6,770 matches
-
o femeie... toți îngerii și-au plecat aura la înaripatele ei picioare care au zburat mai presus de voia Omului sfinții i-au strâns mâinile bărbate mântuitoare curajul și-a dat jos pălăria în fața celei ce a sărutat cremenea cerului obosită de vreme crește tot mai mult supraviețuirea i s-a cântat la înălțime norii care i-au desenat calea către nemurire i-au agățat aripile în nori coborâtă printre cei care nu o merită a întrebat : -ce gust are binecuvântarea
FEMEIA-PILOT de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1300 din 23 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349263_a_350592]
-
în remorcă. Dar în păduri umblau des și tractoarele forestiere. Cele cu roți mari în spate și mici în față, ce erau folosite în văi adânci, pentru trasul buștenilor. Odată, veneam din pădure, seara, împreună cu fratele meu mai mare. Eram obosiți, cu coasele pe spinare. Lucraserăm la descopleșire, la plantațiile din parchete. Din urmă ne ajunse un tractor, șofer era un sătean numit Brustur. Ne cunoștea. Oprește, ne spune să urcăm în spatele cabinei, pe tractor. Dar acolo nu prea aveai unde
DISTRACŢIE PE ROŢI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349284_a_350613]
-
dorință de viață, tinerii nu prea înțeleg, mai fac și glume, mai impresionată și atașată de bătrân pare a fi o nepoată; scenele se succed bătrânul recurge la pedalarea bicicletei, simbolul încărcării vieții cu energie, execută ultimele gesturi, după care, obosit, cade pe un scaun și un balon se ridică în sus simbolizând ridicarea sufletului la cer, de fapt singurul și inevitabilul „exit” al ființei umane. La finalul spectacolului am văzut piesa MEGAWATT (Megawați) executat de cei nouă dansatori ai companiei
2014 de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349324_a_350653]
-
al lor tumult... În liniștea pierdută-n noapte Le rătăcesc sau...le ascult... Mă pierd în iureșul de șoapte Ce s-au țesut în jurul meu... Privesc în hăul ce se cască Și mă cuprind păreri de rău... Desprind o pleoapă obosită Și-o lacrimă se-avântă-n zbor... Pornesc cu ea prin constelații Să caut Sublimul Salvator! O geană caldă de lumină Am prins în pumni...și mă trezesc... Sunt eu...aici...e dimineață Cadoul Tău Dumnezeiesc! Să caut Iubirea... Am strâns în
OMAGIU DIVIN 2 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349373_a_350702]
-
altele , carele pentru graba cetirii la prube(probe, corecturi, n.a)căci acest lucru s-au lucrat cu sârguire. Altele pentru supărarea nopții, că și noapteab am făcut în unele vremi în loc de zi. Altele pentru multa osteneală fiin (...)firea îngreunată (obosită)nu le vom fi prins veste (nu le-am observat), ce le vom fi trecut iar sfințiile voastrev aceste lucruri nu le defăimați ci cu inima bună(....) le îndreptați, iar că am greșit și noi oameni pământeni(...)asemenea pătimași, cuprinși
VARVARA MAGDALENA MANEANU, CARTE VECHE ROMÂNEASCĂ DIN EPOCA LUI CONSTANTIN BRÂNCOVEANU ÎN COLECŢII DIN JUDEŢUL MEHEDINŢI de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1326 din 18 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349425_a_350754]
-
îți înlesnesc cuvântul ,,adio!’’, ce-l ai pentru mine, ascuns într-un ungher de suflet arătându-ți pe unde să-ți îndrepți pașii eleganți, datorită pantofi lăcuiți, pe care ți văd prima oară, sperând să nu dansezi vreodată, această samba obosită, alături de ea. Referință Bibliografică: nu-ți mai place, așa că... (2) / Mihaela Moșneanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1299, Anul IV, 22 iulie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Mihaela Moșneanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
NU-ŢI MAI PLACE, AŞA CĂ... (2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1299 din 22 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349449_a_350778]
-
subtile, avansuri insinuante și tot felul de mișcări ale torsului dumneaei. Mai mult, dânsa a sărit pârleazul celor mai gingașe intimități, aruncând în dreapta și stânga cu... „dragul meu Năică”, „iubitul meu vecinel” și alte asemenea delicatețuri, de care, până la urmă, obositului „Năică” i se făcu acru. Exasperat, aruncă un: „uite ce e, cucoană, ai început să mă enervezi! Ca să terminăm odată, scad la trei sute optzeci de milioane și...nicio vorbă-n plus, că nu știu ce fac! Doamna Mototolea și-a dat seama
FRAGMENT 2- CHIOŞCARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1394 din 25 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349718_a_351047]
-
