19,332 matches
-
de ar fi ăsta un caz izolat, dar uite că nu-i; m-am mai trezit și-n alte dimineți în poziția aceasta nefirească! Oare cum de am reușit să ajung în halul ăsta, atât de departe de poziția mea obișnuită de dormit? Asta sigur nu poate fi de bine. Pe urmă, de ceva vreme, tot aud numai glasuri sumbre și neomenești în somn. Poate că vor sămi transmită ceva anume, căci doar s-au mai întâlnit asemenea cazuri. Oare ce
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
o lovitură năprasnică, dar iată că rămase numai cu dorința. Acesta era obiceiul ei încă de când băiatul fusese mic: bătaia. Ea cu bătaia îl educase, dânsul fiind bătut pentru orice, asta doar ca să știe de frica ei, iar el se obișnuise, volens nolens 1, cu lucrul acesta; se adaptase, cu alte cuvinte. De aceea, am și spus că femeia rămase numai cu dorința, întrucât, de mai mulți ani deja, în astfel de situații foarte delicate, atunci când se năpustea asupra fiului cu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Îl posedă prin chirie sau arendă. Așadar, hotarul reprezintă linia de delimitare a două proprietăți Învecinate marcată prin anumite semne vizibile prevăzute prin lege sau rezultate din convenția dintre proprietari ori din obiceiul locului. În unele locuri din Ardeal se obișnuia să se spună hotar, câmpului agricol În Întregime sau, unei suprafațe de pământ, cât se putea cuprinde cu ochii. Legea interzice schimbarea În mod arbitrar a hotarului de pe linia de amplasament, acest lucru putând fi făcut numai printr-o hotărâre
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
În mod expres care trebuie să fie semnul de hotar ce se fixează Într-un caz sau altul. În practică Însă, În raport de natura imobilului, grănițuirea se face prin fixarea unor stâlpi, șanțuri, cărări, răzoare (mejdă etc, așa cum se obișnuiește În cazul terenurilor intra și extravilane, de exemplu, iar În cazul proprietăților imobiliare formate din case, construcții anexe, curți etc se construiesc, de regulă, garduri vii, sau din orice material, după posibilitățile financiare ale proprietarilor vecini. Grănițuirea are la bază
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
pe care o țineam adesea pe pervazul ferestrei. Eram palidă, aveam cearcăne În jurul ochilor și câteva cute ușor adâncite În colțul gurii. Am ridicat ochi și copacul din fața geamului m-a Întâmpinat cu aceeași tăcere solemnă cu care m-a obișnuit În fiecare dimineață - devenind „confidentul” meu cel mai de preț și mai statornic... Lipsit de podoaba verde, acum În prag de iarnă, părea mai trist, mai abătut... Printre ramurile dezgolite sufla un vânt rece, iar cei câțiva fulgi rătăciți se
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
voie semnat de d-na dirigintă. Dacă nu Îndeplineai aceste criterii, ajungeai acasă și la trei -patru săptămâni. Prea multă detenție!, ne spuneam, și de multe ori falsificam pe geam semnătura dirigintei, și tot trăgeam o fugă până acasă. Se obișnuia pe atunci, ca la cămin, În fiecare seară, doi elevi să facă de planton, până dimineața. Asta Însemna: prezența tuturor elevilor În dormitoare până la ora 21.00, curățenie la vestiare și Întreținerea focului În sobele de teracotă. Cum stăteam așa
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
București, răpusă de o boală crudă: leucemie. Avea doar patruzeci și patru de ani. Era minionă, ca și mine, cu trăsături delicate. Pot recunoaște că era o femeie frumoasă. Rămâneau În urmă: soțul și doi băieți la facultate. P.C. nu obișnuia să povestească despre lucrurile legate de căsnicie sau alte probleme pe care le avea partenera de viață. De fapt, am stabilit de la Început că nu am voie să trec o anumită barieră. Nu se plângea de nimic. După această tragedie
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
eu am rămas În camera de gardă, unde mi s-a făcut un calmant. Nu cred c-a durat mai mult de cincisprezece-douăzeci de minute până când una dintre asistente a apărut În cadrul ușii, cu capul plecat și lacrmi În ochi. Obișnuia să vină adesea pe la agenție, fiind o prietenă a noastră, a celor care lucram acolo. Trebuie să fac o precizare: de aproximativ un an eram angajată la Mithos-Tour ( agenție de turism), ca „șef birou”. Închirierea tractoarelor era o „afacere” suplimentară
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
