3,664 matches
-
dintre ei. ― Ei, noi mergem oricum, nu-i așa, Jemima? Eu radiez și încuviințez din cap. Stau acolo și mănâncă și vorbesc despre muncă, iar în buzunarul lui Ben e anunțul cu postul de reporter, care îl arde, moare de nerăbdare să spună cuiva despre el. Are de gând să trimită azi dosarul, dar n-are încredere în el însuși; mai are nevoie de părerea altcuiva, înainte să trimită totul la cutia poștală de lângă stația de autobuz. Vrea să le spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
În mod normal, sunt dependent de știri și politică și sunt un telespectator avid al unor programe nu foarte diferite de ale dumneavoastră. Din nefericire, nu am probă de ecran, dar atașez o fotografie și CV-ul meu. Aștept cu nerăbdare să primesc vești de la dvs.“ ― Gata, spun eu, lăsând stiloul jos. Ben clatină din cap uluit. ― Doamne, Jemima, exclamă el, recitindu-mi cuvintele. Ești uimitoare. ― Știu, suspin eu. Aș vrea doar să și observe cineva asta. ― E pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
scrie rubrica „Sfaturi de milioane“, pusă deoparte doar pentru ea. ― Și asta, spune Geraldine, dar acuma serios, chiar o să-ți simt lipsa. Să ai parte de cea mai frumoasă vacanță. Mă suni? ― Sigur că da. ― Cum ajungi acolo? Mor de nerăbdare să aflu cum e tipul. Doamne, poate să fie scund, gras și cu început de chelie. ― Nu vorbi așa! o cert eu, pentru că sunt și așa destul de emoționată. Ar fi oribil, spun eu, după care îmi amintesc că deși n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
mâna cu Simon. Nu-mi scapă privirea pe care i-o aruncă lui Ben, care, fiind un gentleman, încearcă s-o ignore. ― Simon, ne vedem la mașină, îi spune el, și Simon de-abia se mișcă afară, probabil murind de nerăbdare să bârfească împreună cu restul echipei. ― Cât mai stai pe-aici? spune Ben, trecându-mi părul pe după urechi. ― Vreo încă două luni, spun eu, gândindu-mă deja la o modalitate de a mă întoarce acasă, ca să fiu cu Ben. ― Ce mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
28 de zile399. În onoarea membrilor acesteia, directorul societății engleze ce administra calea ferată Constanța-Cernavodă a oferit un mare banchet la Cernavodă 400. Locotenent-colonelul Ioan Murgescu, membru al comisiei militare, nota: "Toate populațiunile române, grece, turce și tătare așteaptă cu nerăbdare ocupațiunea Dobrogei de către români și în toate locurile unde am fost mi-au mărturisit că se găsesc fericiți că Dobrogea și Marea s-au dat României"401. Comisia pentru instalarea administrației civile, condusă de Nicolae Catargi, s-a întrunit pe
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
să te lepezi de el, Te rog, mai bine pedepsește-mă pe mine pentru păcatul lui!” Foc am venit să arunc pe pământ și cât aș vrea să fie acum aprins! Și cu botez am a Mă boteza, și câtă nerăbdare am până ce se va îndeplini! Că și Fiul Omului n-a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească și ca să-Și dea sufletul răscumpărare pentru mulți. Când Domnul a grăit astfel, era pregătit pentru moartea Sa. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
aceste câmpuri sălbatice, mă gândeam la Domnul care străbătuse și El un deșert ca acesta și intrase în Ierusalim hotărât să moară. În clipele acelea, Domnul Și-a vestit moartea zicând: „Și cu botez am a Mă boteza, și câtă nerăbdare am până ce se va îndeplini!” Pe lumea asta sunt sarcini care se pot duce la bun sfârșit numai prin moarte. Am învățat acest lucru de la Tanaka Tarozaemon care și-a luat viața. Însă, moartea lui Tanaka și moartea Domnului se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
fost în inima lui Iisus în acele clipe. Mă întreb oare de când Și-a presimțit Iisus moartea și cum a îndurat gândul acesta. Domnul le-a vestit dinainte ucenicilor moartea Sa. „Și cu botez am a Mă boteza, și câtă nerăbdare am până ce se va îndeplini!” „Și câtă nerăbdare am până ce se va împlini!” Aceste cuvinte arată că până și Domnul a avut aceleași simțăminte ca și mine acum. Acest gând îmi aduce o umbră de alinare. Dar trecând prin moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Mă întreb oare de când Și-a presimțit Iisus moartea și cum a îndurat gândul acesta. Domnul le-a vestit dinainte ucenicilor moartea Sa. „Și cu botez am a Mă boteza, și câtă nerăbdare am până ce se va îndeplini!” „Și câtă nerăbdare am până ce se va împlini!” Aceste cuvinte arată că până și Domnul a avut aceleași simțăminte ca și mine acum. Acest gând îmi aduce o umbră de alinare. Dar trecând prin moarte, Domnul a întemeiat pe pământ o ordine nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
