2,919 matches
-
Era perfect sănătos. Era îmbrăcat cu un șort, o cămașă cu guler răsfrînt, și espadrile. Faptul îl surprinse numai pentru un moment. Din câte știa, fusese îmbrăcat într-un costum ― ținuta sobră a concurenților la jocuri. Ridică apoi din umeri. Nimicuri. Singurul lucru care, într-adevăr, conta era scopul urmărit de cel sau cei care, după ce îi reconstituiseră corpul din bucăți, îl plasaseră în decorul acestei păduri Gargantuești. Gosseyn privi în jurul lui, încordat și, în același timp, cu toate simțurile în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
totul fără puteri, abia ajunse lângă fereastră, unde aruncă o privire afară. Detunăturile de arme continuau să crească în intensitate. Se auzeau dinspre Mașină. Un fior de spaimă îngrozitoare risipi ceața care-i îvăluia judecata. Mașina era atacată. Sunt un nimic... trebuie să mă sinucid... Toată lumea mă urăște... De ce să mai trăiesc?" Mașina, cu distorsorul în puterea sa și scăpată de sub controlul acestuia, probabil că începuse să difuzeze informațiile privind atacul asupra planetei Venus. Și acum organizația încerca s-o distrugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
din toată povestea asta care n-a făcut, până acum, decât o singură greșeală personală". O privi pe Patricia din colțul ochilor. Fata căsca și se întindea ca o pisicuță satisfăcută. Ea întoarse capul și-i întîlni privirea. ― N-ai nimic să mă întrebi? ― zise ea. Făcu un rapid calcul mintal. Era clar că nu putea s-o chestioneze în privința lui Crang. Și nici nu știa ce-i putuse ea spune lui Thorson. Nu slujea la nimic să discute despre lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
dacă nu există raiul eu ți-l fac, pentru tine, și dacă nu există Dumnezeu, tu o să ai unul, îți promite mama. Și Agata îl vedea aievea pe Dumnezeu și-n brațele lui era fetița ei. Iar dacă ești nimic, nimicul ăsta îl iubesc și-l înmoi cu lacrimile mele și-l ocrotesc cu toată ființa mea. Mă auzi, nimicul îl iubesc eu! Tu ești nimicul meu acum, singurul meu nimic. Și nimicul avea ochii ei. Dacă ți-e rău, fac
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
îți promite mama. Și Agata îl vedea aievea pe Dumnezeu și-n brațele lui era fetița ei. Iar dacă ești nimic, nimicul ăsta îl iubesc și-l înmoi cu lacrimile mele și-l ocrotesc cu toată ființa mea. Mă auzi, nimicul îl iubesc eu! Tu ești nimicul meu acum, singurul meu nimic. Și nimicul avea ochii ei. Dacă ți-e rău, fac schimb cu tine, să-mi fie mie rău, dar nu, nu are cum să-ți fie rău, îți dau
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
vedea aievea pe Dumnezeu și-n brațele lui era fetița ei. Iar dacă ești nimic, nimicul ăsta îl iubesc și-l înmoi cu lacrimile mele și-l ocrotesc cu toată ființa mea. Mă auzi, nimicul îl iubesc eu! Tu ești nimicul meu acum, singurul meu nimic. Și nimicul avea ochii ei. Dacă ți-e rău, fac schimb cu tine, să-mi fie mie rău, dar nu, nu are cum să-ți fie rău, îți dau tot binele meu. Dacă ai nevoie
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
-n brațele lui era fetița ei. Iar dacă ești nimic, nimicul ăsta îl iubesc și-l înmoi cu lacrimile mele și-l ocrotesc cu toată ființa mea. Mă auzi, nimicul îl iubesc eu! Tu ești nimicul meu acum, singurul meu nimic. Și nimicul avea ochii ei. Dacă ți-e rău, fac schimb cu tine, să-mi fie mie rău, dar nu, nu are cum să-ți fie rău, îți dau tot binele meu. Dacă ai nevoie de noi, cheamă-ne, venim
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
lui era fetița ei. Iar dacă ești nimic, nimicul ăsta îl iubesc și-l înmoi cu lacrimile mele și-l ocrotesc cu toată ființa mea. Mă auzi, nimicul îl iubesc eu! Tu ești nimicul meu acum, singurul meu nimic. Și nimicul avea ochii ei. Dacă ți-e rău, fac schimb cu tine, să-mi fie mie rău, dar nu, nu are cum să-ți fie rău, îți dau tot binele meu. Dacă ai nevoie de noi, cheamă-ne, venim, te auzim
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
către Divinitate, către reprezentanții puterii religioase, civile, jurămintele între parteneri, elemente de luptă. Gesturi de modelare cu palmele pot fi instrumente foarte eficiente în tăierea aerului; se pot reda cu ajutorul palmelor forme geometrice, siluete și diverse metafore vizuale, literalmente, din... nimic. Partea laterală a palmei poate fi folosită și ca un cuțit imaginar, iar mișcarea acestuia în plan vertical sau orizontal poate sugera oprirea oricărei activități sau întreruperea unei idei; uneori pot indica și agresivitate, mai ales atunci când sunt cuplate cu
