieteni? Vocea lui Tom s-a înmuiat puțin. — Mă bucur că ai sunat, Sammy. Cum merg lucrurile? — Eh, mi-o trag cu un bancher de investiții pe care-l cheamă Sebastian și locuiește în South Kensington, pentru început, am spus nepăsătoare. Pe vremuri - al naibii, adică acum vreo trei săptămâni - Tom ar fi început imediat să mă descoasă pentru detalii. Acum însă îmi dovedea cât de mult îi spălase Alice creierul, răspunzând pe un ton de înmormântare, ca un creștin născut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
-l păzi de niște cercei care ar putea țâșni în direcția mea - ca bărbații care, la cinema, se așază picior peste picior când un personaj din film e lovit la ouă. Nu a durut? —Ba da, foarte tare, a răspuns nepăsătoare. Am presupus că trebuie să suferi pentru a-ți face găuri în sfârcuri. Mult mai mult decât în buric. Vrei să vezi? — Nu. În nici un caz, i-am spus convinsă, gândindu-mă că găurirea sfârcurilor ar putea să o fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
ăsta îl plac pe James, doar Dumnezeu știe de ce. Nu spuneai mai înainte ceva despre prietenele prietenilor tăi? Cele mai otrăvitoare femei din câte există. Nu m-ai prezentat nici unuia dintre prietenii tăi, a remarcat Sebastian pe un ton voit nepăsător. M-am uitat fix la el. — Vrei să îi cunoști? —Ei bine... Și a băut niște bere. Tu îi știi pe ai mei... Adică știu că nu sunt exact tipul de bărbat cu care ai ieși de obicei, dar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
-n față. SÎnt gata Întotdeauna să las lucrurile baltă și să vorbesc de una singură... Bineînțeles că e mai bine să auzi ceea ce te interesează direct, de la persoana cu pricina. Chiar dacă nu mi-a venit să cred... după fluieratul acela nepăsător... a zis că a avut impresia că fratele meu a fost cam surprins... Hmmm, ciudat! Nu răspunde nimeni... Oare n-o fi acasă?... — Cui i-ai telefonat? — Celui care stă În spatele nostru... — Ultimului martor? Hai să fim serioși! S-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
ușa cealaltă. Am pornit motorul și nici nu apucă bine să intre În mașină, c-am și apăsat pe accelerator, dar din nefericire, motorul fiind rece, n-a luat-o din loc și eu am rămas ca paralizat. Fratele continuă nepăsător: — Greșești! Lucrul cel mai important Îl constituie mijloacele, și nu scopul... De ce-i șantajez? Am și eu nevoie de bani... Dacă stai și te gîndești, numai pentru ancheta ta cheltuiesc treizeci de mii de yeni pe săptămînă. Nu mă descurc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
În urmă. Mi-am frecat vioi palmele. Se pare că tocmai stinsese focul, așa că soba mai era călduță. Un miros de gaz persista În Încăpere. Și fără nici un motiv, puse stăpînire pe mine o ciudată senzație de indiferență și eram nepăsător chiar și față de mine Însumi. CÎnd am Încercat s-o analizez, mi-am dat seama că m-au trecut fiori reci În clipa În care m-am așezat pe scaun, ca și cum prin așezare aș fi reușit să Înlătur ceva - ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
cam ciudat. În asemenea momente Îi indiviez pe cei care poartă ochelari, pentru că aceștia se aburesc și astfel mai cîștigi timp bătîndu-ți capul cu ei ca să-i ștergi și să-i așezi la loc. Neavînd așa ceva, am luat-o, aparent nepăsător și tăcut, spre canapea. M-am așezat În colțul dinspre ușă. Un arc gemu sub greutatea mea și, pînă să-mi dau seama, m-am și trezit Îngropat În canapea. Arcurile sînt rupte. Trebuie să trimit după cineva să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Una din clape, din material plastic transparent, servea drept apărătoare pentru abonamentul pe căile ferate. De Îndată ce am deschis-o, am constatat că nu e nimic sub ea, dar era și normal să nu-mi țin banii Împreună cu abonamentul. Am căutat, nepăsător, mai departe. Am deschis pînă la urmă Încuietoarea și am numărat ce-am găsit: trei bancnote noi-nouțe a cîte zece mii de yeni și două a cîte o mie; mărunțiș - 640 de yeni, deci În total 32 640 de yeni. Chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
