3,019 matches
-
rezolvării problemelor la o vârstă fragedă, atât a celor cognitive, cât și a celor sociale, pregătesc copiii pentru Învățarea pe mai departe și Încurajează dezvoltarea socială. -oferind copiilor un mediu pregătit putem să-i Învățăm autodisciplina, automotivarea, munca devenind o obișnuință pozitivă și, cel mai important, copilul Își va dezvolta stima față de sine. Încurajarea independenței copilului mic; -copiii au mare nevoie de disciplină pozitivă; clasele trebuie să Încurajeze independența, autodisciplina și dezvoltarea trăsăturilor pozitive de caracter, chiar și la copiii foarte
Idei pentru învăţământul simultan by Creţu Mariana () [Corola-publishinghouse/Science/1212_a_1922]
-
pare mai importantă decât în alte cazuri. Este adevărat că obiectivele care trebuie atinse sunt percepute și definite mai clar. În familiile comune sau mijlocii, modalitățile de structurare ale habitusului pot fi lăsate la voia întâmplării, pot fi dictate de obișnuințe, întâlniri, circumstanțe. Dar, în familiile din înalta societate, aproprierea diferitelor aptitudini trece printr-o educație conștientă de scopurile sale și care își gerează mijloacele în mod organizat. Casa de familie, seif al memoriei liniei descendente, găzduiește diferitele generații într-un
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
numai prea puțin s-a cunoscut pe el însuși. GONERIL: În cel mai bun și mai teafăr timp al lui, n-a fost decît un pripit; de aceea trebuie să ne-așteptăm de la vîrsta lui nu numai la beteșugurile înrădăcinatei obișnuințe, dar și la hachițele gălăgioase pe care anii șubrezi și năbădăioși le aduc cu ei. REGAN: Pesemne vom avea de-ndurat de la el izbucniri nesăbuite, ca aceasta a surghiunirii lui Kent. GONERIL: Firitiselile de rămas bun între el și regele Franței
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
evident, măsura în care oamenii frecventează biserica și gradul de influență socială nu sunt cu predilecție o expresie directă a păstrării credințelor și idealurilor. Multă lume cu credințe religioase nu participă cu regularitate la slujbele religioase sau la ceremoniile publice; obișnuința frecventării sau a participării, pe de altă parte, nu implică întotdeauna existența unor convingeri religioase puternice oamenii pot merge la biserică din obicei sau pentru că aceasta se așteaptă ca ei să o facă în cadrul comunității." (Giddens, 2000, p. 502). Însă
Religiozitatea și instituțiile sociale în România by Ion Petrică () [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
nu poate, fiindcă în orice clipă el poate fi chemat înapoi, ceilalți îl așteaptă mereu acolo în câmpiile fără sfârșit, pline de praf și ciulini de dincolo de Don. Ieși în curtea inundată de o noapte neagră fără lună, nimeri din obișnuință portița care la deschidere protestă cu un scârțâit jalnic, parcă a pustiu și cu pas hotărât, aproape milităresc, porni spre gară stârnind praful drumului pe care-l simțea moale și pufos sub tălpile cizmelor cazone. Se îndreptă spre calea ferată
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
dar mergea înainte spre partea de sus a orașului unde-și avea sediul Miliția. Un afiș vechi, desprins de undeva și mototolit de vânt murdar de noroiul străzii foșni sub picioarele sale, se aplecă, îl ridică și dintr-o veche obișnuință se întoarse repede în loc pentru a căuta din ochi căruța, să-l arunce peste celelalte gunoaie, n-o găsi și atunci rupse afișul bucăți- bucăți, aruncându-le în adierea molcomă ce le ducea spre mijlocul străzii unde rămâneau ca niște
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
mari pentru folosirea, chiar și "recuperarea" unor energii, persoane, competențe, rețele de relații. V. N.: Ar merita să fie studiată chestiunea asta și cauzele ei. S. A.: Eu am o ipoteză. Am constatat că, dincolo de experiența managerială a postcomuniștilor care avuseseră obișnuința "muncii cu omul" și știau să folosească ce era de folosit, "foștii" învățau repede, se adaptau din mers la noul joc, pe care nu-l mai controlau, dar îl puteau câștiga. Politicianu-l are vocația instrumentalizării oamenilor din jurul său. Politica asta
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
explicație a traducerii fără bune aparate critice era și iluzia că toate aceste lecturi fac parte din noua cultură generală a cetățeanului democratic român. Cum "specialiști" nu prea existau, se conta pe tradiția culturii generale (de secol XIX) și pe obișnuința clasei de mijloc educate de a cumpăra "tot ce apare". La începutul anilor '90, vechiul public cultivat cumpăra chiar tot, încurajat de prețurile relativ mici și motivat de dorința de autoinstruire pentru a funcționa în noua ordine istorică. În realitate
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
