2,047 matches
-
cu barbă decât soldaților“, decretase el, poruncind tuturor călugărilor să se radă. Pe mine treburile astea nu mă priveau direct, dar, pentru că frecventam cu asiduitate palatul Vaticanului, a mă încăpățâna să păstrez acea podoabă apărea ca o afirmare insolentă a obârșiei mele maure, ca o sfidare adusă papei, cu siguranță ca o manifestare de necuviință. La italienii pe care-i întâlneam, barba nu era un lucru obișnuit, ci mai curând o dovadă de originalitate rezervată artiștilor, originalitate elegantă la unii, excesivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și că acolo va și rămâne. Imperialii se află la nord de Pad și nu-l vor trece niciodată, făgăduia condotierul. Iar din Trastevere până în cartierul Trevi, cu toții ridicau în slăvi vitejia acestui Medici și a ostașilor lui. Romani după obârșie sau doar în trecere, cu toții se luau la întrecere în a-și arăta disprețul pentru „barbarii ăia de germani“, care, cum bine se știe, au cătat întotdeauna la Orașul etern cu invidie, lăcomie și o tenace lipsă de înțelegere. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ea. Atîta a implorat-o și atîția cocoși a sacrificat, că zeița i-a ascultat ruga și În felul ăsta s-a putut mărita cu iubitul ei, care a dus-o În Franța fără să știe care era adevărata ei obîrșie. Însă odată ajunsă acolo, după cîțiva ani fericiți, fata a dat naștere unui copil leit bunică-su, negru și vînjos, și În aceeași noapte soțul, crezînd că fusese Înșelat cu un sclav, a poruncit să fie ucisă. De Îndată ce a murit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
nimeni nu se aștepta să vină așa de curând. Din cele mai vechi timpuri se cunoștea faptul că Muntele Sacru niciodată nu se va clinti din loc, decât la sfârșitul sfârșitului, deoarece sub el se află locul de unde-și trag obârșia eschimoșii. În timp ce privea cerul rugându-se la străbuni, îi ajunse la urechi un zgomot asurzitor, însoțit de un cutremur atât de violent, încât, nu numai el a căzut în genunchi, dar și câinii s-au oprit din goana lor și
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
lor, ca să nu mai poată ieși la lumină, au zidit acest munte. Bătrânii spun că au scăpat doar acei care nu au uitat să aducă regulat jertfe spiritelor ocrotitoare. Aceștia nu erau mulți, ci numai câțiva din care-și trag obârșia toți eschimoșii. Și totuși, acei necunoscuți strămoși, locuitori ai adâncurilor, care au trăit în vremuri de mult uitate și despre care aminteau bătrânii înțelepți înainte de a trece în lumea spiritelor, ne-au lăsat aceste semne. Lui Bidaru, până în acel moment
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
mai fi poate, hârtii cetluite, vechi; zapise, hotărnicii, hrisoave, în sat, dar răzeșii le țin ascunse, căci pe lângă procesele cu marii proprietari care le încălcau moșiile, ei s-au războit între dânșii. Aproape de Șuletea, se aflau altădată Siliștenii, sat dispărut, obârșia lui Constantin, Antioh și Dimitrie Cantemir, și ei răzeși de neam. Aproape sunt și Epurenii, sau „Fântâna lui Epure“, cum i se zicea pe vremea lui Ștefan cel Mare, vatră a Cantemireștilor. Marea moșie de peste 3000 de fălci a boierilor
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
de sus, sat străvechi răzeșesc. Era unul din pâlcul de sate înșirate colo și colo, pe dealurile Fălciului, acoperite cu păduri nesfârșite de fag și gorun... „...Aproape de Brăițeni, povestește ea, se aflau altădată, demult, Tăcuța, Siliștenii sat trecut în uitare, obârșia lui Constantin-Vodă<footnote Constantin Vodă Cantemir, vezi 12. footnote>. Și feciorii lui, Antioh<footnote Cantemir, Antioh (1708-l744), fiul lui Dimitrie Cantemir. În anii 1732-1744 a deținut funcția de ambasador al Rusiei în Anglia și Franța. footnote> și Dimitrie<footnote Cantemir
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
înaintea Celui ce l-a făcut? 18. Dacă n-are încredere Dumnezeu nici în slujitorii Săi, dacă găsește El greșeli chiar la îngerii Săi, 19. cu cît mai mult la cei ce locuiesc în case de lut, care își trag obîrșia din țărînă și pot fi zdrobiți ca un vierme! 20. De dimineață pînă seara sunt zdrobiți, pier pentru totdeauna, și nimeni nu ține seama de ei. 21. Li se taie firul vieții: mor, și tot n-au căpătat înțelepciunea! $5
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