i-ar fi luat o zi Întreagă ca să umple o sticlă de cosași și unde mai pui că pe mulți i-ar fi strivit Încercând să-i prindă cu pălăria. Se spălă pe mâini În râu. Vecinătatea râului Îi spori nerăbdarea. Apoi se duse la cort. Cosașii Începuseră deja să sară prin iarbă. Cei din sticlă săreau Îngrămădiți. Nick folosi o creangă de pin drept capac. Acoperea gura sticlei destul cât să nu poată sări și le lăsa destul aer. Rostogolise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
CĂSĂTORIA ESTE O AFACERE Căsătoria este în general o afacere păguboasă pentru femeie. Pentru femeie, căsătoria este o capcană cu intrarea aurită. Pe un canal T.V., sunt prezentate rochii de mireasă și niște tinere care le probează și își exprimă nerăbdarea să ajungă mirese. Așa se implantează dorința de a deveni mireasă, în capul tinerelor fete, prin sugestii cu imagini. Fetele nu se gândesc la ce urmează după ce se dezbracă de rochia de mireasă. După o zi mireasă, urmează o viață
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
opri Gheorghiță pe loc, cu urechea ciulită. Sunt eu, felia de pâine azvârlită. Poate că mâine, dacă vei ști ce comoară se-ascunde într-o felie de pâine, n-o mai arunci cu nepăsare. Spune-mi atunci, spuse Gheorghiță cu nerăbdare. Comoara cea mai de preț: munca omului. lată: eu, pâinea, din boabe de grâu m-am ivit... coapte în soare, pe-ntinse ogoare, lucrate de sute de mâini muncitoare și sute de iscusite mașini pe care tot munca omului Ie
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
nu cumva era mai senilă decât o credeam eu. Sau poate chiar se răzgândise În ceea ce mă privea? Când mi-am dat seama care e răspunsul, și eu m-am răzgândit În ceea ce o privea. Dacă În trecut așteptasem cu nerăbdare să-i vină sfârșitul, acum Îi doream o viață cât mai lungă. Să nu părăsească „anticamera morții“ și să mi se alăture În viața de apoi. La sfârșitul primei părți a Înmormântării mele, mulțimea a coborât treptele Muzeului de Young
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
alte lucruri importante, dar chiar se pare că mă uit la acele lucruri numai ca să utilizez sticluțele cu bețișorul de abanos și cu fundulețul de mătase la capăt!... Într-o zi, când eram mai grăbit ca altădată, și când arătam nerăbdare la mângâierile ei încete, Irina îmi spuse: - Ce nu-mi place la tine e că nu pot să am liniște mai îndelungată. Parcă ai fi o apă care curge! Într-adevăr, observasem și eu la ea contrariul. Nu-mi plăcea
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
kilometri de gară și trebuia să ne ducă acolo o trăsură. Trăsura n-a venit la ora fixată și așteptarea m-a enervat. Am uitat că, de fapt, ne întîrzia despărțirea. Câteva ceasuri am fulgerat împotriva birjarului. Disperată privea Irina nerăbdarea mea. Trebuia să mai rămânem o noapte. O simțeam fericită și a trebuit să mă răzbun: " Dar nu vezi că înnebunesc aci de plictiseală?" S-a îndoit, ca și cum vorba mea ar fi fost de un material care ar fi lovit
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mea, cea mai spontană posibilă, surprind și instinctul de a mă analiza. Nu știu cum mă prezentam în fața Ioanei, dar ea era prea turburată de fericirea ei ca să mă mai examineze. Totuși, luasem trenul cel dintâi ca s-o revăd, așteptasem cu nerăbdare fiecare minut să treacă și să ajung mai repede. Aveam în valiză daruri bine alese; ca să-i facă bucurii; am întors în minte, îndelung, toate aceste bucurii. Acum eram în voia mai multor emoții: încîntat de primirea ce mi se
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
primesc și m-am bucurat de fiecare copac pe care avea să-l admire și ea în curând, am făcut o mie de planuri. I-am scris între timp și o dată i-am vorbit la telefon, spunîndu-i mereu cu ce nerăbdare o aștept și cum toate frumusețile naturii nu pot fremăta în mine fără ea, parcă ar fi un disc (aceeași mînie) care strălucește alături, îmbie cu o mie de emoții, dar așteaptă încă diafragma pentru a-și spune întreg secretul