deoarece îi recunosc autoritatea în domeniu. Cronicile urmăresc evoluția literaturii române într-o cultură cenzurată și reliefează problematica libertății spirituale într-o țară închisă. Idealul pentru cronicar, spune Manolescu, este anonimatul: "prin constanță și tact, cronicarul devine cu timpul o obișnuință pentru cititori, iar verdictele lui se fac așteptate. Se fac așteptate, pur și simplu; cu ce sentimente, n-are importanță. Un bun cronicar trebuie să nu mai fie o persoană, ci o nelipsită prezență, un magistrat anonim"217. Există numeroase
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
definit de F.D.E.Schleiermacher: "fiindcă omul este mereu prins într-o multitudine de reprezentări, orice compoziție se naște din admitere sau respingere. Dar dacă această compoziție, sau orice altceva, nu a rezultat din particularitatea autorului, ci numai din instruire și obișnuință, sau a fost elaborată numai spre a produce un anumit efect, atunci este vorba de manieră, iar manierismul este întotdeauna un stil defectuos"349. Jurnalul presupune efortul de reconstruire a identității și reflectă maniera de a trăi a autorului. Memoriile
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
cerului, când soția se săturase de treabă, Bidaru încă dormea. L-o fi ajuns oboseala sau, poate, nu se simte bine? se întrebă ea. N-o lăsa inima să-l scoale, deoarece dormea profund și, probabil, visa ceva frumos. Contrar obișnuinței ce se formase în ultima vreme, adică după ce au rămas singuri, după ce copiii, nepoții și ceilalți se împrăștiaseră care-încotro pe la casele lor, el era cel care nu mai avea somn, el se scula cu noaptea-n cap și, fără să
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
armonioase a copiilor; - formarea și dezvoltarea principalelor dimensiuni ce intră în structura „aptitudinii de școlaritate” învățământul elementar/ primar - asigură instruirea de bază prin însușirea mijloacelor și a „instrumentelor” muncii intelectuale (citire, scriere, calcul); - dezvoltarea inteligenței, a curiozității, a deprinderilor și obișnuințelor morale, a potențialului creativ PREDARE Sistemul de învățământ Obiective învățământul secundar învățământul profesional și tehnic asigură pregătirea muncitorilor calificați pentru diferite profesii, precum și a personalului tehnic necesar producției moderne învățământul superior pregătește specialiști de înaltă calificare pentru principalele domenii ale
Teoria și metodologia instruirii și a evaluării: ghid pentru seminar by Sacară Liliana () [Corola-publishinghouse/Science/1796_a_92287]
-
care-l mai ajută la aranjarea ,,muzeului “. Stînjenit că n-are ce face, dar trebuie să ne lase oleacă singuri, o tunde la fugă pe uliță, cu o elasticitate felină, ce comprimă parcă un uriaș hohot de rîs tineresc, adresat obișnuinței noastre de a socoti că un om la șaptezeci de ani nu este , la urma-urmei, decât un biet bătrîn. Nici nu ne-am dat seama că, de fapt, nu se duce doar în vecini, ci undeva, cine știe unde, în sat, iar
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
Pe de altă parte, dezavantajul ar fi riscul unor selecții făcute pe criterii subiective de către managerii care nu înțeleg sau nu conștientizează consecințele pe termen lung ale autonomiei școlare, rezistența la schimbare în structurile birocratice din sistemul de învățământ, după obișnuința cu un model care le-a conferit superioritate în relațiile cu instituțiile subordonate. O societate se dezvoltă numai dacă are un serviciu educațional, o școală de calitate. Formarea resurselor umane pregătite pentru noua economie de piață reprezintă o investiție pe
Particularităţi ale dezvoltării resurselor umane în învăţământul preuniversitar by Maria Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1819_a_92274]
-
nu stă în firea unui simplu om să cucerească într-un timp scurt atât de multă omenire, să cuprindă pământul și marea și să cheme pe oameni la astfel de lucruri, mai ales că ei erau stăpâniți de datini și obișnuințe nesocotite, dar, mai bine spus, stăpâniți de o răutate atât de mare. Și totuși, a avut tăria să elibereze neamul omenesc de toate acestea; nu numai pe romani, ci și pe perși, și, într-un cuvânt, toate neamurile barbare. A
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
și să se fi hotărât prin altceva să vestească oamenilor învățătura lui Hristos decât prin puterea încredințării lor și prin harul care însoțea cuvintele lor, care ajuta la primirea predicii lor. De altfel, nici ascultătorii lor n-ar fi părăsit obișnuințele bătrânești fără ca o anumită putere și anumite lucruri tainice să nu-i fi adus la învățături atât de noi și străine de cele în care fuseseră crescuți”. (Origen, Contra lui Celsus, cartea a VIII-a, cap. XLVII, în PSB, vol
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
I Cor. 7, 31). Dar nădejdea celor viitoare e cu totul statornică și de neclintit”. (Sf. Chiril al Alexandriei, Închinare în Duh și Adevăr, cartea a noua, în PSB, vol. 38, p. 285) 118 „Nu trebuie să ne așteptăm că obișnuințele veacului acestuia vor fi și după înviere, ci să ne reprezentăm viața în veacul viitor ca îngerească și fără trebuință”. (Sf. Vasile cel Mare, Regulile morale, Reg. 68, în PSB, vol. 18, p. 162) „Acesta este veacul pocăinței, acela al
