5,297 matches
-
o modernizare accelerată, cea mai rea dintre alienările colective, pentru că acest acces la modernitate se face în colectiv fără ca să fie satisfăcute visele de promovare și aventură individuală. România, sub tirania lui Gheorghiu-Dej și alor săi, se angajează într-o normalitate de tip sovietic, mai ortodoxă și mai autoreprimantă decît ortodoxia stalinistă, extrem de destabilizată încă din 1953 în Uniunea Sovietică. Elitele conducătoare românești își păstrau credința față de angajamentele lor din timpul războiului, dublată de mentalitatea de parveniți privilegiați care se autoproclamă
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Echilibrele competitive ale războiului rece deschid altora, adică acelora ce au ajuns în arena puterii, un spațiu extraordinar de acțiune și de reflecție între Pekin și Moscova. Începînd din 1958, România își creează o politică externă: se deschide astfel calea normalității unui comunism internaționalist suveran. Istoricii dezbat și azi momentul începerii negocierilor pentru retragerea trupelor sovietice din România: să fie vorba de august 1955, cînd Hrușciov a normalizat relațiile Moscovei cu Belgradul, la începutul lui iunie sau, cum pretinde apropiatul lui
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
istoricul Dinu C. Giurescu, o formă de compromis cu sistemul impus: termenul "destindere" folosit de unii analiști anglo-saxoni pentru a califica acest climat va fi reluat de către Dinu Giurescu în 1990: Exista sentimentul crescînd al întoarcerii la un fel de normalitate în interiorul sistemului socialist. Dar era mai mult. Partidul comunist începea o campanie de recrutare invitînd pe profesioniști să devină membri de partid. Admiterea se bază de talente și calități personale, iar trecutul și activitățile familiei erau încet îndepărtate. Spre sfîrșitul
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
este cu siguranță disprețul. Există un dispreț al ex-elitelor aristocrate și burgheze care nu mai suferă fizic și deci s-au adaptat la banalitatea zilelor într-un sistem pe care-l consideră străin, atît față de tradiția românească, cît și față de normalitatea occidentală. Există și un dispreț față de noii conducători îmbogățiți și siguri pe moștenirea privilegiilor. Există un dispreț al unora și al altora față de un Occident dorit și urît în același timp. Unii întrețin resentimentul de a fi fost abandonați în
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
a condamnat și asasinat. Gestul este abil: nu este reabilitat un opozant, ci un adevărat comunist de început. Pe de o parte, se vede cruzimea lui Dej, pe de alta, capacitatea lui Ceaușescu de a ierta, care se înscrie în normalitatea istoriei comunismului. Ceaușescu subliniază că eliminarea lui Pătrășcanu s-a produs într-un moment în care URSS și alte țări socialiste intraseră într-un proces de reabilitare a unor persoane condamnate fără justificare. De asemenea, este denunțată execuția comunistului Foriș
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
proletară" l-a călcat în picioare. Există în muncă o normă, o legalitate de respectat: apelul la stahanovism nu mai este ascultat și, dacă nu se mai crede în viitor, prezentul este revendicat cu decență. Referința la ideea confuză de normalitate are un aer de pretenție la universalitatea dreptului, atunci cînd minerii scriu la Radio Europa Liberă: "Să citiți numele semnatarilor, poate că vor avea bunăvoința să ne lase să ne reluăm munca de zi cu zi". Acești mineri înțeleseseră că
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
la o îmbătrînire a infrastructurilor. Declinul ofertei interne este amețitor. Populația este chemată la economie și la muncă. Ea alunecă spre ceea ce mediile occidentale vor denumi curînd iarna românească, adică frig, penurie și lipsa de speranță într-o revenire la normalitate. La începutul anilor '80, societatea românească este obosită. Goma vorbește întruna de comandanții Securității: a reuși într-o societate marcată de eșec nu mai este o recompensă. Acest val adînc de descurajare se amplifica în momentul în care în mediile
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
naționalist este o sublimare a comunismului în varianta sa românească, o manieră globală de cucerire. Comunistului nu-i scapă nimic. Pe de altă parte, în optica perdanților revoluției, a intra în comunism păstrînd moștenirea naționalistă pentru a o redefini după normalitatea dorită de conducerea comunistă este un mod de compromis care costă: un număr de intelectuali de origine aristocrată și burgheză s-au raliat pentru a-și păstra pozițiile și și-au adaptat propriul patriotism de autolegitimare la imperativele puterii. Renunțînd
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