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
bătută la început, dar să mă vezi tu mai tîrziu" etc. - și dacă aude vreun zgomot de la Viky, se întrerupe cu destulă neplăcere și, înainte de a pleca, ne face un semn cu înțelesul: "Mă întorc numaidecît!" Iar noi așteptăm. Cu nerăbdare. De ce n-aș mărturisi-o? În timpul acesta Roza stă cuminte intr-un colț al odăii ca să n-o vadă domnul Axente și să nu-i dea vreo nouă poruncă, iar Ioana, fără rost, se plimbă prin antreu, iese afără, se
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
scăpăm de situația asta turbure atât de obositoare. Ce va aduce ziua de mîine? Moartea lui Viky sau vindecarea ei? Primul caz ar constitui un dezastru, în al doilea, Viky ar redeveni grațioasă și neînsemnată și eu aș aștepta cu nerăbdare să mă descotorosesc de ea. Ființa ei n-ar mai putea să-mi furnizeze nici o reflecție profundă. Oricum ar fi, mai târziu voi regreta clipele actuale de trăire intensă pe care fac toate sforțările să le alung. Aștept să treacă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
însă, că Balamber avea să îl vâre în cine știe ce bucluc. Era, oricum, obosit să se joace de-a v-ați ascunselea. îndepărtând paharul pe care hunul i-l umpluse din nou și i-l împinsese în față, spuse cu o nerăbdare prost ascunsă: — Spune-mi ce vrei de la mine, Balamber. S-a făcut târziu și azi mi-am rupt spatele toată ziua pe câmp. Hunul îl bătu vesel cu mâna pe braț. — Bravo! Ești un muncitor grozav. Ah, eu am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ale lui Gualfard. Aruncându-se la picioarele lui în iarba ce băltea deja, Frediana făcu o ultimă încercare de a-l opri. Nu! Nu, te rog! N-o face! Nu-l ucide! îl rugă printre lacrimi. Cu un mârâit de nerăbdare înfundat, Balamber o apucă de subsuori și o târî prin iarba udă, azvârlind-o apoi cu brutalitate înspre o salcie, după care își apucă din nou sabia și se năpusti asupra tânărului, ce îl fixa cu o expresie de ură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
din răsputeri, în adunarea principilor, să susțină planurile lui Atila. Cât despre el și tovarășii săi, ei trebuiau să părăsească ținutul cât mai curând și să aducă la cunoștința lui Onegesius îndeplinirea misiunii. Până acum câteva zile, se gândea cu nerăbdare la întoarcere - Utrigúr îi promisese că îl va răsplăti cu generozitate pentru ducerea la îndeplinire a însărcinării pe care o primise, ceea ce, de altfel, nu l-ar fi costat nimic, dat fiind că bunurile de care s-ar fi lipsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
am turtit nasul, mi se pare. Sper că acum nu mai sângerezi. Râseră amândoi, dar tăcerea din jurul lor îi readuse la gravitatea momentului. De îndată, Sebastianus i se adresă din nou lui Gundovek, care îi urmărea pe amândoi cu o nerăbdare prost ascunsă. Regele făcu semn către cele două trupuri neînsuflețite. — îmi închipui că ai fost deja pus la curent cu ultimele evenimente. — Da. Și nu pot decât să-mi exprim cele mai profunde condoleanțe și indignarea unui roman pentru această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
împlinise, dădu să se ridice ca să-i vină în întâmpinare, însă o reținu brațul înțelept al mamei sale, preocupate de respectarea conveniențelor. între timp, Frediana își luase deja privirea de la el, ațintind-o din nou în gol. Gundovek, cu toată nerăbdarea și iritarea pe care i-o produseseră recenta dezvăluire, i-l prezentă pe episcop, al cărui nume era Antelmo. Flavius Etius îi vorbise despre acel om, descriindu-l ca pe un conducător autoritar al comunității autohtone, fidel Bisericii Romei. Fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
lui Cristos trebuie să rămână unită. După cum vezi, adăugă, făcând solemn semnul curiei asupra celor două trupuri neînsuflețite, perfidia lui Atila a făcut deja primele victime! Schimbară doar câteva cuvinte, căci nu era vreme de lungi conveniențe; un murmur de nerăbdare se auzea deja dinspre capii burgunzilor, care, era limpede, abia așteptau să audă mesajul romanului și să vadă adunarea luând o hotărâre. în vreme ce asculta, cu o expresie concentrată, spusele episcopului, lui Sebastianus nu-i scăpă schimbul de cuvinte dintre Gundovek
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]