adormită: - Domnișoară, am ajuns la București. Se uită nedumerită pe fereastră și văzu peronul din gara Basarabi, apoi privi la frumosul Adonis, pentru a-i mulțumi. - Mulțumesc, domnule! Cred că nici nu mă trezeam așa curând, cât am fost de obosită. Tânărul se repezi și îi coborî geamantanul din suport și o ajută să coboare din tren. - Mergeți mai departe sau vă ajut până la un mijloc de transport? - Da... merg mai departe, mormăi ea încurcată de emoție. Până la Sinaia, însă mai
CALATORIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349769_a_351098]
-
umbră Un geamăt plutește molcom și lin, E vântul ce plânge pe aripa-i sumbră. Pământu-ntristat de frunza căzută Adună-n riduri... lacrima-n izvor Nemărginită, clipa, în fugă se-ncruntă Luna se-ntoarce pe-a cerului pridvor. In noaptea obosită un oftat s-aude Pe genele-ntristate o lacrimă s-așează La ora adormită când clipa este surdă Gândul singuratic, în zborul său, visează. Camera-i pustie și sufletul, la fel. Perna mi-o așez, dar, e atât de grea
IN NOAPTEA ASTA ALBĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 1404 din 04 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349810_a_351139]
-
-ntristate o lacrimă s-așează La ora adormită când clipa este surdă Gândul singuratic, în zborul său, visează. Camera-i pustie și sufletul, la fel. Perna mi-o așez, dar, e atât de grea De lacrimi și de gândul veșnic obosit Ce mă însoțește-n singurătatea mea. Geana-mi este grea, parcă de-un blestem. Deschisă ea rămâne și-n ziua care vine. In agonia tristă, somnule, te chem In noaptea asta albă, te rog să vii la mine . Un țipăt
IN NOAPTEA ASTA ALBĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 1404 din 04 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349810_a_351139]
-
osteneli făcute fără cruțare. Drumurile obositoare, postul, neodihna, slujbele fără nici un ajutor, cântarea plină de dăruire, afară și în bisericile neîncălzite iarna, privațiunile de tot felul - au contribuit substantial la îmbolnăvirea sa. Părintele a devenit tot mai rezervat și mai obosit, în contrast cu firea sa activă și dinamică. Ce va fi aceasta, fraților?", întreabă Părintele Dometie într-o predică ținută în anul morții sale. Când am ațipit, am văzut un mormânt gol, cu o cruce la capăt, iar eu eram pe marginea
UN AUTENTIC EROU AL CREDINŢEI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1259 din 12 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349800_a_351129]
-
doar suma de 400 lei. Banii îi schimbasem cu greu în tren, cu niște cehi, apoi, după ce i-am trecut cu frică prin vamă, abia mi-au ajuns pentru un loc la trenul dintre Bratislava și Košice. Mă simțeam destul de obosit și singur printre străini. Cum nici limba slovacă nu prea o vorbeam corect, mă limitam doar să solicit strictul necesar de informații, de care aveam urgentă nevoie, iar dacă eram întrebat ceva în tren, răspundeam că nu înțeleg ce mi
SUZANA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1230 din 14 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349754_a_351083]
-
Tatra, un fel de Poiana Brașov de la noi. După o călătorie cu trenul de peste 100 km, cu plecarea înainte de ivirea zorilor, am ajuns în gara din Poprad, un oraș vechi și cu o dezvoltare economică destul de bună. Cu toate că eram destul de obosiți, am plecat pe jos din gară la stația de cablu și de aici am urcat în stațiune, cu un fel de tren cu două vagoane cochete, tras cu un troliu până sus. Ne-am cazat la un hotel destul de luxos
SUZANA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1230 din 14 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349754_a_351083]
-
aproape patruzeci de ani. Un pat matrimonial imens, cu lenjerie fină din pânză albă de bumbac, frumos brodată, te îmbia la nebunii. Eram emoționat, mai ales că încă nu avusesem relații sexuale cu Suzana, până în acel moment. Revenisem de pe munte, obosiți, însă satisfăcuți de ceea ce văzusem. Fusese ceva deosebit și special. Traseele spre cabanele de munte erau pline de turiști și indicatoare de orientare, cu scări din lespezi din beton sau plăci din piatră brută și balustrade cu mână curentă[vi
SUZANA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1230 din 14 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349754_a_351083]
-
-o glumă,măi cant-o față câte-un cântec, Iar altu' alerga spre lan iute,ia căzut brânză greu la pântec. -Ce- am văzut eu în grâu mă tata,n-am văzut în viața mea, Zice prâslea ,pe când tacsă’u obosit se odihnea. Uite-așa o cloșca mare și cu puii rătăcind, Încerca-i eu să iau unul,zău că n-am putut să-l prind. Ba..! urât cu puful negru nu prea semăna cu-ai noștri, De ce mă,ce pui
SECERIS de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1481 din 20 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/349903_a_351232]
-
