37,536 matches
-
și concepte pentru articolele publicate săptămânal întrun ziar moldovenesc. În compartiment găsise o tânără doamnă flancată de o fetiță și un băiețel, amândoi de vârstă preșcolară. După ce, în fine, obosiți, adorm, își permite să răspundă, mai mult în șoaptă, la obișnuitele întrebări puse de un tovarăș de călătorie ceva mai curios. Ziaristul din el era gata „să adulmece” un posibil „subiect” de foileton. Îl încântă faptul că, după mai multe schimburi de replici, ea pare interesată de preocupările lui. Încercă să
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
înseamnă că Domnul R., acest „belfer tomnatic” (P.H.L.), sau chiar „iernatic” (aș zice eu), va depăși intenția mărturisită (Teodorei) de a o proteja de complicații, adică de un „angajament sentimental” care să o dezechilibreze, să o scoată din ritmul ei obișnuit. În fapt, Profesorul poate fi suspectat că dorește să-și conserve propriul confort sufletesc, să nu-și facă probleme „la vârsta lui”. Nu cumva este mai mult egoist decât altruist? Asta se putea întreba și Teodora, care a aruncat doar
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
ca pe o femeie, probabil ultima din viața lui de bărbat în prag de pensie și de andropauză. Înțelege suspiciunile ei, le acceptă în tăcere și se dăruiește acestei iubiri târzii, ce implică, pe lângă pasiune, și un protest la adresa comunității obișnuite să încalce teritoriul privat al libertății individuale, dincolo de legile scrise ale conviețuirii sociale. În filmul pe care tocmai l-am urmărit, compasiunea și atracția fizică se asociază într un mod curios și „cimentează” o legătură de neînțeles pentru cei din
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
felul ei de a fi, Domnul R. a intrat de la început în „jocul erotic” cu dezinvoltura unui tânăr. Parcă nici nu ar fi existat acei vreo 20 de ani dintre ei. A intrat în discuție cu ea abordând tonul lui obișnuit, fără aere de atoateștiutor sau de „înțelept”, fără morga savantului care, vezi bine! numai el ar deține adevărul în orice problemă, având în vedere „pregătirea”, vârsta etc. Aproape neașteptat pentru Teodora, interlocutorul ei din tren (prima întâlnire) nu doar că
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
cald și apropiat când, comentând, analizând, disecând fapte și întâmplări, se străduiește să afle linia dreaptă, echilibrul în judecăți și corectitudinea aprecierilor făcute „la rece”. Chiar și trimiterile erudite nu-l fac „nesuferit” pentru că știe să le lege de lucruri obișnuite, să le topească în adevărul unor fapte trăite de ea, de el sau de alții. Dacă se întâmplă să se înflăcăreze pledând pentru vreo idee anume, ca „un intelectual care se respectă”, cum se scuză el, Teodora știe să-l
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
normal” este să dorești ceva din toată inima, astfel încât să dobândești o stare de bine. Tu ai devenit însăși starea mea de bine!Ă aprilie 2007 Scrisoarea de mai sus a profesorului este, probabil, de genul acela ce nu presupune obișnuitul răspuns. De aceea nici nu a fost expediată. Este mai curând un fel de detensionare în lipsă, în absența persoanei iubite. După ce a trecut momentul de comunicare imperativă, după ce a scris, Domnul R. n-a mai simțit nevoia să-i
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
deocamdată, în așteptarea coletului cu caietul lui P.H.L. și cu paginile reprezentând comentariul meu. I-am promis că îl pun la poștă chiar azi dupăamiază. Sper să își dea seama că opusculul meu este rezultatul unei „lecturi participative”, de cititor obișnuit să se implice sufletește în ceea ce parcurge cu ochii și cu mintea. Se întâmplă în această situație să am momente în care uit cu totul că este vorba de pură ficțiune sau de umbre rămase în ceața rece a unui
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
adică fără să aibă un motiv clar, se apropiară repede de el. Uitați-vă aici și aici! strigă din nou Bărzăunul arătînd cu degetul cînd spre o lespede cînd spre alta. Niște semne aiuristice săpate-n piatră, zise Vlad cu obișnuita-i zeflemea răutăcioasă. Și ce-i cu asta?... N-ai mai văzut așa ceva? Culmea, dom'le ! se necăji de-a binelea Bărzăunul. Găsești că pînă și astfel de semne sînt fleacuri?... Ai mai văzut tu vreodată așa ceva? Vru să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