pomeni!” Să știi că mi-a trecut prin gând, mai demult, dar n-aș rezista În acest lăcaș decât spânzurată! Metaforic vorbind, de metafore și epitete! Era ora 21.30. Mă gândeam cu stupoare ce-o să fac până dimineață. Acasă, obișnuiam să merg la culcare după ora 1.00 . A fost o noapte grea, lungă, chinuitoare. Nicăieri liniștea pe care o căutam.... ... A doua zi... Cea mai grea mi s-a părut ziua care a urmat. Vremea s-a schimbat brusc
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
alta nouă; sunt oamenii care parcurg zeci de km pentru a merge la Biserică, și sunt oamenii, care, în țară străină, află un munte, și-n munte o peșteră, și-acolo, în mijlocul lui, își fac chilie pentru rugăciune. „Să ne obișnuim ochiul nostru să le vadă pe cele bune, căci ochiul bun vede cele bune, iar cel rău vede cele rele.” Poate, de la acest text, ar fi trebuit să ne începem prezentarea cărții Lidiei Vrabie, cu titlul acesta, absolut inspirat, „La
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
i-a dat puteri să-și continuie viața, iar ea, în schimb, îi închinase viața sa Lui. Încet, câte puțin, revenea la viață. Începuse să vină mai des pe la noi, mai stătea câte puțin cu mama mea care era bolnavă. Obișnuia să poarte mereu ceva dulciuri în buzunare: bomboane, biscuiți, cubușoare de zahăr, covrigei, cu care ne bucura pe toți copiii din drum. Îmi plăcea când mama mă trimetea după ceva la ea, nu ieșea nimeni niciodată de la ea fără ca bunica
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Ce dinți frumoși are!”. Nu știu pe cât de adevărată este aceasta istorioară, dar înțeleg bine ce mesaj poartă pentru noi. Atunci când nu vom vedea doar ce este rău la alții, atunci vom simți cu adevărat milă față de ei. Să ne obișnuim a vedea lucrurile frumoase la oameni! Să ne obișnuim ochiul nostru să le vadă pe cele bune, căci ochiul bun vede bune, iar cel rău vede rele. Să nu ne liniștim cu gândul că suntem buni pentru că nu facem nimănui
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
este aceasta istorioară, dar înțeleg bine ce mesaj poartă pentru noi. Atunci când nu vom vedea doar ce este rău la alții, atunci vom simți cu adevărat milă față de ei. Să ne obișnuim a vedea lucrurile frumoase la oameni! Să ne obișnuim ochiul nostru să le vadă pe cele bune, căci ochiul bun vede bune, iar cel rău vede rele. Să nu ne liniștim cu gândul că suntem buni pentru că nu facem nimănui rău, ci să învățăm a fi miloși și a
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
avea măsură. Săniuțele ieșiră ca din pământ și țipetele copiilor animau drumurile. Din hogeaguri ieșea fumul și această atmosferă avea farmecul ei aparte. Copilul nostru ieșea și el cu săniuța sa. Îngheța bine și apoi venea fuguța acasă înapoi. Ne obișnuisem că ieșea, știam că e în drum cu alți copii, de altfel, la țară, copiii nu sunt supravegheați de părinți și de maturi cum sunt cei de la oraș. De mici, au libertatea de a colinda satul și dealurile toate. Cel
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
casele rudelor și cunoscuților. Urăturile erau pregătite și învățate din timp. Ce șirag de colăcei purtau copiii pe umăr! Ce fericiți eram, umblând prin zăpadă de la o casă la alta! În ajunul pomenirii celor Patruzeci de sfinți mucenici din Sevastia, obișnuiam să organizăm o clacă cu toți verișorii împreună, care puteau participa, la plantarea cartofilor. Zicea taică-meu că acela era momentul cel mai potrivit pentru această operație. Era atât de plăcut! Plantam la noi acasă mai întâi, apoi ne duceam
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
de muncă. Încă de tânăr, începuse a deprinde meseria de zidar. Pricepea multe lucruri și le deprindea foarte ușor. Tot ce făcea, făcea cu suflet, iar lucrările lui nu puteau să nu fie apreciate. „Tânărul acesta are mâini de aur”, obișnuiau să zică oamenii despre el. Fusese chemat să-și facă serviciul militar în Lituania. Acolo, cunoscuse cea mai bună perioadă din viața sa de până atunci. Îi plăceau foarte mult ordinea și condițiile de acolo. Datorită hărniciei și priceperii de
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
de construcție. Era apreciat de cei mai mari ai săi și i se propuse să rămână mai departe în acea unitate militară, oferindu-i-se, desigur, un loc de muncă. Făcuse serviciul militar trei ani și jumătate și era deja obișnuit cu viața de acolo și cu oamenii la fel. Se gândea să accepte propunerea dar, mai înainte de a-și da acordul, se gândi să se sfătuie cu frații săi mai mari, care erau căsătoriți. Aceștia îl așteptau foarte mult să
