10,298 matches
-
anii Și să îmbătrânim în doi, Îți mulțumim Preasfinte Tată, Că ne-ai ținut în harul Tău, Că ne-ai dat Doamne biruință, Chiar de urcușul a fost greu, Privind decadele lăsate, Evaluăm tot ce ne-ai dat, Copiii și nepoții care, Mereu ne-au binecuvântat, Chiar dacă pașii-s mai nesiguri Și ochiul e slăbit, noi știm, Că Tu veghezi asupra noastră, De-aceea Doamne Te iubim, Au fost momente-ncântătoare În viața noastră, mulțumim! Au fost și altele mai grele
O ALTFEL DE NUNTĂ... de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363432_a_364761]
-
Pentru înțelepciunea care, Ne-ndreaptă pașii-n nemurire, Mult a trecut, puțin mai este, Dar Doamne-acolo unde ești, Vrem ca să fim și noi odată, Scriptura astfel, să-mplinești! Ne ocrotește Doamne fiii, Acu-s la casa lor, sunt mari, Nepoților, le dă izbândă Și în credință ține-i tari, Să vadă peste generații, Toți cei ce-or fi pe-acest pământ, Că dragostea mereu învinge, Căci este dar din Darul Sfânt, Iar noi, ce-om sta cuminți în ramă, Să
O ALTFEL DE NUNTĂ... de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363432_a_364761]
-
te trag înapoi dacă simți uneori frângându-se brusc un elan? Am doi copii, o fată și un băiat care mi-au urmat în meserie - amândoi sunt profesori de limbi străine: Ana-Maria și Ștefan Alexandru. Sunt și bunic, având un nepot de 12 ani. Nimeni nu deține secretul absolut al ieșirii din gravitatea unor astfel de stări, dar copiii îți ridică de pe suflet multe pedepse ale vieții. Ai avut și o carieră militară. Nu numai că nu e știută, dar atunci când
ŞTEFAN VLAD, NUFĂRUL DOBROGEI. MITUL FLORII DE NUFĂR. de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363389_a_364718]
-
răspunse nimic bătrânului, gândul lui era la Andra! Vru să-i răspundă mai multe, dar bătrânul se depărtase. Bunicul lui fusese gardian pe timpul lui Antonescu și petrecuse bombardamentele anglo-americane aici. El cunoscuse fiecare părticică a Bucureștiului și-i povestise și nepotului: <Uite, aici făceam eu de gardă la patru verde, apoi m-a mutat la Matache, în Piață, apoi în Ferentari, în Militari, la Chibritu...> Cu fiecare avea o povestioară pe care copilul de atunci o ascultase cu mare atenție și
REVOLUŢIA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1082 din 17 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363466_a_364795]
-
care copilul de atunci o ascultase cu mare atenție și o înregistrase. în timp ce trecea prin aceste locuri și le aducea aminte. Îi era necaz că nu le scrisese cu lux de amănunte căci bătrânul avea talent la povestire și acum nepotul putea să le țină minte mai bine. <Istoria se repetă, gândi el, acum patruzeci de ani, bunicul...acum eu...poate peste patruzecui de ani istoria se va repeta cu fiul meu...sau cu nepotul meu...> Din urmă venea o coloană
REVOLUŢIA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1082 din 17 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363466_a_364795]
-
avea talent la povestire și acum nepotul putea să le țină minte mai bine. <Istoria se repetă, gândi el, acum patruzeci de ani, bunicul...acum eu...poate peste patruzecui de ani istoria se va repeta cu fiul meu...sau cu nepotul meu...> Din urmă venea o coloană de tancuri. Pe primul tanc flutura un steag tricolor cu gaură și câțiva civili erau sus pe el la braț cu militarii. Ei strigau cât puteau: <Azi în douoșdoi Armata e cu noi, Azi
REVOLUŢIA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1082 din 17 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363466_a_364795]
-
știi... Eu n-am să-ți spun nici vorbe mari Precum vestiții cărturari. Dar când vom fi pe-același drum, Întotdeauna... ca și-acum, Vor trece zile rând pe rând Și-om împărții același gând Și-o curte plină de nepoți, Ai să socoți... Și tu, femeie, tu... Am cunoscut iubirea de-a lungul unei vieți Pot azi să spun cuvinte, pe care doar poeți Scormonitori de visuri, le mai așează-n rânduri, Dar nefiind trăite rămân doar simple gânduri. Iubirea
E ZIUA TA, FEMEIE... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363538_a_364867]
-
pură nu cere nimica, E colțul tăcerii a lumii din sori! Văd parcă via cu mustul din teasc Și toți bostanii de prin grădină, La poartă de veghe e nucul bătrân, O creangă uscată se - apleacă într-o rână. Aleargă nepoții spre poala de cer Să-ți mângâie barba tot mai căruntă, Pe brațe altare, de tainic mister, Psalmistul David încă mai cântă! Miroase a smirnă printre icoane, Candela veche se-aprinde în rai Bunicul citește încă ceaslovul... Un cer de
BUNICII de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362340_a_363669]
-
