7,995 matches
-
calculator ultraperformant, din generația ,, n’’ plus ,,unu’’, desigur, îmi ofereai cele mai frumoase flori, zambile albastre și roz din grădina unui om de la țară, se numea satul acela Victoria, pentru că asfel mă scoteai dintr-o vale a plângerii unde căzusem.. Neputința de a mai crede în cel din oglindă după istoria cu Bazil, dusese la un blocaj, nu mă puteam apropia de un bărbat, mă rog , atunci băiat, îi vedeam pe fiecare reprezentant al masculinului ca pe un înger decăzut, iar
ROMANUL DIANEI -CONTINUARE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1885 din 28 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384767_a_386096]
-
nemurirea , Când nu te-ai așteptat să vină , Ți-a mângâiat chipul , Ochii senini, Te-a luat în zbor , Spre alte zări mai albastre , Măi fără dureri , Măi fără regrete . Plâng ochii care-or să te-nsoteasca , Mâinile se framnta a neputința . Egrea despărțirea , Egrea așteptarea , Ca odata o să ne reîntâlnim , Si-om fi pe-acelasi mal Al râului morții . E grea despărțirea , E grea uitarea . Visele au murit odată Cu inima ta de copil , De ștrengar zâmbitor , pus pe șotii . În memoriam
SOMN LIN , COPILE de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 1941 din 24 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384794_a_386123]
-
umbre din cetatea Aceluiași scenariu obosit. Adorm discret cu chipul tău în gând, Simt urletul cu glas de neființă Din mintea-mi răvășită de dorință, Sub lujerul iubirii tremurând. Și molipsită de făptura ta, Mă zbat absurd sub nori de neputință, Sfârșesc damnată, fără de voință, Să mă sfărâme-a patimii ghiulea. - - - - - - - - - - - - - - - - - - - Amintiri nevolnice de Nelu Preda Te-aș alunga din debaraua mea Și din apartament, fără de milă, Căci ai o minte slabă, infantilă, Țesută ca un văl de alagea. Infimă e
PARODIE DUPĂ ”AMINTIRI STATORNICE” DE CAMELIA ARDELEAN de NELU PREDA în ediţia nr. 1941 din 24 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384798_a_386127]
-
să trăiesc am obosit. Adorm cu greu, avându-te în gând, Ești cea mai detestabilă ființă, Să nu te întâlnesc e-a mea dorință, Adorm târziu în noapte, tremurând. Și speriată de făptura ta, Să te iubesc îmi e cu neputință, Azi bag divorț, sunt plină de voință, Căci mariaju-a devenit ghiulea. Referință Bibliografică: ”Amintiri nevolnice” - parodie după ”Amintiri statornice” de Camelia Ardelean / Nelu Preda : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1941, Anul VI, 24 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright
PARODIE DUPĂ ”AMINTIRI STATORNICE” DE CAMELIA ARDELEAN de NELU PREDA în ediţia nr. 1941 din 24 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384798_a_386127]
-
dat în pârgă Și mierea din stupi a început să curgă. Drumețule drag, poarta am descuiat, Iar florile din tei s-au scuturat, Și plâng florile de nu mă uita, Acelea, semănate cu mâna ta. Privesc stele cerului de sus, Neputința în suflet mi s-a pus, În mine focul arde mocnit, În inimă o durere mută s-a zidit. Drumețule vino, clipe să împărțim, Gândurile cu dor să le unim, Să nu mă judeci dacă suspin, Când sufletul mi-e
DRUMEȚULE ( I II III IV V ) de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384805_a_386134]
-
în cauză falsificîndu-și dosarul!) Insistent la extrem pe lîngă critic, nu însă în chip expres ca să-i smulgă vreo apreciere literară favorabilă, îl determină să facă un gest greu de imaginat, mărturisit cu ingenuitate, anume „să-i comunice pe cale ierarhică neputința în care șseț aflșăț de a-l mai primi la șelț” șs.m.ț. La fel s-ar fi comportat ofițerul-scriitor, după ce și-a tipărit cărțile, cu librarii, cărora le-ar fi inspirat o adevărată groază. Apoi, „brusc, dezordonat ca
O figură din insectarul lui E. Lovinescu by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13323_a_14648]