fizică s-a produs la Timișoara, la București și în alte locuri. Ea se strigă și se cîntă pe ritmuri scandate, ritmuri în cea mai mare parte împrumutate din Occident, împrumut care trădează o acută nostalgie de fraternitate și de normalitate. Democrația s-a născut în Vest, trecerea de la dictatură la democrație retrimite în Vest... Aceste cuvinte și aceste cîntece care s-au stins puțin cîte puțin spre sfîrșitul anului 1990 spun: "Mai bine vagabond decît dictator, mai bine mort decît
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
bucureșteană? Pe numele ei GAMB (Galeria de Artă a Municipiului București). Enigme. Cum ar fi putut Ministerul Culturii să facă drumul invers celui făcut de întreaga nomenclatură postdecembristă! Cum ar fi putut rezista voinței pătimașe de revenire la normal! O normalitate, evident, pe înțelesul hapsînei mafii criptocomuniste care manevrează totul în țară. A fost momentul romantic, singurul scăpat o secundă de sub control, în care treburile ministerului au fost dirijate de un intelectual de talia lui Andrei Pleșu. A urmat faza solistului
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
însoțeau pe liderul martir pe ultimul său drum erau de fapt acum altfel de ființe, ființe cugetătoare adică, asta se datora și felului în care un om de talia lui Corneliu Coposu a știut să readucă în disputa politică limbajul normalității: adevăr, concizie, civilitate, culoare. Vă imaginați, în altă ordine de idei, ce față făcea un mareșal ca Hindemburg, ajuns în 1925 președinte de Reich, văzîndu-l pe Hitler trecînd urcat pe Mercedesul campaniei sale electorale și gesticulînd gata să zboare, el
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Corneliu Baba își modifică brusc și radical viziunea, recurgînd la arsenalul suprarealist, care, de altfel, îi și mărește considerabil cota de interes și de atracție. Dacă omul acestei noi opere se dovedește a fi o natură situată absolut în limitele normalității, compozițiile sale de după momentul convertirii pot sugera speculația unei... derapări de natură psihică. Exacerbarea efectelor compoziționale, insolitul cromaticii, aerul bizar al gesticii, toată această recuzită șocantă ar putea trimite la o posibilă... derapare. Nu e însă decît plăcerea jocului cu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și aici vine întorsătura, vine momentul "tezist": femeia. Femeie la fel de vicioasă, în preocupările ei, ca și bărbații din clarobscurul clan. Femeie care, ghicind natura curată a insului curtat de masculi, îl convertește, are perspicacitatea de a-l (re)aduce la normalitate. Și, de data aceasta, chiar vedem cum se consumă faptele, vedem ce delicii firești poate procura o legătură care se revelă nu doar la pat, ci și în... anima celor doi parteneri. Dacă e să urmărim pînă la capăt povața
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Chiar și pe noi, încă puțini pe-atunci, care ne dădeam seama că personajul venind (via Occident) dintr-o Românie eternă, vorbea (mde, cu accent) simplu și limpede despre soluțiile care ar fi putut, destul de repede, să readucă țara la normalitate. Zîmbetul lui Rațiu, atunci cînd întîlnea obtuzitatea și reaua credință a emanaților, exploda din cînd în cînd în rîs gîlgîitor. Era rîsul celui care, cunoscînd atît de bine cum se poate ajunge rapid la bunăstare, distingea foarte clar albul de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
să-i sărut mîna. Mi-a întins-o pentru salut, dar cînd a văzut ce vreau să fac, a rămas interzis: sobrietatea ținutei sale nu se mai confruntase probabil niciodată cu așa ceva. Doar zîmbetul nostru reciproc, în final, a reinstaurat normalitatea... Vrînd, se vede, să fie spirituală, felina cu părul-flacără îmi răspunde, la intenția de a-i săruta mîna, cu un: vreți să-mi ghiciți în palmă?... Dacă Bengeasca ar fi căutat în vremea noastră un Lică Trubadurul, un mierloi irezistibil
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
O stopare? Slabe nădejdi. 21 septembrie Nu e dezerțiune (cum ar spune, amuzat, amicul neolog), o dezertare lașă de la înfruntările acestui început de toamnă electorală, ci o irepresibilă dorință de altceva, de ceva care să mă mențină în limitele unei normalități cît de cît sănătoase. După care, inevitabila întoarcere. Cu inevitabilele ei constrîngeri. Dar încotro, încotro să se afle deocamdată locul acela securizant, în stare să... ocrotească (ce a mai rămas de ocrotit)? La Cumpătu, unde, magnific, Bucegii ți se oferă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
sub amenințarea amenzii), la sticla cu apă. La noi?... Animăluțe și animăluțe. În cazul Nietzsche, dezordinea mentală se instalează lent, filosoful conștientizîndu-și, de altfel, starea și, în teribilele lui eforturi de ordonare, practicate cu program toată viața, alternează momentele de normalitate cu cele dirijat deviate. Histrionismul structural îl scutește, întrucîtva, de efectele urîte ale sifilisului și-și poate oferi/poate oferi celor din jur numere aproape atractive (trist atractive). În prelung fericitul exod la Torino începe să joace pe stradă scene