șervețele sau aruncăm litere neglijente pe bilețele (de amor, de cumpărături). Caligrafia e una din puținele arte la care avem acces (poate suntem afoni, n-avem stil sau dansăm ca o scândură în ploaie) și noi ne purtăm cu ea nepăsător, la limita disprețului. Totul începe din clasa I, cred eu, când învățăm să facem bastonașe ridicol de drepte. Atunci au loc prima deformare, prima păcăleală - ni se spune că există reguli pentru scrisul frumos. Ei bine, nu-i adevărat. A
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
ce-l însoțeau. L-au ridicat cu mare grijă și l-au așezat pe targă. Odată urcat în mașină, aceasta a demarat în trombă cu toate mijloacele de semnalizare acustică în funcțiune. Mulțimea de curioși a rămas să dezbată întâmplarea, nepăsătoare la eforturile polițiștilor de a repune circulația rutieră din zonă în drepturi. Era o întâmplare neobișnuită, spuneau și susțineau ei, dar o întâmplare care, foarte repede, a născut alte întâmplări potrivite cu gradul de înțelegere și de interpretare a fiecărui
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
mi-a săltat buclele imaginând în palma sa o coamă bogată. Răsuflarea lui caldă îmi gâdila urechea dreaptă, în timp ce-mi admira curbura delicată a bărbiei și a gâtului meu lung, care parcă implora sărutările sale. Încercam să fiu nepăsătoare la tot acest asediu aparent nevinovat, dar plin de o puternică încărcătură emoțională, care îmi accelera pulsul și mă făcea să mă pierd, în timp ce-i răspundeam la întrebările puse aproape în șoaptă. De ce oare nu reușeam să-mi controlez simțurile
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
citit poezia, i-a spus tânărului, care era George Sbârcea: „Darul poetului, mic sau mare, este de a-și presimți destinul. S-ar putea ca pe toți să ne aștepte odată, la mal, aceeași singurătate glacială, același astru mut și nepăsător”. În același loc, povestitorul avea să adauge propriile păreri despre persoana celui care îl primise: „Vasile Voiculescu a iubit tineretul și l-a ajutat, cu o totală dăruire de sine. Îl încuraja, îl sfătuia, îi cerea reportaje, cronici, fragmente de
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
l-am luat în brațe pe primul bebeluș care a deschis ochii și a început să scâncească. Și ce poate fi mai emoționant și totodată mai reconfortant decât contactul cu începutul de viață, cu trupușorul fragil, dependent de adulți adeseori nepăsători sau brutali ? "Să ți-i prezint : Mișa, Grișa și Natașa", mi s-a adresat doctorul, de data asta în limba rusă. Am auzit niște pași oprindu-se în fața ușii, eram desigur supravegheați. De altfel, nu peste mult timp am aflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de sub ochi îi erau vineții. De acolo zăriră cârdul de muntence, traversând parcela de porumb, dezolant de goală acum, de-a latul. Mergeau în șir indian, cu traiste mari, roșu cu negru, țesute în casă, agățate pe umăr. Înaintau încet, nepăsătoare, spre șosea era ceva tulburător în acea despărțire, șirul lung de fete, aceste păsări călătoare, ce se întorceau în cuiburile lor de munte și traversau grav câmpia, centimetru cu centimetru, pas cu pas, fără să mai privească în urmă. Plecau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
că nu mai avea fantezii. Simțise că în casa familiei Alexe cochetăria și feminitatea nu-și au rostul, decât în fraze, înșiruiri amabile, ei nu prețuiau decât bogăția circumvoluțiilor din creier, vestimentația sau rujul de buze îi lăsau cu totul nepăsători, dacă aveau ei chef să facă complimente unei persoane puteau ei s-o orneze după bunul plac, s-o urce până la ceruri, ce importanță avea adevărul acelui moment când mintea lor reușea să suplinească orice lipsă? În ultima clipă, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
le-a atacat cu multă înțelegere, fără să uite nici o clipă să-și mențină poziția demnă, de neatacat, altfel ar fi scăzut în ochii bărbatului și crezând-o la același nivel cu el ar fi dorit să contraatace. Carmina asista nepăsătoare la conversația vioaie, animată, susținută cu mult zel de Sidonia. Impresionat, tatăl își tot dregea glasul dar nu reușea să articuleze prea multe propoziții. Cât despre mamă ea a pomenit de câteva ori pe Dumnezeu, mare e Dumnezeu, dacă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]