un lucru atît de frumos. Noroc însă că nu venise! În lipsa sa de lîngă omul de zăpadă, alți copii l-au ales drept țintă și l-au bombardat cu bulgări pînă n-a mai rămas din el decît un troian obișnuit. Se trezi deodată cu privirile tuturor ațintite asupra lui. Într-o fracțiune de secundă se uită la fiecare... Numai la Ilinca a refuzat să se uite... Simțea mai bine ca oricînd că oricîtă căldură ar descoperi în ochii ei, oricîte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
fi bunici! x x x în laborator Aurora și profesorul analizează imaginile luate de către profesor din spațiu cu influența gravitației Soarelui asupra suprafeței Pămăntului pe zone. Intră Evelin clonat îmbrăcat într-un costum din garderoba profesorului de laborator. Un cap obișnuit, un om la 45 de ani cu părul destul de bogat și cu niște ochelari ciudați, iar în mănă o casetă. Evelin: Bună ziua! Am luat un costum din hainele profesorului dar am lăsat amanet costumul de cosmonaut! Sper că nu l-
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
pe străzi sau să dați alarma la pe satelit. Răsete. Aurora: Noi ne facem probleme iar domnul glumește! Ela adu sucul pentru dl. Evelin și cafeaua. Ela aduce sucul în timp ce Evelin se dezbracă de pardesiu, după care își prepară cocteiul obișnuit. Ela servește cafeaua și se retrage urmată de Cosmos. Aurora: Mulțumim pentru cafea. și acum spune pe unde ai umblat și ce-ai făcut. Evelin, în timp ce consumă sucul special: M-am plimbat pe străzi, prin parcuri; am văzut mulți căini
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
după lecții, îi spuneam Miss H. Azi îmi dau seama că trebuie să fi fost mult mai versată. Din când în când, îi dădea mamei o sticluță de parfum franțuzesc, care ținea cu anii. Întotdeauna mai mult ca un parfum obișnuit, mă gândeam eu. Hoașca. Așa i-a spus David. Hoașca face farmece. Mama râdea și ne trimitea în grădina Leei, să-i aducem pătrunjel. Nu știu cum o fi avut atâta curaj. Adoram grădina aia! (Am mai spus asta, nu?) Veneam acasă
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
firida de lângă scară și o cascadă miniaturală țârâind în fundul curții, dintre pietre cenușii, teșite. Când ne-am dus noi acolo, se veștejiseră toate. Se trecuseră brusc. Parcă nici n-ar fi fost. Casa de la numărul 14 dormita într-o curte obișnuită, cu tomberon ruginit la intrare. Bălți fără pești. Un furtun spart, sugrumat de pietriș în spatele casei, clipocea pe lângă aleea care ducea la ușa din față. Pereți crăpați, zgrunțuroși, terni, asediați de un răsad firav de gura-leului. Nu mirosea a nimic
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
mâine la șapte. la fântână, la universitate. 8. ... Ai mei s-au despărțit într-o joi dimineață. Extrem de civilizat. Fără tam-tam. Ne-au așteptat să venim de la școală. Întâi David, pe urmă eu. Am mâncat toți patru, am schimbat banalitățile obișnuite, am și glumit puțin, lucru din ce în ce mai exotic la noi acasă. După care ne-au spus povestea ibricului de ceai. Ceaiul sfârâise în dimineața aceea de joi ca o turbină dezlănțuită în umila noastră bucătărie de bloc și, privindu-l sterp
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
dorisem să mă pierd în sertarele Leei, să râmân singur la ea în bibliotecă, să miros, unul câte unul, parfumurile ei vechi, din baie, despre care mama obișnuia să spună că „duhnesc a Paris“. Fără Lea, biblioteca era o cameră obișnuită, doldora de cărți, complet lipsită de ceremonia misterioasă a inițierii într-un spațiu schimbător și fantastic. Parfumurile miroseau bulgărește. Cu nasul în ele, am închis ușa de la baie și am plâns. Când am ieșit, mama mi s-a părut îmbătrânită
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
parfumată a fructului. Mâncase în tăcere, până la ultima înghițitură, când maxilarele se descleștaseră cu greu și vocea ei șoptise, moale și fără culori, ultimele vorbe pe care le împărțeau, ea și rusul. — Foarte bun. Se iubiseră fără fasoane. În gesturi obișnuite, plicticoase, poate. Non-cinematografic. Și totuși, asta era tot ce păstra, acum, când se pierdeau unul de celălalt. Imaginile unei intimi tăți făcute cioburi, din vremurile iluziei. Portocale. Jumătate cojite. Degetele ei, desenând trasee in com prehensibile între farfurie și cana
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
că în el nu se ascundea numai iubire, ci și o mare primejdie pe care el, numele cel nou, o stârnise asupra tuturor. Suntem altfel, tu și cu mine. Știi? Știu. Altfel decât cine? Decât tu și cu mine, cei obișnuiți. Da, avem ceva în plus... Sau în minus. Sau... Te aud în gând. Știu. Îmi imaginez... te simt, uneori. Îți simt gândurile. Știu. Mi-e foarte dor de noi. 36. Taming Miss Havisham Bluză opacă, de dantelă măruntă, guler victorian