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
să pari, Să fii ca și când n-ai fi... Între ieri Și mâni, o clipă... Oare știi ce-mi ceri? Ce-i omul de a căruia iubire Atârni lumina vieții tale - eterne? O undă e, având a undei fire Și în nimicuri zilele-și dișterne. Pământul dă tărie nălucirei Și umbra-i drumul gliei ce s-așterne Sub pasul lui... Căci lutul în el crește, Lutul îl naște, lutul îl primește. 61 {EminescuOpVI 62} Și acest drum al pulberei, peirei, Ce ca
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
îngrozitoare. De ce nu mi-ați spus atunci, imediat? ― La ce bun? Și așa erai teribil de speriată. N-ai idee cât s-a chinuit Florence până ți-ai revenit! Am vrut să-ți demonstrez că maiorul își bate capul cu nimicuri. ― Poate că nu sânt chiar nimicuri! Ce știm noi? ― Draga mea, pretinzi că nu ești în stare să-i spui unui lucru pe nume atunci când îl ai înaintea ochilor? ― Mi se mai întîmplă uneori, dar nu chiar atât de des
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
atunci, imediat? ― La ce bun? Și așa erai teribil de speriată. N-ai idee cât s-a chinuit Florence până ți-ai revenit! Am vrut să-ți demonstrez că maiorul își bate capul cu nimicuri. ― Poate că nu sânt chiar nimicuri! Ce știm noi? ― Draga mea, pretinzi că nu ești în stare să-i spui unui lucru pe nume atunci când îl ai înaintea ochilor? ― Mi se mai întîmplă uneori, dar nu chiar atât de des. ― Ei vezi! Lămurește-mă și pe
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
timpul aud niște pași. Uite, chiar și acum... Se plimbă în sus și în jos. Iar în sus și iar în jos. S-a întîmplat și altă dată... Cu ani în urmă. Mă trezeam noaptea din cauza lor. Aprindeam lumina și... nimic. Sculptorul îl privi tulburat: " Într-adevăr ciudat! Eu simt pe cineva... O prezență constantă. El îl aude... Înnebunim!" ― M-am întrebat totdeauna, vorbi răgușit bătrânul, mă întreb și astăzi. Cine... Cine poate fi? Melania Lupu, lăsând mâinile să-i alunece
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
glorios, dominat de faptele de arme ale strămoșilor. A fost odată ca niciodată o țară ai cărei copii fericiți nu aveau decât foarte puține jucării, astfel încât bunicii lor, emo ționați de suferința lor discretă, i-au învățat să nască din nimicul resturilor lumii lor minuni care nu încetau să îi facă fericiți. A fost odată ca niciodată o țară în care bunicii și nepoții lor erau uniți de poveștile lor secrete, niciodată împărtășite cu părinții, a fost odată ca niciodată Republica
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Dincolo de submarinul căpitanului Nemo sau de Africa lui Dick Sand, se situează continentul de imagini care nu încetează să se extindă. Cu fiecare pagină care se deschide, Genezei i se mai adaugă un element. Prin puterea poveștii, Fantazia trăiește, împotriva nimicului care o asaltează. Teritoriile de peste mări Ca și Le Journal de Tintin sau Spirou, Pif Gadget (cel care îl continuă pe mai vechiul Vaillant) este parte din vastul spațiu imagologic al benzii desenate franco-belgiene. Arta franco-belgiană, ca și cea italiană
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
cu multă discreție sub un înveliș de bunăcuviință. Puțin îmi păsa că privirile lor erau încărcate de reproșuri. Important era că se îndreptau spre mine, că mă observau. Nerușinarea îmi dădea prilejul să mă simt cineva, nu mai eram un nimic pe stradă. M-am grăbit atunci să văd în Dumnezeu un prieten al tatei, un sfetnic al lui, pe care trebuia să-l înfrunt ca pe tata, și aveam destul de puțină minte ca să găsesc în asta o ocazie pentru a
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
vedere, or la mine vorbea păcatul meu originar. Închipuindu-și că mă înfundă, Dinu mi-a zis odată: În fond, ești un naiv. Chiar prin faptul că-l învinuiești pe Dumnezeu, îi accepți existența. Nu discuți cu vidul. Nu acuzi nimicul. Punîndu-i în cauză, crezi în el." Făcea greșeala de a lua în serios diversele enormități pe care le debitam numai din dorința de a-i dovedi că nu aveam nimic sfânt. În realitate, după moartea mamei mă dusesem mereu să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
