3,370 matches
-
muțenia lui etanșă, combatantul de altădată e încă viu. E încă viu, kir Ianuli, dar nu aude și nu vede semnele schimbării, aici, la un pas, la un pas. — Anotimpul capcană... izbutește Irina să murmure. Un timp... un timp ne... nerăbdător. Oameni prea răbdători, într-un timp nerăbdător. Timpul nerăbdător cu răbdătorii... bâlbâie Irina repede repede. Ecranul ferestrei se întunecă și iar se luminează. O flamă înlocuiește bezna: chipul fosforescent, măreața Circe, putoarea! Leoaica, tigresa și scroafa cutreierând, imperială, orașul, ronțăind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
încă viu. E încă viu, kir Ianuli, dar nu aude și nu vede semnele schimbării, aici, la un pas, la un pas. — Anotimpul capcană... izbutește Irina să murmure. Un timp... un timp ne... nerăbdător. Oameni prea răbdători, într-un timp nerăbdător. Timpul nerăbdător cu răbdătorii... bâlbâie Irina repede repede. Ecranul ferestrei se întunecă și iar se luminează. O flamă înlocuiește bezna: chipul fosforescent, măreața Circe, putoarea! Leoaica, tigresa și scroafa cutreierând, imperială, orașul, ronțăind mereu alte fragede oscioare de cavaleri imprudenți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
E încă viu, kir Ianuli, dar nu aude și nu vede semnele schimbării, aici, la un pas, la un pas. — Anotimpul capcană... izbutește Irina să murmure. Un timp... un timp ne... nerăbdător. Oameni prea răbdători, într-un timp nerăbdător. Timpul nerăbdător cu răbdătorii... bâlbâie Irina repede repede. Ecranul ferestrei se întunecă și iar se luminează. O flamă înlocuiește bezna: chipul fosforescent, măreața Circe, putoarea! Leoaica, tigresa și scroafa cutreierând, imperială, orașul, ronțăind mereu alte fragede oscioare de cavaleri imprudenți. Este, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Irina repede repede. Ecranul ferestrei se întunecă și iar se luminează. O flamă înlocuiește bezna: chipul fosforescent, măreața Circe, putoarea! Leoaica, tigresa și scroafa cutreierând, imperială, orașul, ronțăind mereu alte fragede oscioare de cavaleri imprudenți. Este, da, da, este chiar nerăbdătoarea soțioară a răbdătorului domn Ianuli: iapa sa inestimabilă! Nărăvașa Emilia, zisă Mila, Mila Ianuli. Curvoiul. Zeitatea înlocuirilor și înlocuitorilor, Curvoiul marelui anotimp păgân, batjocura seducătoare... da, da, asta voise, de fapt, să-l întrebe pe amuțitul combatant, exilat în lună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nu e mort. Nu,încănu. Irina rămâne pe terasă. Răcoarea dimineții o restituie sieși. Așa trebuie reținută, în acest acord de tranziție, lângă un martor sustras spectacolului. Îmbătrânită, dintr-odată, liberă. Răzbunare și bucurie, în tristul triumf. Timpul îi cere, nerăbdător, un semn. Este pregătită. În loc de Postfață la ediția a II-atc " În loc de Postfață la ediția a II‑a" Cartea Românească, colecția Mari Scriitori Români, 2003tc "Cartea Românească, colecția Mari Scriitori Români, 2003" Matei Călinescutc "Matei Călinescu" Plicul negrutc "Plicul negru" Cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Weinberg avea să fie acolo, să își întâmpine mama. Dar, chiar când se pregătea să plece spre aeroport, s-a trezit chemat la spital, pentru o operație de urgență. Ce putea face? Era medic și, oricât ar fi fost de nerăbdător să își revadă mama după atâția ani, cea dintâi datorie a sa era față de pacienți. Un nou plan a fost pus iute pe roate. A telefonat companiei aeriene și a rugat să fie trimis un reprezentant care să discute cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Doctorul Weinberg se afla deja la spital, gata să intre în operație. Aceasta a durat puțin mai mult de o oră și, la final, tânărul medic s-a spălat pe mâini, s-a îmbrăcat și a ieșit grăbit din vestiar, nerăbdător să se întoarcă acasă, pentru amânata reîntâlnire cu mama sa. Și, chiar când pășea în hol, a zărit o pacientă dusă pe targă către sala de operație. Era doamna Weinberg. Din câte mi-a spus doctorul, a murit fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
am adormit masturbându-mă. Încercând din răsputeri să-mi închipui cum ar arăta Marina Gonzalez fără haine pe ea, am făcut toate eforturile să mă conving că era pe cale să intre în cameră și să se strecoare lângă mine sub așternut, nerăbdătoare să își încolăcească în jurul cărnii mele carnea netedă și caldă. Surpriza de la banca de spermă S-a întâmplat ca masturbarea să fie unul dintre subiectele pe care le-am discutat cu Tom la prânz, a doua zi (într-un restaurant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