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
ceva», «în stare de a mânca o cantitate mare de alimente», «în stare de a suporta o companie plictisitoare». Oamenii spun că toate acestea au ceva în comun, dar, în realitate, asemănările dintre folosirea acestor expresii se suprapun parțial.“46 Obișnuințe de gândire adânc înrădăcinate, de care nu suntem de multe ori conștienți, ne fac să nu băgăm de seamă cât de larg și de variat este spectrul de situații și de caracteristici ale lucrurilor pentru care aplicăm cuvinte ca bine
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
reprezenta o necesitate a gândirii sau, în orice caz, expresia ei superioară slăbește de îndată ce ne sunt arătate alte posibilități, care reprezintă tot atâtea alternative. Oamenii sunt înclinați să acorde o poziție privilegiată unei anumite folosiri a cuvintelor. Se creează astfel obișnuința de a asocia acestor cuvinte anumite intuiții. Vom spune că un cuvânt stă pentru o anumită noțiune. Iar filozofii, cercetătorii și alți oameni cu preocupări „teoretice“ vor încerca să o precizeze, formulând definiții sau alte stipulări. În lecțiile și însemnările
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
și limbajul. Suferim întotdeauna în această privință și câștigăm ceva important ori de câte ori reușim să facem un pas cât de mic în această direcție. Îndemnul lui Wittgenstein „Nu gândi, ci privește!“17 poate fi înțeles astfel: nu te lăsa dominat de obișnuințe ale gândirii, explorează alternative! Filozofia merge pe o cale greșită atunci când, inspirată de idealul științei, își propune să depășească aparențele, să dezvăluie ceva ascuns, să formuleze principii care unifică și explică ceea ce este particular și contingent. Pentru a înțelege cum
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Suntem tot timpul tentați, în ÎNȚELEGEREA FILOZOFICĂ: „A VEDEA MAI BINE“ 267 viața cotidiană și cu atât mai mult când filozofăm, să considerăm anumite demersuri, anumite mișcări ale gândirii nu numai drept firești, naturale, ci drept norme generale. Iar de obișnuințele care tind să orienteze autoritar modul nostru de a gândi nu devenim coștienți decât atunci când ajungem să le percepem drept mișcări între multe alte mișcări posibile ale gândirii. Printre obișnuințele de gândire ale omului modern un loc proeminent ocupă atât
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
numai drept firești, naturale, ci drept norme generale. Iar de obișnuințele care tind să orienteze autoritar modul nostru de a gândi nu devenim coștienți decât atunci când ajungem să le percepem drept mișcări între multe alte mișcări posibile ale gândirii. Printre obișnuințele de gândire ale omului modern un loc proeminent ocupă atât tendința de a pune în evidență ceea ce este general în raport cu ceea ce este particular și specific, cât și convingerea că orientarea analitică a gândirii și exactitatea noțiunilor reprezintă un câștig în
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
vorbirea concretă este repetare a modelelor anterioare, deci ceea ce este stabil în vorbire. Sistemul reprezintă un al doilea grad de abstractizare în raport cu vorbirea și conține numai ceea ce în normă este formă indispensabilă, opoziție funcțională, eliminîndu-se ceea ce în normă este simplă obișnuință, simplă tradiție constantă, însă fără valoare funcțională 28. Potrivit normei, spunem, de exemplu, noapte bună, iar nu *bună noaptea, cum spunem bună dimineața, bună ziua, bună seara. Dar sistemul nu are o regulă potrivit căreia, în combinație cu noapte, bună are
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Coșeriu. În 1934, Hjelmslev considera limba o realitate abstractă în raport cu vorbirea, care constituie practica ei individuală, iar această practică individuală a limbii are ceva comun care reprezintă uzul33. Pe o treaptă superioară de abstractizare se află norma, adică ceea ce este obișnuință în uz, în cazul folosirii limbii, fără a da naștere la neînțelegere, iar în interiorul normei există o zonă mai redusă în care elementele izolate sînt stabilizate prin relații mutuale, reprezentînd sistemul, un al treilea nivel de abstractizare. Ulterior, lingvistul danez
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
deprinderea tehnicii de a folosi limba în funcție de împrejurări și 3) integrarea într-un mod de a fi și de a gîndi specific vorbitorilor limbii. Deși mereu alta, construcția lingvistică se menține în vorbirea obișnuită în limitele unei expectații, a unor obișnuințe, care, dacă sînt depășite, realizează trecerea din registrul neutralității într-un alt registru, de obicei, în cel al expresivității. La rîndul lui, interlocutorul, deși se află în mare parte în fața unor enunțuri noi, formulate diferit față de cele cunoscute pînă atunci
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]