2,252 matches
-
la fel cu cei din dreapta lor. Bolnava lume a banului Directocrația bugetivoră din structurile statului înfulecă purcoaie de bani prin brutala încălcare a legii și a bunului simț. Pofta de arginți depășește orice imaginație, nimeni nu pare să mai aprecieze noblețea gesturilor gratuite, frumusețea liberă de profit a unui act social, civic sau cultural, ori bunăstarea spirituală pe care ți-o poate da ieșirea din nebunia unei curse infernale după avere. Nu mă bântuie convingeri comuniste, nici măcar poveștile social-democratice despre corectitudini
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
Ca și câinele Resei, Eva Noth se buhăise cu hrană de război. Biata femeie, transformată de niște vremuri nemiloase într-un fel de cârnat, stătea în poziție de drepți, părea să creadă că execuția câinelui era o ceremonie de oarecare noblețe. Am împușcat câinele în ceafă. Detonația pistolului a fost slabă, ieftină, ca o ușoară scuipătură a unei puști cu aer. Câinele a murit fără nici măcar o înfiorare. Bătrânul soldat a venit la mine, arătându-și interesul de profesionist pentru genul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
cu forțe contradictorii. Niciodată muzica n-a răsunat atât de titanic, niciodată întinderea simfoniei n-a atins atâta măreție. Simfonia a III-a este un poem muzical grandios, un poem închinat omului-erou, un poem ce preamărește măreția faptei cutezătoare și noblețea sentimentului adânc, un poem ce cheamă la luptă, îndeamnă spre izbânda idealurilor de dreptare și libertate. Simfonia a IV-a ocupă oarecum un loc aparte în creația beethoveniană, deosebindu-se prin seninătatea coloritului și atmosfera liniștită. În simfonia a V-
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
tare Stănică, are pe Pascalopol îndărăt, care urmărește, se vede, să pună mâna pe averea bătrânului după moartea lui. - Nu cred asta, zise Aurica, domnul Pascalopol e un omnobil. L-a amețit Otilia. - Unde sunt bani la mijloc, nu există noblețe! declară Aglae. - Cum, mamă, adăugă Aurica, o fată de categoria Otilieisă intre în familia noastră? E-ngrozitor. - Intră, dacă sunt oameni fără cap! mormăi posacă Aglae șicăzu pe gânduri, mâncând fără gust. Simion întrerupse tăcerea: - Am o poftă de mâncare
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mai mari atenții. Îi dedica o dragoste eternă, pentru ca apoi să se plictisească și să viseze o altă femeie, mai isteață, înduioșîndu-se totuși asupra sorții Olimpiei, după eventual un divorț, și făgăduindu-și de-a face o despărțire de o noblețe nemaipomenită, așa încît "întîia lui mare dragoste" să nu sufere nimic, și amândoi să rămână prieteni. Bineînțeles, aceste meditații Stănică nu le facea în fața Olimpiei, și unele ușoare insinuări se izbiră de neînțelegerea încăpățînată a femeii. Stănică se socoti atunci
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
țară și din străinătate. Truda profesorilor, doctoranzilor și studenților facultății, munca și dăruirea absolvenților ei pe toate meridianele globului au clădit și consolidat bunul renume al învățământului superior ieșean de inginerie electrică pe care îl reprezentați astăzi cu o aleasă noblețe. În rând cu numeroase generații de tineri și eu m-am format profesional în această facultate unde am avut plăcerea și norocul să audiem cursuri de înaltă ținută, oferite cu mare dragoste și pricepere de personalități marcante ale ingineriei electrice
PE SUIŞUL UNUI VEAC by Ion Bogdan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/420_a_964]
-
trei actori epici. Dacă pragmatismul țărănesc al Vicăi este să obțină în avans cu o săptămână banii fixați o dată la două luni, pentru memoria Sofiei, pragmatica Ivonei constă în a oferi acești bani - în orice condiții - pentru a-și sublinia noblețea. Autoarea a făcut tocmai din acest personaj placa turnantă din Dimineață pierdută : acea psihologie mobilă care să aducă, în prezentul cenușiu și trivial. Vica Delcă e pretextul epico dramatic al romanului. Ivona este însă personajul-cheie, prin care se desfac și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
interioritate avidă, acceptând absolut totul, pentru a avea ce procesa. Idealism, dar și sado-masochism, voyeurism, gustul plin și proaspăt al propriei umiliri, „interminabilă interpretare“, implicare de soț și detașare de observator lucid. Pornisem la drum cu un intelectual de mare noblețe morală, à la Camil Petrescu, și am ajuns în infernul discutabil al personajului de tip Anton Holban. „Capitolul“ Ștefan Mironescu este cel mai fascinant din roman. Am avut nevoie de acest parcurs destul de lung ca să demontez și să corectez clișeele