câte una. Norocul a făcut ca ultimul colier să fie aproape identic cu cel care dormea noaptea în casa de marcat de la Cosmic Diner. Intenționasem să mă întorc direct acasă. Îmi amintisem câteva anecdote pe drumul spre magazin și eram nerăbdător să revin la birou și să le adaug tot mai voluminoasei Cărți a nebuniei omenești. Nu mă ostenisem să număr articolele pe care le scrisesem până acum, dar trebuie să fi fost deja vreo sută și, judecând după felul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
vinul. Cât despre mine, cu cât vorbeam mai mult, cu atât mă simțeam mai bine. Îmi asumasem pe nesimțite rolul bătrânului marinar și aș fi putut să-mi torc mai departe firul poveștilor până dimineață. Rachel era mai cu seamă nerăbdătoare să o cunoască pe Lucy, astfel că am aranjat să ne facă o vizită acasă duminica următoare - cu sau fără soțul ei, cum prefera. De asemenea, aștepta cu nerăbdare să îl vadă pe Tom, mi-a spus, după care mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
mi-a spus că locuiești undeva în suburbii și că nu te-a mai văzut nimeni de ani de zile. Asta s-a schimbat acum șase luni. Am restabilit contactul. Am restabilit contactul cu toată lumea. Minor mi-a zâmbit scurt, nerăbdător. Ce face aia mică? — Ce-ți pasă? — Beineînțeles că-mi pasă. — Atunci de ce-ai gonit-o de-acasă? — Nu a fost decizia mea. Aurora n-a mai dorit-o, iar eu nu am putut să o împiedic în nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Telefonul îmi sună exact când vreau s-o sun pe Patricia. —Ce faci, frumoaso? spune o voce profundă. Îmi vine să leșin. Toată furia mea parcă se evaporă. —Bună, îi răspund încântată. Ce rapid a fost, nu? Cred că e nerăbdător. Nu avea cum să trimită mesaj altor femei. Trebuie să încetez să mai fiu așa suspicioasă. —Și ce propui pentru diseară? Ceva ce n-aș putea să-ți descriu la telefon, i-am răspuns obraznic. Doamne, când am început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
câteva minute în urmă, nu eram sigură că o să mai primesc vreun semn de la Adam Kirrane vreodată. —Mi-aș dori să fiu acolo, zise. Da, sigur. —Mersi. Ăă... când crezi că o să te întorci? întreb, sperând să nu par prea nerăbdătoare. —De-ndată ce pot să scap, scumpi. Programul e destul de încărcat acum. Dar vorbim în curând, bine? Sigur. Mai vorbim. A dispărut. Pur și simplu. Doamne, mi-aș dori să fiu la New York, nu la Dublin, așteptând să-i dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
pe criterii rasiste ? — Ăă... nu. — Bine. Bifează altă căsuță. Păi, cam asta ar fi. Bravo. Ești te rog amabilă să-l trimiți pe Nick la mine ? Ce face ? A uitat ? — Păi și... promovarea ? zic, sforțându-mă să nu par prea nerăbdătoare. — Promovarea ? Mă privește uluit. Ce promovare ? — La funcția de marketing executive. — Ce naiba tot spui aici ? — Așa scria. Așa scria În anunțul pentru jobul ăsta... Scot bucățica șifonată de ziar cu anunțul din buzunarul de la jeanși, unde se află de ieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
de aici, până nu observă ceva de gen Tampax și mă Întreabă la ce folosește. Pe bune, acum ! De ce naiba o fi atât de interesat de toate lucrurile ? CINCISPREZECE Ieșim În noaptea Înmiresmată, iar eu mă simt ușoară, fericită și nerăbdătoare. Atmosfera e deja total diferită de cea din seara trecută. Fără mașini ultrascumpe și fără restaurante megaselecte. Totul e mult mai firesc. Și mai distractiv. — Deci, spune Jack În timp ce ne Îndreptăm spre bulevard. O seară În oraș, stil Emma. — Absolut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
rup picioarele. În boxe Începe să se audă un răpăit insistent de tobe și tresar Înspăimântată. Sunt atât de departe cu mintea, că mai să uit unde mă aflu. În sală e acum perfect Întuneric și publicul din jurul nostru amuțește, nerăbdător. Bătaia de tobe se amplifică, dar pe scenă nu se Întâmplă absolut nimic; e același Întuneric ca de smoală. Răpăitul se aude tot mai tare și Încep să mă stresez. E un pic cam sinistru. Ce naiba fac, n-au de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Pe aici pe undeva, zic, arătând vag spre mulțime. Are un costum de zi... — Și? Și mai ce? — Și... are în mână un pahar de șampanie... Slavă Cerului, toți bărbații arată la fel la nuntă. — Care e? mă întreabă Lucy nerăbdătoare. — Cel brunet, zic și mai iau o gură de șampanie. Uite‑l, îmi face semn. Ridic mâna și o flutur ușor. Hei, Luke! Unde? strigă Lucy, uitându‑se peste mulțime. Kate, tu îl vezi? — Nu, zice aceasta dezamăgită. Cum arată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