-n sat. Nimic fatal. Avea și ani destui, era schiloadă, Mai bine că s-a dus; de la un timp Abia putea, săraca, să mai vadă. „Și-apoi, ce-i drept, a cam trăit destul; Și-a îngropat bărbatul și-un nepot, De parcă o uitase Dumnezeu. Mai bine că s-a dus. Așa socot!„ Ei, da’ și eu m-am ostenit ceva”, Făcu groparul, mai turnându-și vin. „Se sapă greu pe ger și de-așa chin Vă faceți milă de-un
ÎNGER PUSTIIT (S-A STINS O BABĂ-N SAT) de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362347_a_363676]
-
greu pe ger și de-așa chin Vă faceți milă de-un bănuț în plus”. „Acuma, că s-a dus, vă rog frumos”, (Grăi printre meseni o întrebare), „Veți scoate casa asta la vânzare Sau o păstrați și voi pentru nepoți?” „Da, o s-o vindem! N-are niciun rost”, Rosti de sub batic distinsa noră. „Noi suntem ocupați, mai mult de-o oră De două ori pe an, pe-aici n-am stat”. În colțul prispei, în ghiveciul strâmb, O floare de
ÎNGER PUSTIIT (S-A STINS O BABĂ-N SAT) de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362347_a_363676]
-
o diferență de cinsprezece ani, Mihai îi spuse: — Dana, sunt în vârstă pentru un copil, fiica mea are aproape treizeci de ani, nu ar fi prea mare diferența de ani? Să am la șaptezeci și cinci de ani un copil de vârsta nepotului? Dana, tăcu și suferi. Ea și-ar fi dorit un copil, se simțea bine în preajma soțului, se simțea protejată, iubită, dar farmecul unei căsnicii este dat de pruncul ce sosește în familie. Acum, aici la botez, simți și mai puternic
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362334_a_363663]
-
- CONTINUARE DE LA PENULTIMA PARTE - Acest mare om prin gândire și faptă, în tumultul vieții și al multitudinii preocupărilor sale majore, nu a uitat nicio clipă că suntem datori a face educația copiilor și nepoților noștri pentru prezent și pentru viitor. În acest sens, pentru copiii și familiile care vin în vizită cu odraslele lor, a găsit loc în grădina sa pentru a amenaja un mic parc pentru odihnă și destindere. Din piatră de râu
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362282_a_363611]
-
au fost mesele aduse, puse cap la cap, scaunele și băncile care să primească atât de mulți oameni. Presupun că atunci când eram noi la expozițiile amenajate în aer liber, în grădină, doamna Grămadă și ceilalți ai casei (fată, ginere și nepoți) au orânduit totul. Pe fețele de masă albe, curate, erau deja orânduite vasele de lut (străchini), adânci și pline cu bucate, tacâmuri, pâine. Nu lipseau păhărelele pentru băuturi alcoolice fine preparate din fructe de pădure și nici sticlele de vin
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362282_a_363611]
-
dori să citească și altele. I-am promis că va avea. M-am ținut de cuvânt după ce am ajuns acasă. Deci, am intrat în bucătărie. Ginerele, domnul Nelu Păstrăv învârtea carnea pe grătar, soția sa făcea gogoși și cei doi nepoți ai domnului Grămadă intrau și ieșeau cu sprinteneală. Erau pe post de ospătari. A fost o plăcere deosebită să discut cu doamna Didina și cu domnul Păstrăv d’ale bucătăriei. Făceam comparații cu privire la prepararea unor feluri de mâncare la ei
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362282_a_363611]
-
îi „cocoloșea”... Dragoste de mamă! Își vedea copiii peste ani, cum nu visase nimeni din neamul lor. Cu credință puternică în Dumnezeu, în rugăciuni și posturi, toate se pot înfăptui. Ce-or fi pus primului copil la ursitori, moașa și nepoții știu. Altcineva nu se poate pronunța în nici un fel. De data asta noului născut, de ursitori, i s-au pus multe și de toate, pentru că Soficăi i-a în- colțit în cap ideea, să-l facă învățător. În zona noastră
BLESTEME PĂRINTEȘTI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362290_a_363619]
-
așezat pe un divan și răsfoia câteva bucăți de hârtie chinezească pe care erau trecute sume și notițe. Plictisit, strânse teancul pe care îl puse pe o măsuță din apropiere. Citi apoi o scrisoare pe care o scrisese învățatul Gamaliel nepotul lui Hilel și care îi era adresată lui personal. Se lăsă apoi pe spate pe pernele divanului meditând la faptul că mai totul îi mersese prost în ultima vreme. Recunoștea în sine că nu acționase prea inteligent și nici destul de
AL TREISPREZECELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362339_a_363668]
-
său îl luase prima oară de ajutor după lemne, tot într-o vreme ca aceasta de care vă povestesc eu acum, de atunci a jurat că niciodată n-o să mai creadă asemenea minciuni inventate de bătrânii satului pentru copiii și nepoții lor naivi. Deși era un bărbat înalt, greutatea sacului ce-i înclina trupul în jos, și viscolul care-i plesnea fața cu fulgii de nea, îl făceau să pară un omuleț în mijlocul troienelor viscolite. Era îmbrăcat într-o geacă groasă