-
pe Lună. Tonusul lui muscular este adaptat la cîmpul gravitațional al Pămîntului. Ajuns pe Lună, astronautul nostru se va simți un supraom, va face salturi gigantice în înălțime, va străbate cîțiva metri cu un singur pas, va ridica greutăți cu neputință de ridicat pe Pămînt, va fi, pe scurt, precum un gigant nimerit într-o țară de pitici. Numai că euforia lui nu va dura prea mult, căci tonusul lui muscular, adaptîndu-se treptat la noile rezistențe din cîmpul gravitațional al Lunii
Patimile condeiului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/13493_a_14818]
-
ce se descătușează sălbatic/ sub presiunea clocotitoare a limbajului." (Poem, pag. 46). Nu pot să izolez "vocea autentică", ci doar pe cea (de fapt, cele) care sună pertinent, în instanțele de poezie "curată": "Vino-ți în fire, și varsă fierea/ neputinței tale în sângele meu ș...ț Cât timp o să mai înduri tăcerea/ și parfumul pervers al acestei cuști?/ Prefă-te mut dacă vrei, dar mie/ umple-mi gura cu dinamită!" (Patru lamentații pentru poporul fisurii, pag. 38). Departe de a
LECTURI LA ZI by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Imaginative/13654_a_14979]
-
afundă în ei înșiși, într-o tristețe, zădărnicie fără speranță, mai grăitoare decât tapajul celorlalți. Mai nou, ni se alătură intelectuali șomeri, basarabeni sau bucovineni care migrează de dincolo, căutându-și un loc în țară. Și monarhiștii - isterizați de propria neputință. 24 decembrie 1993 „Poate mâine nu va mai fi Crăciunul”! Un titlu al lui Paul Goma de prin anii’60. Și nici nu mai este decât un rest obosit, în ciuda sfințeniei trompetarde care binecuvântă stagnarea. Nu mai am nici un elan
Florența Albu - inedit () [Corola-journal/Imaginative/13365_a_14690]
-
mă pun în dezordine încă și astăzi. GABRIEL Ce ne facem, dragă Horia? HORIA Nu știu, dragă Gabriel, soluția nu m-a vizitat încă, oricât de mult i-aș fi tatonat vecinătatea. GABRIEL Sunt devastat, dragă Horia. Sunt pârjolit de neputință, sunt perplexat, stupefiat, năucit, uluit. HORIA Și eu, dragă Gabriel, și eu. Dar... stai... stai o secundă. Întrevăd că mi-ar putea compărea o rezolvare. GABRIEL O rezolvare? De-abia aștept! HORIA Ce-ai zice, dragul meu, dacă... GABRIEL Dacă
Carnea roz a sufletului lui Gabriel şi zgâlţâirile fiinţei lui Horia by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19420_a_20745]
-
Acasa > Poezie > Sonete > SONETUL TIMPULUI Autor: Alexandra Mihalache Publicat în: Ediția nr. 2130 din 30 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Cum poate scrie omul veșnicia Când timpul prin iubire se măsoară Și-n ochii neputinței se strecoară Secunda care-și plânge agonia? Un farmec blând tăcerea împresoară, În suflete se scaldă elegia Și-n haina serii curge fantezia, Doar liniștea din stele mai coboară. Să-ți fie clipa candelă cerească Iar visul să-l îmbraci
SONETUL TIMPULUI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 2130 din 30 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385236_a_386565]
-
încărcat cu nuferi Care-ți dezmierda privirea, Te alină când mai suferi Tresărind cu amintirea. Iată teiul da în floare Scuturând dorinți rebele, Cu a cerului culoare Marile te-aduc și ele. Cum în valul mării geme Un ecou de neputința, Rază lunii se mai teme Să coboare-n suferință. Numai floarea cea albastră Și-a țesut din dor vesmântul, Vindeca durerea noastră Azi, înseninând pământul. Auzit-am într-o ruga Glasul codrilor cum cântă, Iar când noaptea o să fugă Va
GLOSSA VEŞNICIEI (MARELUI POET MIHAI EMINESCU) de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385241_a_386570]
-