Nimeni nu se deranja măcar să-i răspundă, aplecați cum erau deasupra sălbaticului, iar cei mai în vârstă se străduiau să curețe noroiul care-i acoperea trupul, pentru a încerca să descopere, în încâlceala tatuajelor, vreun indiciu cu privire la locul său de obârșie. Cineva aduse niște apă, pe care i-o aruncară pe față, iar oribilul barbar mișcă din cap, deschise ochii, se uită în jur și își arată încă o dată dinții ascuțiți și gălbui, cu un mârâit care nu pe puțini îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ai furtunii care se apropie și același cuvînt rostit simultan de cei doi: Klopstock. Cum se umflă iubirea ca laminaria În secrețiile nerușinate ale creierului, cum se preface ea Însăși Într-o excrescență a minții și Începe să mintă uitîndu-și obîrșia. Ocolești, ocolești, iar ocolești faptele, contaminat de poezie pînă În miezul neuronilor. Ți-e frică și rușine să povestești, de parcă ai macula un loc sacru, de parcă, povestite, Întîmplările ar fi Împinse cu de-a sila Într-un curs logic care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
fiecare clipă, atenția, îi obliga să-și controleze cuvintele și gesturile. Hariga ar fi încurajat, probabil, cu zâmbetul său inteligent și ermetic, un asemenea bine-venit răgaz. O dispută vioaie și reconfortantă despre iubirea celestă, ivindu-se goală din mare, fără obârșie umană, adică, transcendentă ? „Unii o consideră - așa cum o pictase și Botticelli - superioară dragostei terestre și trecătoare.“ Vocea fierbinte și afumată a doamnei Mărgărit, accente decise și patetice de pasionalitate. Ar asculta-o mulțumiți și îngăduitori, nu s-ar grăbi s-
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
cuib cântând puii paserii măiestre, și până în contemporaneitate, reluând la nesfârșit, sub inalienabila mască pe care și-a construit-o specia, spectacolul vieții, la care poetul se raportează, adesea, amar, ironic sau autoironic. De altfel, tema lumii ca teatru, cu obârșie antică, este iterativă în volumul lui Calistrat Costin, așa cum piesa este jucată de fiecare generație și de fiecare individ, cu sentimentul însă al noului, al unicității: Petrec măștile mele venite să dea un spectacol sau: Piesa-n care joc se
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
configurație sui-generis, fiind armonia jocului de sfere / Ce cad într-o spirală-nnebunită. Contemplarea sacerdotală, lucidă, echilibrată a existenței, cuprinzând panoramic lumea palpabilă, contemporană, dar și pe cea a imaginației care a pornit din ea și s a întors la obârșie, în care asumarea destinului se face calm, fiindcă e un adevăr de prisme și lumini, transpus în aspre legi care ne vin din înălțimi, își găsește apoi, în creația dantescă, un liman spiritual. Alături de personajele lui Dante, poetul își reconsideră
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
nopți de poezie în trupul tău ascunzi...; odor de soi) și, în consecință, trebuie ocrotită într-un regat de ceară. În acest context, e prezentă și reiterarea sacrificiului christic, dar aluziv, amplificând, de asemenea, imaginea iubirii ca sentiment nepereche, cu obârșie demiurgică: Culorile de fulgere se aprind / Curgând pe noi prin cuiele de miere...; De cât am mers cu spinii toți în rană / Zăpezile sunt roșii de atâta coborât...; ...se odihnește fulgeru-n granit / Adumbrind răpita spinilor coroană. Legată de dragoste este
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
de apoi și viață din asta, viață dinainte, din mă-sa. Și, fiindcă nu numai artistul creează opera, ci și el e creat de ea (mă rog de tine, /naște-mă - o imploră pe Galateea eul stănescian), Poetul își dezvăluie obârșia: Pe mine așa mă naște Arta. În chinuri. În grijanie! În orice zi! Inocența, spiritul ludic, un exacerbat simț al umorului escamotează tragicul, fără a ignora niciun moment contiguitatea acestuia, fiindcă, asemenea lui Proust, schimbând firește proporțiile, poetul român face
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
tragă spiritul din pipă / otrava falsului din poezii. De asemenea, limitat de șubrezenia ființei, poetul remarcă - amar - o antinomie aproape organică: N-am să pot niciodată să-nghit / câtă fericire e-n stare a-și dori / Adevărul în anemonă pitit. Obârșia a toate însă este, până la urmă, doar eul: tot în eu e ce-o să fie! Totuși, psalmic, animat de credință mereu, își strigă adesea către dumnezeire neîmplinirile: sângele meu, Doamne, din care mă sorbi / și-mi faci drumul de-ntoarcere
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
indiferența. Poemele sale, meditative, aduc un univers care empatizează cu eul liric, a cărui tristețe îi pare copleșitoare, pentru că atunci când scriu / se umple aerul cu visuri // când plâng / cad din ramuri / pădurile virgine... Trăiri regresive, ca și drumul înapoi, spre obârșie, străbat peisajul sufletesc al lui Victor Sterom, poetul susținând că înfrigurarea / întoarcerii acasă / se scrie doar cu / rădăcina subțire / a țipătului... Între realitate și reflectarea ei în oglindă, amintirea se înfiripă transfigurată: oricum aș spune / tot oglinda îmi redă / amintirea