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în care s-a angajat cu inimaginabile disponibilități. Cu atît mai demonstrativ cu cît cealaltă legislatură a forțelor autentic democratice -, hărțuită și infiltrată, nu a fost în stare, la urma urmelor, să bifeze ea, legitim, marile repere ale accederii la normalitate. Să ne imaginăm o secundă cum s-ar fi petrecut actul recuperării funebre într-o Românie care nu ar fi cunoscut tragic lungul interstițiu comunist. Probabil că, imediat după moartea originalului monarh, fiul său, încă foarte tînărul Rege Mihai, ar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
spiritul acum zece ani. Intervievatul, personaj cheie atunci, sprijinit acum în baston, după ce-l uitaseși (timp în care trecuse prin ceva procese și chiar puțin prin pușcărie), te îndeamnă la milă creștinească și la iertare. Totul consumîndu-se adică într-o normalitate (după care atît am tînjit cu toții). Iar dacă din întinsul interviu decupezi secvența în care, întrebat fiind de reporter de ce nu a făcut mai de mult aceste mărturisiri crude despre Timișoara, fostul geal ceaușist mărturisește, sotto voce, că n-a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
geal ceaușist mărturisește, sotto voce, că n-a vrut să... deranjeze, țara fiind concentrată pe aderările euroatlantice, dacă deci extragi numai și această gingășie cazonă, atunci coarda samariteană îți vibrează pînă la duioșie. Pledînd, de fapt, și ea, în favoarea aceleiași... normalități. Poți însă reveni, de ce nu, și chiar întreba: bine, dar ce fel de normalitate? E, ca să fim lucizi, cea decurgînd din tragedia postbelică a României, plătind cu vîrf și îndesat condiția ei de țară predestinată să-și aibă pe veci
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pe aderările euroatlantice, dacă deci extragi numai și această gingășie cazonă, atunci coarda samariteană îți vibrează pînă la duioșie. Pledînd, de fapt, și ea, în favoarea aceleiași... normalități. Poți însă reveni, de ce nu, și chiar întreba: bine, dar ce fel de normalitate? E, ca să fim lucizi, cea decurgînd din tragedia postbelică a României, plătind cu vîrf și îndesat condiția ei de țară predestinată să-și aibă pe veci teritoriul în coasta unui imperiu endemic necivilizat și expansiv. Al cărui morb, în jumătatea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
rămîne constant alături de formațiunile neocomuniste cu tot fardul lor democratic fenomenul trebuie explicat tocmai prin alterarea substanței profunde a unei populații care a rezultat din cea traumatizată de forțele de opresiune dirijate de Moscova, cu abnegația abjectelor echipe autohtone. Așa că normalitate se arată a fi: și invitarea dubiosului galonat la clarificarea unei recente istorii nebuloase prin, evident, învăluirea adevărului, și paradoxala adeziune prin deocheatele sondaje la structurile euroatlantice a unei populații manevrate de forțele criptocomuniste, și suportarea, de către aceeași populație, a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Cum ar putea rezista irepresibilei dorinți de a tot reveni/ de a rămîne? Ar fi și fireasca explicație a "tributului" pe care Regele e silit să-l plătească unui maniac de care țara, iată, după atîția ani de zîrcoliri întru normalitate, nu se poate debarasa. Paternalismul cu efecte nocive asupra unei populații care și-a pierdut de mult memoria, dublat de tupeul discreționarului, compune carlogoldonian silueta aceasta malefic-tutelară fără de care, crede, nimic nu trebuie să miște. La capătul unor mandate interminabile
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
într-un Iași atît de drag dar, vai, atît de trist retrograd. Și fostul timișorean nu e singurul de atare amplitudine spirituală, cu prestigioasă prestație universitară americană (Matei Călinescu, Toma Pavel ș.a.), care s-a realizat magistral dincolo, în lumea normalității. Un segment masiv de populație autohtonă nu neapărat din sfera spiritului s-a integrat standardelor lumii civilizate, păstrînd icoana dragă a pămîntului părăsit, dar decis să nu se mai întoarcă aici, definitiv, niciodată. Nu sînt de avut în vedere, evident
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
se răspîndesc în jur, singurul reper fiind, pînă la urmă, Animal-Planetul. Singură poliția ar putea interveni în chestiune, dar cum sportul ăsta bilabial se practică, slavă domnului, cu vîrf și-ndesat și-n politicale unde "pupat Piața Endependenți" ține de normalitate omul ordinii e convins că, intervenind cu bulanul, ar comite un abuz (de putere). Cu atît mai puțin prezența lui în sala Filarmonicii, incinta în care se petrec lucruri ce-l depășesc întrucîtva. Și nu tocmai. La concertul de săptămîna
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]