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și meritele, oricît de modeste, ca să-i dai curaj... Cred că-n noaptea aceea, după ce mi-ai spus că-s frumoasă, l-am urît pe soțul meu. Nu trebuie să te căsătorești, din caritate, cu o femeie, nici să dovedești noblețea ta sufletească. Iar dacă ai făcut-o, se impune să-ți dai osteneala s-o simți și să se simtă soția ta... Mîna lui Mihai s-a oprit brusc, după ce, clipe în șir, întîlnind degetele Lilianei, le-a atins într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
dureros: Vanitas vanitatum(10!... Apoi i-a venit să rîdă. În serile următoare, pînă tîrziu, visa la noaptea petrecută cu Violeta, la ce-ar fi putut însemna căsnicia cu o femeie ca ea, ori tovărășia unui suflet ales, de mare noblețe, cum părea a fi Teona. Azi după-amiază a înțeles cum ar fi zilele fără un ideal. Acum, cufundat în scaun, copleșit de muzica wagneriană, se întreabă cum ar fi viața gîndurilor fără amintiri dragi, din care să rodească speranțele. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
despărțit, și-a simțit esența dezgolită total sub lumina rece a ochilor calmi cu care bărbatul o privea. Singură Teona a știut să-i reziste, înfruntîndu-l. Chiar și păcatele pe care i le-a mărturisit au fost prezentate cu atîta noblețe că Mihai a avut mai degrabă reacția lui Toma în fața palmelor purtînd însemnele crucificării, decît chinul absurd al orgoliului masculin rănit prin infidelitate. Cînd Teona a plecat, Mihai a fost distrus, a crezut ca a pierdut-o pentru totdeauna, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
nu-i consacră o considerațiune particulară; învățații [pentru] că organele criticei teatrale nu sunt de-o seamă cu ei, pentru că cheltuiala de spirit și știință care se espune în genere aci e prea puțină pentru a putea da organelor ei noblețea de învățați; artiștii iar au instinctul drept că de aicea nu li poate izvorî neci un folos pentru arte. Cu toate [că] îmblă mulți actori după tămîiarea cea ieftenă a acestor altare dar asta e așa de puțin o recunoaștere
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
stadiul acesta își va [primi] espresiunea sa numai ceea ce-i cu totul aproape de simțire. Cât e de aproape d. e. figura Porziei de-o natură femeiască nobil organizată, cât de mult să se simtă această natură înrudită cu figura Porziei întru noblețea simțirei sale celei curate, a cugetărei sale celei mărinimoase, totuși umorul {EminescuOpXIV 263} acela ce izvorăște din adânc, ce dă abia personalității întregi respirarea sa cea caldă și ce strălucește ca o rouă frescă a dimineței pe această floare frumoasă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
grotesc, și Wittgenstein era excentric. Ei și? De unde atunci prezumția că putem vorbi despre Noica, Heidegger și Wittgenstein cu aplombul cu care îi invocăm pe "optzeciști"? Cum de se mariază atât de bine ignoranța și morga? Este un semn de noblețe mentală să știi să admiri ceea ce te depășește. În principiu, fiecare dintre noi poate, dacă are timp pentru asta și interesul nu îi lipsește, să acceadă la orice domeniu: fizică atomică, astrologie, filozofie sau cultură japoneză. Altminteri, orice domeniu în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
bucată de hârtie. —Ceva. Hai în pat, îi șopti el, cu buzele lipite de gâtul ei. — Am crezut că nu mai propui. Ea i-a zâmbit și l-a condus către sufragerie. Dar Marcus se opri și refuză să intre. Noblețea sexului adolescentin pe canapea începuse să se evapore. Hai să mergem sus. Nu putem. Cât o să ne mai jucăm de-a v-ați ascunselea? Hai, Clodagh, se rugă el. Sunt doar copii. Nu înțeleg. —Răsfățatule, chicoti ea. Ar fi bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
mediator, moderator, autoritate instituțională, confesor și protector, consilier și terapeut, lider de opinie și manager. Dascălul, așa cum se degajă din legea cea nouă, e vocație și har, model și ideal de personalitate. A fi, astăzi, dascăl e - am spune - o noblețe. Un pedagog precum a fost Creangă, n-ar mai fi poate la mare preț în zilele noastre deoarece el a fost modelul de dascăl ce a născocit povești frumoase, pentru că a iubit oamenii. Din fericire, calitățile de bază ale dascălului
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