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
paradoxal, erou civilizator, ca un alt Prometeu, care nu-i aduce orașului focul, ci nufărul, fără de care Orașul este ca o scoică uscată. / Rodion îi va aduce nufărul / așa cum Prometeu cândva focul, amintindu-i existența candorii, a gingășiei, a simplității obârșiilor, păstrate numai într-un loc izolat cum e Delta, fiindcă, descinzând ca din mit, el și lumea lui par a se fi suspendat în atemporal. În plus, Rodion este asemenea tuturor și, în același timp, diferit de toți, iar cele
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
noastre și cele rămase din străbuni. De aceea nu putem refuza și abandona ceea ce Dumnezeu ne-a hărăzit să facem. Toți purtăm chipul lui Hristos, de aceea tot omul botezat e chemat și învrednicit să slujească adevărul. Să nu negăm obârșia, „să facem om după chipul și asemănarea noastră” a rostit Dumnezeu, să nu ucidem, dar, în noi, acest sâmbure care plămădește veșnicia. Omul e o valoare care se perfectează continuu. Să răspundem cu fapte mărețe și vom fi ceea ce trebuie
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
bucurie și o vom repeta mereu, ori de câte ori neamul și vitregiile vremii vor cere. În tragicul pătimirilor noastre lucrează sâmburele veșniciei și dorința ni-i faptă! Sufletul nostru este creația lui Dumnezeu. Să nu ne înstrăinăm prin fapte reprobabile, nedemne de obârșia noastră. Trăim timpuri întunecate! Să nu ne pierdem credința. Aceasta este replica mea la Criminalitate și Legionarofobie. S ar putea adăuga multe. Mișcarea Legionară este interzisă. Istoria ei este falsificată. Se simte. Cine nu cunoaște sau nu vrea să cunoască
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
au decât să facă școli înalte la Istambul, Viena, Moscova, Paris, Berlin, Londra sau în alte mari orașe ale lumii, pentru a fi influențați de cultura respectivă și când înaltele interese o cer, să fie puși în fruntea țării de obârșie. În acest fel, domnitorul este la mâna conducătorilor acestei lumi oricând, oriunde și în orice clipă, amenințat și chiar schimbat dacă cumva se observă un semn de rătăcire la el! Rezerva de cadre funcționa de mii de ani, dar sub
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
altfel mai adînc valoarea lui, deoarece cred că pentru acela care ar avea nevoie de o cale de urmat, ar fi de ajuns să urmeze aceste exemple. Agatocle Sicilianul, care nu numai că era un simplu particular, dar era de obîrșie foarte joasă și cu totul nedemnă, a devenit rege al Siciliei. Fiu de olar, a dus întotdeauna, la toate vîrstele prin care a trecut, o viață nelegiuită 23; cu toate acestea nelegiuirile lui au fost însoțite de o energie sufletească
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
la Tecuci oameniʺ, ʺChef pe Titanicʺ și ʺLa balamuc, birjar!ʺ, semnate de Vasile Ghica, format intelectual la vestitul Colegiu ʺGh. Roșca Codreanuʺ din Bârlad, desăvârșit la Universitatea din lași, om de catedră și de activitate obștească la Tecuci, cu obârșie și ascendență familială la Priponeștii Tutovei, înnobilează cu coperțile și conținutul lor bogatele vitrine în producție literară și științifică ale librăriilor Iașului. Cartea, prima citată, este o continuare și completare a zestrei personalităților locurilor. Ionel Maf tei a scris pentru
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
timp”,îndemnându-ne să nu ne uităm niciodată trecutul; Constantin Donose - cu un crâmpei inedit din biografia lui Costache Olăreanu (și altele păstrate încă în tăcere în Biblioteca municipală); Vasile Băican și Constantin Vasluianu - cu prezentarea, dintre geografii iluștri, de obârșie hușeană, pe documentatul Ion Gugiuman, expone nt al științelor pământului și geograf remarcabil; pe aceeași coordonată geografică rămâne înscris - în cartea la care ne referim - și Mircea Popescu care, menționându i pe Mihai Iancu , Alexandru Th. Obreja (de la Gugești) și
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
numai când, printre palmieri sau la vreun cot al șoselei, puteam zări fluviul. Nu știu ce mângâiere îmi dădea Gangele, pe care îl știam că se îndreaptă acolo de unde venisem eu, spre orașul Maitreyiei. Aproape că nu-mi mai dădeam seama de obârșia durerii mele. Nu mă întrebam ce va spune Harold sau d-na Ribeiro. Aveam o singură bucurie: că poate va venii Khokha și, aflând că am plecat de o zi și nu m-am întors, va spune aceasta inginerului. Aș
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]