moment suspendați, după care recădeau în sfârșeală, se închideau în ciumă. Cititorul a și înțeles, desigur, că asta însemna a renunța la ceea ce aveau ei mai personal. Dacă în primele perioade ale ciumei, acești oameni erau surprinși de multitudinea de nimicuri care contau mult pentru ei, fără să aibă vreo realitate pentru ceilalți, și trăindu-și astfel experiența lor personală, acum, dimpotrivă, nu se mai interesau decât de ceea ce îi interesa pe ceilalți, nu mai aveau decât idei generale și însăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
cel mai puțin. Ceea ce-l interesa pe el era să știe dacă administrația n-o să fie transformată, dacă, de pildă, toate serviciile or să funcționeze ca și în trecut. Și Tarrou a trebuit să admită că nu știa despre asta nimic. După părerea lui era de presupus că toate aceste servicii, perturbate în timpul epidemiei, or să aibă puțin de furcă până or să-și reia atribuțiile. S-ar putea de asemenea crede că se vor pune o groază de probleme noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
sticle, atunci poate că s-ar fi putut ghici că era un cercel care a fost îngropat cu patru mii cinci sute de ani în urmă, împreună cu o prințesă din Sumer. Pe masa de lucru a lui Jaafar, printre toate nimicurile alea, părea un fleac. Urmau sigiliile, cilindri mici, de piatră, cu un model cuneiform unic. Acum cinci mii de ani, acestea erau rotite peste plăcile de argilă și lăsau o semnătură. Ingenioase pentru vremea lor, dar nu mai ingenioase ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Cred că mi-ai rupt urechea. Tânărul dădu drumul cercelului. — Ți-ai făcut-o singur, spuse Ignatius. Ai să putrezești într-o închisoare federală pentru tot restul vieții tale. Uite cum arată sveterul meu, monstru dezgustător ce ești. Numai un nimic împopoțonat ca tine poate fi văzut purtând așa ceva. Ar trebui să ai un pic de rușine, sau măcar mai mult gust la îmbrăcăminte. — Creatură oribilă ce ești! Namilă uriașă! — Va trebui cu siguranță să-mi petrec câțiva ani în spitalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
examinat în zonă. Trebuie cel puțin să acceptăm că tăietura are semnificația ei. ă Nu văd de ce aș accepta o asemenea posibilitate. Porfiri Petrovici, ne pui la grea încercare răbdarea. Nu îmi e destul că trebuie să atac astfel de nimicuri în noile curți. Acuma trebuie să îți suport și dumitale joaca de-a avocatul unui mort. ă Are semnificație deoarece ridică chestiunea unei a treia părți, insistă Porfiri. ă Dar tăietura putea să fi fost făcută oricând. ă Este o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
încuviință. ă Registrul mănăstirii va confirma asta. ă Mulțumesc. Ulitini dădu să se ridice. Ochii reveniră asupra sa. Mișcările ochilor păreau să îi consume ultima fărâmă de energie pe care cel pe moarte o mai avea. ă Nu mai ai nimic să mă întrebi? Ulitin ezită. ă De ce ați acceptat să mă primiți? Părintele Ambrozie înghiți îndelungat. ă Voiam să fiu sigur, spuse el în sfîrșit, după ce termină de înghițit. Am vrut să mai văd un ateu pentru ultima dată. Călugărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
lucru din viețile bogătașilor din Los Angeles care chiar are profunzime! Kitty râse. — Deci tu ești Vrăjitorul din Rahat-Oz! — Da, le explic clienților mei toată filosofia rahatului. Aburii și reflexia mizeriei, semnificația adâncă a fecalelor, exuberanța bolboroselilor, a lăturilor, a nimicurilor, paradoxurile resturilor, frumusețea ascunsă a nonsensului, fascinația mucegaiului... și - surpriză! Le place la nebunie! Kitty râse și mai tare. — Probabil că scrii comedii, nu? — Fals, zise el. Nu fac parte din lumea asta. Dar produsele mele stau chiar la fundul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
expresie aproape vizuală senzației confuze de rătăcire care punea stăpânire pe el când se întorcea în Centru după ziua liberă, mai ales în timpul rondurilor nocturne cu iluminația redusă, parcurgând galeriile pustii, coborând și urcând cu ascensorul, de parcă ar fi supravegheat nimicul pentru a continua să fie nimic. În interiorul unei mari catedrale goale, dacă ne ridicăm ochii spre boltă, spre elementele superioare, vom avea impresia că e mai înaltă decât înălțimea la care vedem cerul pe un câmp deschis. După un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]