fug departe Dar mă simt cam bolnăvior. De tot ce mi se întâmplă Că-i iubire sau e dor. Dară mi se zbate-n tâmplă Planuri pentru viitor. Cu credința mea curată Eu îl stig și îl invoc. Fiindcă toată neputința Este-al vieții nenoroc. Pe sub cetine de brad Ce mirosul și-l împarte Tot așa și dorul meu Doar de Domnul are parte. Dorul meu de Dumnezeu Nu mi-l știe nimenea. Fiindcă eu sunt credincios Cum se-ncrede luna
DOR DE DUMNEZEU de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2010 din 02 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385248_a_386577]
-
al cărui ipostas avea să fie Însuși Logosul divin. Fecioară și Maică, Făptură Umană și Mamă a Celui ce este Dumnezeu, fiică muritoare să nască pe Dumnezeu Cel fără de început, sunt paradoxuri pentru necredincioși. Dar ceea ce la oameni este cu neputință, la Dumnezeu este cu putință, legile firii sunt biruite. Fecioara Maria ia în pântece de la Duhul Sfânt și naște pe Dumnezeu - Fiul. Referitor la aceasta, Sfântul Petru Damaschinul spune: „Minunatu-s-a de aceasta cerul, și marginile pământului s-au
CÂTEVA INDICII ŞI REFERINŢE ISTORICE ŞI SPIRITUAL – DUHOVNICEŞTI DESPRE ICOANA MAICII DOMNULUI “PORTĂRIŢA” DE LA MĂNĂSTIREA IVIRON DIN SFÂNTUL MUNTE ATHOS... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2012 din 0 [Corola-blog/BlogPost/360145_a_361474]
-
din cotloanele cele mai sumbre țâșnesc împielițați cu coadă, furci și coarne, țipă ca din gură de șarpe, urlă și chirăie de pârjolul și arșița Slavei Dumnezeiești care se pogoară asupra satului ca o pâclă fosforescentă. Și mai înverșunați de neputința lor, dracii se înfurie pe vrăjitoarea Buha care-i tot mână spre acea așezare de unde vine o vâlvătaie care-i arde și-i pârjolește. Încet-încet, aura se înalță către bolta empireului și se pierde printre stele. Atunci părintele cu cetele
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
se oprească. Puii își priveau mama ca pentru prima dată. Se uitau la ea parcă cu alți ochi. Era atât de slabă și îmbătrânită... Oare când se schimbase mama lor așa dintr-o dată? Desigur că nu avuseseră timp să observe neputința ei. Erau atât de mulțumiți de serviciile mamei încât aceasta devenise supereroul lor. Ea putea trece peste orice obstacol să le aducă hrană și să-i acopere cu aripile care le țineau cald în timpul iernii. Nici când se întorcea acasă
POVESTEA UNEI VRĂBIUŢE de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 () [Corola-blog/BlogPost/344201_a_345530]
-
în plină stradă. În buzunarul hainei avea numărul de telefon al poetei Veronica Balaj. Așa l-au identificat infirmierii spitalului în care fusese adus. Au rămas vocea și jurnalul poetului. Fusese ultimul său interviu la Radio Timișoara... Același sentiment de neputință a cuprins-o atunci când studenții și profesorii Universității de Vest l-au comemorat pe eruditul profesor Eugen Todoran. Glasul dascălului prețuit, răsunând în aulă, a cutremurat atât de mult, încât a reverberat încă multă vreme în conștiința foștilor colegi și
Agenda2005-44-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284374_a_285703]
-
Nu gândesc nimic serios" (p. 172). Și totuși alteori gândește serios, are "o dorință năprasnică de a fi sincer, cât mai sincer". Rezultatul e divorțul cu lumea, eliberarea de filistinismul mulțimii, după constatarea că în conștiință "se zbat dorințe, idei, neputințe" (p. 169). Stările extreme se succed alternativ. O dată e dezolat: "tristețea mă roade furioasă, că-mi vine să crăp" (p. 169). Altă dată se află la polul opus: "Un tânăr la vârsta mea are altceva de gândit. He, splendidă viață
Psihologismul halucinatoriu by Ion Simuț () [Corola-journal/Memoirs/10494_a_11819]
-
puțin darnic cu cei foarte apropiați. A fost, poate, mai puțin atent la pulsul zilelor și nopților celor din jur. La șoapte, la lumini. A fost, poate, absent în clipe grele sau frumoase, în fricile mici sau mari, în spaima neputințelor, a bolilor, a coșmarurilor sau, poate, a lipsit de la fericirea simplă, a unei secunde cît o sută de ani. Poate, la un moment dat, nu a mai știut să-și arate iubirea, nu s-a mai priceput să o lase