PĂDUREA SOARELUI (1, 2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362411_a_363740]
-
engleză: “Testează-mă”. După eșecul din timpul partidelor de pescuit de pe pontonul insulei Islandet, m-am hotărât să-mi folosesc timpul vizitând orașul cât voi mai sta în acest frumos loc. Dimineața până se sculau ceilalți colocatari, soția, nora și nepotul Andrei, făceam un tur prin apropiere. Vizitam orașul la acea oră încă pustiu. Când se trezeau ai casei și începea mișcarea pe străzile orașului, terminam și eu vizita și reveneam la micul dejun și cafea, apoi îmi luam aparatul digital
NOUL EL DORADO PENTRU ROMANI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360960_a_362289]
-
nu aruncam. Mama, consacrându-și viața vouă, atentă și grijulie zi și noapte, într-un fel, m-a cam neglijat pe mine. Uitam de tandrețe și azi recunoaștem, am greșit mult. Dar să știți că nici azi viața nu diferă! Nepoții noștri iubiți vă înlocuiesc într-un fel pe voi, copii de ieri. Credeți că au mai mult timp pentru mine? Vă înșelați. Nu sunt gelos cum a-ți putea voi crede la prima vedere. Mama a avut norocul să mai
PUŢINĂ TANDREŢE de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361073_a_362402]
-
acum să se ocupe mult de mama ei. Normal nu? După o viață petrecută împreună, eu nu doream nimic altceva decăt puțină tandrețe. V-o spun mereu! Dar când îmi va veni și mie rândul? Ieri copiii, azi bunica și nepoții. Voi nu vă gîndiți că „mâine” poate nu va mai fi pentru noi? Și-atunci, vă întreb, nu am și eu dreptul să doresc această căldură, să mă văd și eu înscris pe lista de priorități a tandreței, chiar niciodată
PUŢINĂ TANDREŢE de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361073_a_362402]
-
Toate Articolele Autorului A trecut cam mult timp sau doar mie mi se pare de când nu am mai primit o veste de la tine, și sper doar multitudinea problemelor de viață pe care le parcurgem, grija și gândurile pentru copiii și nepoții noștri au determinat amânarea scrisului tău, că despre uitare, și ea înscrisă în legile omenești, nu cred că are vreo influență în ceea ce privește prietenia noastră care datează, așa cum spunem de multe ori: „Din timpurile bune când un prieten a reprezentat uneori
SCRISOARE CĂTRE UN PRIETEN DRAG DE-O VIAŢĂ ŞI PENTRU O VIAŢĂ... de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361129_a_362458]
-
Fac tot posibilul să nu cad sau mai exact, să nu decad. Și spre a face un joc de cuvinte, să rămân un om cumsecade și nu „cum cade”. Precum știi, rămas singur, impropriu spus, am doi copii și mulți nepoți dar... copiii noștri s-au născut obosiți, au o veșnică lipsă de timp și bani având mereu dorințe, lumea e neînțelegătoare iar eu nu pot face parte dintre cei care să nu-i înțeleg. Doar sunt părinte! Și dacă nu
SCRISOARE CĂTRE UN PRIETEN DRAG DE-O VIAŢĂ ŞI PENTRU O VIAŢĂ... de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361129_a_362458]
-
întârziat sau prea mult. Realitatea doare. De ce Doamne, odată cu puterea nu ne-ai luat și poftele? Privind în trecut, nu sufeream mereu pomenita expresie „pe timpul meu”, iar azi folosesc aceeași expresie a bunicului. Desigur și eu intru în contradicție cu nepoții dar și cu cei de vârsta mea că prea sunt îngăduitor cu tinerii. Argumente sunt multe pro și contra. Mă opresc doar a le aduce aminte cum reacționam noi la vârsta lor. Chiar dacă-mi place să spun: „născut mai devreme
IARNA de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361097_a_362426]
-
30 octombrie 2014. A trecut cam mult timp sau doar mie mi se pare de când nu am mai primit o veste de la tine, și sper doar multitudinea problemelor de viață pe care le parcurgem, grija și gândurile pentru copiii și nepoții noștri au determinat amânarea scrisului tău, că despre uitare, și ea înscrisă în legile omenești, nu cred că are vreo influență în ceea ce privește prietenia noastră care datează, așa cum spunem de multe ori: „Din timpurile bune când un prieten a reprezentat uneori
BERTHOLD ABERMAN [Corola-blog/BlogPost/361132_a_362461]
-
Citește mai mult A trecut cam mult timp sau doar mie mi se pare de când nu am mai primit o veste de la tine, și sper doar multitudinea problemelor de viață pe care le parcurgem, grija și gândurile pentru copiii și nepoții noștri au determinat amânarea scrisului tău, că despre uitare, și ea înscrisă în legile omenești, nu cred că are vreo influență în ceea ce privește prietenia noastră care datează, așa cum spunem de multe ori: „Din timpurile bune când un prieten a reprezentat uneori
BERTHOLD ABERMAN [Corola-blog/BlogPost/361132_a_362461]