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ei, după ce L-a născut, însă, a cunoscut-o. Cum poate fi considerată Pururea Fecioară? După naștere a fost o femeie ca și celelalte femei. Eu nu port niciodată cu mine vreo Biblie, fie chiar și cât de mică, dar obișnuiesc să port o agendă, în care am făcute însemnări, pe care le-am cules din Sfânta Scriptură, de la Sfinții Părinți și pe care le consider ca o armă de apărare, care mi-au fost de multe ori de ajutor în
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
în linie dreaptă și cam la fel. Partea veche avea și ea denumirea ei, i se zicea „ponoara”. Rămaseră puține case în acea parte a satului, cele care erau mai trainice. Erau departe una de alta, dar stăpânii lor se obișnuiseră și o duceau foarte bine; aveau liniște cât își doreau, iar apa din fântâni o ajungeai când te aplecai cu găleata. Aveau acei gospodari niște grădini cum puțini le aveau, creșteau de toate în ele. Oamenii deja se liniștiseră, se
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
niște prăjituri, și fugeau repede pentru ca să nu reușească doamna profesoară să le întoarcă mica lor „pomană” înapoi. Când suna clopoțelul abia reușea să-i dezlipească de la masa ei și să-i trimită pe la locurile lor. Urma să înceapă o lecție obișnuită de limba franceză în clasa a șasea. Copiilor le plăceau mult lecțiile de limbă franceză. Prin intermediul multor jocuri didactice, profesoara îi făcea pe toți să participe activ și să se simtă bine și utili celorlalți. Copiii se lăsau captivați ușor
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Tu mai bine!” S-a gândit să le spună tot bătrânei la care lucra și copiilor ei a doua zi, că acum era prea emoționată. Trebuia să se gândească cum să le spună. Lucra la ei de șase luni, erau obișnuiți cu ea și știau că avea intenția să rămână cel puțin doi ani, dar n-au trecut decât șase luni. Îi respecta mult și nu dorea să-i supere, dar nu avea de ales și a hotărât să le spună
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
casele rudelor și cunoscuților. Urăturile erau pregătite și învățate din timp. Ce șirag de colăcei purtau copiii pe umăr! Ce fericiți eram, umblând prin zăpadă de la o casă la alta! În ajunul pomenirii celor Patruzeci de sfinți mucenici din Sevastia, obișnuiam să organizăm o clacă cu toți verișorii împreună, care puteau participa, la plantarea cartofilor.” (Tradiții de familie). Însuși timpul pare a se derula după alte tipare, fiind măsurat de la o sărbătoare la alta, iar evenimentele cruciale, vestite prin glasul de
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
fi formulată însă ipoteza caracterului predominant social al variațiilor identitare interregionale. Vârsta și satisfacția materială par să fie mai relevante decât apartenența regională pentru nivelul de autoidentificare cu localitatea sau zona în care trăiesc oamenii: dacă printr-un procedeu analitic obișnuit în prelucrarea datelor se înlătură efectul vârstei și al satisfacției materiale, regiunile istorice încetează să mai fie un context relevant pentru diferențierea localismului identitar 1. Altfel spus, populația din Transilvania este mai legată sufletește de zona în care trăiește nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
voce, "acesta este norocul nostru", spunea singura televiziune din țară, de dimineața până seara, "dacă lucrurile nu ar sta așa, am pluti într-o baie de sânge, spunea la televizor comunistul cu față umană, fiindcă oamenii au crescut, s-au obișnuit cu viața și obiceiurile de sub ocupația comunistă, nu pot să se transforme imediat "în fiare", accentua frenetic comunistul cu față umană, ei au învățat "să fie umani", să se ajute între ei, să plece la fabrică și să vină de la
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
răbdătoare, să se plimbe pe stradă fără teama de a fi jefuiți sau violați în plină zi", nimeni nu avea ce jefui, toți erau la fel de săraci, iar violurile nu se publicau, se petreceau pe ascuns, în surdină, nimic interesant, se obișnuiseră să locuiască în blocuri de beton neîncălzite, să rabde de foame, de sete, de frică, să stea la cozi după rația de pâine, și ce dacă stăteau la cozi, stăteau oricum în fabrică sau acasă cu mâinile încrucișate, uneori era
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]