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
de când venise, făcuse cearcăne. Părea încă și mai mică. Aproape sfrijită. Cu o paloare sticloasă, ca de pește. Imposibilitatea de a-și da seama dacă asta îl flata sau îl călca pe nervi. Mai e ceva? Nu cu vocea ei obișnuită. Aceeași moleșeală călduță, incongruentă cu pielea de Ondină în mizerie. — Nu, asta a fost tot. Și din nou pauză. — Mulțumesc. — Pentru ce? Păi, că ai venit. — N-ai de ce. — Sigur că am... — O să facem asta în continuare? Nu se așteptase
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
dispăruse. La picioarele lor, într-o piatră scobită sau într-o coajă de copac, Omul le lăsase apă! Niciodată n-au cunoscut cu adevărat pînă atunci gustul lichidului dătător de viață. Se poate să nu fi fost aceea o apă obișnuită? Cum altfel dacă, după ce-au lins cu nesaț și ultima picătură, lupii s-au simțit readuși la viață și, pentru o clipă, mai fericiți ca niciodată? De-a lungul timpului, Omul le-a demonstrat că, într-adevăr, poate face
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
-și ține și sieși emoțiile în frîu. Lupino întorcea capul în direcția din care venea glasul duios al mamei, părînd s-o înțeleagă. Ziua în care a deschis ochii pentru prima dată a trecut aproape nebăgată în seamă, atît de obișnuiți erau ca puiuțul să pară a fi conștient de tot ce se întîmpla în jurul lui. Și a venit și clipa în care masculul a știut că trebuie să înceapă marcarea teritoriului. Aveau să rămînă aici, la liziera pădurii. Pentru întreaga
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
de sărbătoare fuste din zefir, lungi, cu multe pliuri și culori diferite. Femeile măritate își țin părul strâns într-un coc acoperit cu o bonețică numită “chicika”, cusută cu mărgele și paiete pentru biserică și sărbători sau simplă, pentru zile obișnuite, peste care se pune baticul, iar fetele tinere își împletesc părul într-o coadă lungă, prinsă cu o panglică. Primăvara și toamna se poartă taioare înflorate și haine din stofe subțiri, iar în sezonul rece, haine scurte, matlasate. Încălțările purtate
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
oferit iluzia unei libertăți de expresie mai greu de controlat de cerberii cenzurii (D.G.P.T. - Direcția generală a presei și tipăriturilor). Credeam că am aflat terenul potrivit pentru simboluri și parabole inofensive la examenul „purității ideologice”. Astfel, descrierea unui fenomen geologic obișnuit se voia o metaforă a „transformării revoluționare” suportată de satul românesc, sufocat sub tăvălugul „socialismului atotbiruitor” ( Alunecarea). apărut cu titlu schimbat (Sufletul pământului) și cu multe amputări de text, în culegerea de nuvele și povestiri intitulată Ioana din primăvară, ed.
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
pe partizanii anticomuniști din Făgăraș). Alte două povestiri cuprinzând „realități” ușor de recunoscut (Munca face pe om! și Noroc, Pandelică!) au apărut deasemenea în volumul de proză citat, dar cu titlu schimbat (Note din stagiatură și Noroc, Turturică!) și cu obișnuitele „tăieri” de cuvinte și propoziții „interpretabile”. Pandelică, în realitate colonelul Pandele, îl arestase în 1952 pe colegul său de clasă (Gh. Cahu), care înțelegea să uzeze deă libertatea cuvântului, dar nu de aceea mult clamată de ideologii noului „regim de
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
și, în plus, aflasem că scrie proză „pentru sertar”. Simțeam nevoia ca altcineva, din afară, să-mi confirme ceea ce deja știam: textul „nu merge”! L-am pus pe dl. Const. Călin (fără pic de premeditare!) în situația de a face obișnuitele „piruete” menite să îndulcească refuzul, adică exact ce eram nevoit să fac și eu ca redactor de editură. Dactilograma returnată autorului era însoțită de o scurtă epistolă pe care, cu îngăduința amicală a expeditorului, o reproduc aici, pentru valoarea de
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
în zilele noastre, mai exact, în ziua lui, sub o anume conjunctură a astrelor, ce trebuie săi fi marcat în vreun fel copilăria, adolescența, prima tinerețe. Sigur este că le-a trăit ca toți ceilalți, fiind un om cu totul obișnuit. Nici în fizionomie nu prezintă ceva deosebit, de aceea nu-l mai descriu, așa cum ar face un autor care se respectă. Prin urmare, nu veți putea ghici de la început, după frunte și ochi, nas sau bărbie, dacă la sfârșit se
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]