În noapte by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2836_a_4161]
-
Mântuitorului. Cele cinci stamine reprezintă cele cinci răni pe care se presupune că le-a avut Hristos. Cele trei stigmate asemănătoare unor cuie reprezintă cuiele care au fost folosite la răstignire. CRUCEA - Crucea a reprezentat o imagine a suferinței, a neputinței, a disperării și a morții. Însă Iisus a transformat această unealtă de tortură în simbol al credinței și vieții. Pasiflora ne poate aminti și despre acest lucru, înfățișându-ne felul în care Hristos a schimbat blestemul în binecuvântare și suferința
Agenda2005-18-05-supliment de pasti () [Corola-journal/Journalistic/283647_a_284976]
-
pusă, filmul lui McQueen pune accentul pe emoția retransmisă prin intermediul personajului și mai puțin pe discursul edificator din punct de vedere etic, deși acesta nu lipsește, fiind însă utilizat cu moderație. Trebuie să privești în ochii lui Solomon ca să înțelegi neputința și dramatismul cuiva abandonat sălbăticiei semenilor. Sugestia pe care McQueen o aruncă cu un personaj precum sadicul Epps este că o societate în care sclavia este permisă predispune spre forme agravate de degenerare, de regresie la animalitate. Tarantino își fabrica
Stăpâni și sclavi by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2837_a_4162]
-
să fie o făptură liberă, din acestă cauză, de câte ori se împiedică de câte un bolovan, strigă după libertate, aleargă după ea, dar e atât de obosit, de orb, că adesea nu îi zărește chipul. Ana-Cristina Popescu a arătat acest lucru, neputința ființei omenești de a se elibera din firele de mătase ale pânzei întunecoase a închisorii, prin piese precum „Păianjenul“, „Oglinda“, „Gustând din măr“, „Punctul“, „Roata“ etc. Titlul volumului sugerează elementul în care omul s-a înlănțuit singur datorită unor complexe
APARIȚII EDITORIALE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1941 din 24 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384835_a_386164]
-
mă știi prea bine Când mă rătăcesc prin mine, Lupi flămanzi atacă-n stână Fi te rog a mea stăpână! Ține-mi inima în poală Când hainii se rascolă Și dă-mi Înger Păzitor Sunt prin lume călător! Pune lacăt neputinței, Un genunchi căit credinței, Flacără în rugăciune Să ard răul de prin lume! Mamă sub veșmântul Tău Am să scap mereu de rău, Firul ierbii se despică Neputința mă irită... Timpul verdelui se surpă Tomna grea în mine urcă, Povârnișul
MAMĂ de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384889_a_386218]
-
rascolă Și dă-mi Înger Păzitor Sunt prin lume călător! Pune lacăt neputinței, Un genunchi căit credinței, Flacără în rugăciune Să ard răul de prin lume! Mamă sub veșmântul Tău Am să scap mereu de rău, Firul ierbii se despică Neputința mă irită... Timpul verdelui se surpă Tomna grea în mine urcă, Povârnișul se ivește Frunza veștedă-mi sporește... Mamă Bună nu lasă Să mai plâng la poarta Ta Pune-mi mâna iar pe tâmplă Liniștea s-o simt adâncă! Iartă
MAMĂ de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384889_a_386218]
-
am clădit prin muncă aruncam într-o clipă în câte o groapă ivită pe drum. Mă împiedicam și groapa mă ademenea ca o sirenă. I-aș fi dat și ce nu aveam. Ea înghițea totul, iar eu rămâneam mut în fața neputinței și începeam o nouă construcție pentru o altă posibilă groapă. Ploaia aceea de vară cânta munca zadarnică și greșelile vieții mele. Ce greșeli? Am avut încredere în oameni și de câte ori aveam un petec de ceva alergam sa-l ajut pe
ÎMPĂCARE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384870_a_386199]