părere că are o aventură. Cu Ben Bridges! Îți vine să crezi așa ceva? Sincer, nu, zice Luke, scriind ceva la computer. Nu‑mi vine. — Deci ce crezi că se întâmplă de fapt? Mă cocoț pe biroul lui și‑l privesc, nerăbdătoare să‑i aflu părerea. — Iubito, zice Luke răbdător. Chiar am treabă. — Nu te interesează deloc? — Nu. Atâta timp cât fiecare își vede de treaba lui, nu. — Oamenii sunt mai mult decât simpli angajați. Dar Luke nici nu e atent la mine. Are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
aruncăm o privire înăuntru, dar cei interesați se vor putea întoarce oricând. Cât e de veche? întreabă un bărbat cu accent scandinav. — Clădirea datează din 1879, zice Cristoph, și a fost proiectată de James Renwick. Haideți, oameni buni, mă gândesc nerăbdătoare, în clipa în care altcineva pune o întrebare legată de arhitectură. Zău. Cui îi pasă cine a proiectat‑o? Cui îi pasă ce pietre au fost folosite? Ce e înăuntru e important. — Intrăm? zice Cristoph într‑un final. — Categoric! zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
slabă, care crește în intensitate pe măsură ce mă apropii. Liftul scoate un sunet, ușile se deschid și... O, Dumnezeule. Asta e coada? Un șir de fete se încolăcește pe lângă o ușă din capătul culoarului. Se împing și toate au aceeași privire nerăbdătoare. Din când în când, cineva își face drum prin mulțime ieșind pe acea ușă, cu o sacoșă în mână, și cam trei fete se împing înăuntru. Apoi, chiar în clipa în care ajung la capătul cozii, se aude un uruit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
de pe birou și mi‑l întinde, iar eu mă duc și mă așez pe pat. Deschid laptopul, mă uit pe bucata de hârtie de la Jodie și introduc adresa. — Ia zi, cum a fost azi? mă întreabă Luke. — Super! zic, scriind nerăbdătoare. A, uită‑te în sacoșa aia albastră! Ți‑am luat niște cămăși foarte drăguțe! — Ai început să simți un pic locul? — Cred că da. Normal, e cam devreme... mă încrunt la ecran. Ei, hai odată. Înțeleg că nu te‑a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
va fi reprogramat? Nu știu, zice Megan amabilă. Kent e foarte ocupată acum, cu noua serie de la Consumatorul. — Dar... pentru asta era testul video! Pentru noua serie a eminisiunii Consumatorul. Trag aer adânc în piept, încercând să nu par prea nerăbdătoare. Aveți idee pentru când îl va reprograma? — N‑aș putea să‑ți spun. Are agenda foarte încărcată în momentul ăsta... și pe urmă are o vacanță de două săptămâni... — Nu te supăra, zic, încercând să‑mi păstrez calmul. Aș dori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Nah - răul era deja făcut. Dar continui, totuși, să sper că, grație ajutorului lui Tang Nah, Junli îmi va oferi un rol într-unul dintre filmele sale. Sau că mă va recomanda colegilor săi ca fiind o actriță talentată. Sunt nerăbdătoare să-mi văd din nou cariera în ascensiune. Am deja douăzeci și unu de ani. Tang Nah zice: Eu am douăzeci și cinci. Și consider că a te bucura de viață este mai important decât orice altceva. Însă întrebarea mea e: Cum se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
-mi cumpăr o pereche de pantofi, o umbrelă și șase chifle. Când am ajuns, în sfârșit, în siguranță, nu mai aveam în buzunar decât un bănuț de aramă. * O face să vadă grația divină în valoarea lui. În pat, e nerăbdător, ca un jefuitor de morminte care apucă aurul. Ea i se oferă, darul seducției. În viitor, cuplul va face la fel cu mințile unui miliard de oameni. La spartul zorilor, când el o roagă să repete plăcerea, ea refuză. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
rece i se prelinge în decolteu. Are spatele ud. Țipetele ei se târăsc pe pardoseală și se înfig în pereți. Mao nu o mai anunță pe unde e. Membrii personalului său o evită. Când încearcă să le vorbească, se arată nerăbdători, de parcă i-ar ține ostatici. Într-o noapte, se năpustește pe cărare și intră în dormitorul lui Mao prin surprindere. Se întinde spre el și plânge în hohote, în genunchi. Capul mi-e umplut de o furtună. Oglinda din camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]