a sinergiilor țărilor terțe); b. regândirea aspectului ce ține de imaginea și reprezentările asupra limbii (de exemplu, pentru a progresa în Belgia, trebuie să fii trilingv, dar limba flamandă este cea care hotărăște); c. e nevoie de distrugerea „imaginii de noblețe” a limbii franceze care riscă să contribuie la „mumificarea” acesteia; d. limba trebuie să existe pentru utilizatori și nu suntem doar locatarii unei limbi ci suntem și proprietarii ei în măsura în care aceasta ne ajută la promovarea personală; e. e nevoie de
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
liberalo-progresiste, îmbrobodind-o cu felurite palavre despre problema feminină, ar trage-o pe sfoară așa cum ar trece firul de ață prin urechea acului. I-ar jura prostuței ambițioase (și ce ușor ar face-o să creadă!) că o ia pentru „noblețea inimii și suferințele ei“, în timp ce tot banii ei i-ar râvni. Eu nu-i sunt pe plac pentru că nu vreau s-o scald; poate că ar trebui. Dar ea ce face? Nu același lucru? Atunci de ce mă disprețuiește și joacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
fu băgat la închisoarea datornicilor. Ajunse acolo din pricina amicei lui, căpităneasa, căreia, în momente diferite, îi eliberase polițe în valoare de vreo două mii. Tărășenia fu pentru el o surpriză absolută, astfel încât generalul era „cu adevărat victima excesivei sale încrederi în noblețea inimii umane, în general vorbind“. Luându-și obiceiul liniștitor de a semna scrisori de împrumut și polițe, nici nu-i trecea prin cap că acestea ar putea avea vreodată efect, gândindu-se că o face doar așa. Se dovedi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
n-a existat nici persecuția subordonaților - eu unul sunt absolut convins de asta, dar dumneavoastră cum de-ați putut ridica mâna ca să scrieți asemenea calomnii?) Iar ceea ce ați scris despre Pavlișcev este cu desăvârșire intolerabil: pe acest om de o noblețe desăvârșită îl numiți senzual și ușuratic cu atâta curaj, cu atâta siguranță, de parcă chiar ați spune adevărul, în timp ce el a fost omul cel mai neprihănit din lume! A fost chiar un remarcabil erudit; a fost corespondentul multor persoane importante în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și ceilalți. IItc "II" Deodată, prințul se apropie de Evgheni Pavlovici. — Evgheni Pavlovici, spuse el cu o înflăcărare bizară, apucându-l de mână, vă rog să fiți sigur că vă consider omul cel mai bun și de cea mai aleasă noblețe, orice s-ar întâmpla; vă rog să fiți sigur de asta... De uimire, Evgheni Pavlovici făcu chiar un pas îndărăt. Preț de-o clipă își stăpâni cu greu un hohot impetuos de râs; dar, privind mai atent, observă că prințul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
spiritul, dar ia întrebați-l chiar pe oricare ticălos, nu doar pe un om josnic: cu cine-i mai bine pentru el să aibă de-a face, cu un ticălos de teapa lui sau cu un om de o asemenea noblețe ca a dumneavoastră, prințe, care sunteți omul cel mai sincer din lume? Va răspunde: cu omul nobil și în asta se află triumful virtuții! La revedere, mult stimate prinț! Cu pași ușori... cu pași ușori și... împreună! Xtc "X" Prințul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
să-l urască pe prinț din cauză că acesta îl privea cu prea mare compasiune, în timp ce era clar că restituirea unei sume atât de mari era o faptă pe care „nu oricine ar fi fost în stare s-o facă“. Însă avea noblețea să recunoască în sinea lui că toată deprimarea lui nu era decât vanitatea reprimată neîncetat, ceea ce-l făcea să sufere cumplit. De-abia la mult timp după aceea își dăduse seama și se convinsese cât de serioasă fusese întorsătura pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
fleacuri, îl întrerupse iute generalul. Nu asta-i principalul. E vorba despre altceva, mai important. M-am decis să vă explic, Lev Nikolaevici, deoarece sunteți omul în care am încredere, neîndoindu-mă de sinceritatea cu care mă primiți și de noblețea sentimentelor, ca... ca... Nu vă miră cuvintele mele, prințe? Deși nu peste măsură de mirat, totuși prințul își urmărea musafirul extrem de atent și de curios. Bătrânul era puțin palid la față, buzele îi tremurau din când în când, mâinile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
lungind cuvintele, de parcă de-abia acum și-ar fi dat seama. Vă mulțumesc, prințe, pentru sincera dumneavoastră compătimire, care mă flatează peste măsură, dar... am găsit banii, chiar de mult. I-ai găsit! Slavă Domnului! — Exclamația este un semn de noblețe din partea dumneavoastră, deoarece patru sute de ruble sunt o pierdere prea mare pentru un om sărman, care trăiește muncind din greu, cu o mulțime de orfani în familie... Nu asta am vrut să spun! Firește, mă bucur că i-ai găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]