Caprae.” ,,Ei uite că scăpase încă o dată!” își spuse triumfător gândind la acestea. Durerea din umăr se înteți însă și îl făcu să se chircească lângă un zid. Sudoarea îl năpădi și ea supărătoare și se simți dintr-o dată foarte obosit, deci rămase acolo să se odihnească puțin, aruncând priviri iscoditoare în stânga și în dreapta. Apoi își aminti de întâlnirea cu Iisus în urmă cu vre-o doi ani. Se dusese la o mare adunare pe care o organizaseră ucenicii și adepții
AL SAPTELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349796_a_351125]
-
la cârciuma din centru, „La pufoaica ruptă” și se chefuiește cu cine vrea ea. După vreo trei ore, se-ntoarce Adriana acasă, afumată binișor, îl trezește pe Silviu și-l mai muncește vreo oră, de se culcă după asta, mai obosit decât după o zi întreagă de săpat șanțuri sau morminte. Doarme ‒ mormânt. Du-te vreme, vino vreme, într-o zi, pe data de 5, cum stăteau babele la poartă și așteptau curioase să vadă, mai trece Prigoană acasă cu dormeza
DIN LUMEA REALĂ A SATULUI -PROZĂ SCURTĂ UMORISTICĂ- de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344421_a_345750]
-
că la ora patru dimineața trebuia să se întoarcă să lege în snopi, grâul ce l-a secerat astăzi. - Ai terminat de legat și secerat? îl întrebă Jeni, ce se mișca greoi prin polatră din cauza sarcinii. - Am terminat, răspunse Victor obosit și fără chef de vorbă. Mâine dimineață sper să termin până pe la zece de legat și de făcut stoguri. - Au venit iar, să te anunțe că joi trebuie să aduci tot grâul la batoză, așa că vorbește cu cineva să te
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344420_a_345749]
-
stins odată cu venirea somnului liniștitor, după o zi de trudă prin curtea mare. Nici nu mai simțea loviturile năzdrăvanului, căruia nu-i mai plăcea să stea ascuns în burtica mamei sale. Din zi în zi, Jeni se simțea tot mai obosită, se mișca tot mai greu prin curte, așa că Victor nu se mai baza pe ajutorul său în treburile gospodărești. I se apropiase sorocul. După socoteala lui Jeni a trecut deja termenul, când trebuia să nască. Conform spuselor vecinelor mai vârstnice
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344420_a_345749]
-
prin năzuința și speranța de a regăsi “oazele” originale ale vieții spirituale. Reîntoarcerea spre sursele originale este adânc încrustată în fiecare gând: „m-aștepți răbdător/ cu tava plină/ mănânc pe săturate/ din margine de cer/ umbra unui înger/ sprijină ochii obosiți/...” (Și seara are haină) Absorbită de mirajul după „paradisul pierdut”, așterne pe hârtie cuvinte cu valențe de o rară frumusețe, cuvinte ce aduc în fața cititorului nostalgia poetei după timpul când „ulciorul de lut” nu pusese stăpânire pe spiritu-i „îngeresc”: „iubirea
INGERII URCĂ LA CER , de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344479_a_345808]
-
și mâine va ploua cu aceeași putere.../ Sărut/ adăpostul crinilor/ din fiecare ungher al jurămintelor,/ cu speranța/ că de azi/ voi intra în ploaia ta,/ să am de unde curge veșnic.” (Voi intra în ploaia ta!) Dincolo de „tăcerea toamnei”, de „cuvântul obosit” și de „timpul care trece/ pe lângă umbrele/ răsfoite-n/ firul de lumină/ ... ” dincolo de tablourile în nuanțe gri, dincolo de orice ezitare, stă de veghe „visul”, acest minunat dar care te poartă într-o lume miraculoasă. În „vârful peniței flămânde” rămâne credința
INGERII URCĂ LA CER , de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344479_a_345808]
-
boare de rouă cu miros de primăvară. OBOSEALĂ TÂRZIE Am venit de departe pentru această oră târzie să-ți cumpăr taina cu umbre arse pe buzele tale din care mai răsar trandafiri pe chipul globului rostogolit în aceeași veșnică oră, obosită... târzie... TOT CE VĂ SPUN Am străbătut întinderea de piatră goală, pustiul străjuit de stânci acoperite cu gheață și-am întrupat cuvântul ca să înțelegeți tot ce vă spun și, mai ales... ce nu vă spun !... OARE CINE SUNT? Sunt, oare
DIN VOLUMUL 101 POEME de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1066 din 01 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344503_a_345832]
-
în: Ediția nr. 1064 din 29 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului Îmi amintesc cu nostalgie, Pe vremi, copii, eram o droaie, Îl așteptam cu bucurie, Să vină Moșul Nicolae, Puneam la ușă, lustruite, Tot peticite de cizmari, Ghetuțe vechi și obosite, Pe rând purtate de cei mari; Nu mai conta, c-am fost cuminți, Ori c-am făcut numai belele Încărunțindu-i pe părinți... În zori...găseam ceva în ele, Covrigi și nuci, vreo trei praline, Și totodat’, afar’, la ușă
MOŞ NICOLAE de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1064 din 29 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344535_a_345864]
-
ca o oglindă uriașă în care se privește... soarele. Privesc acest tablou minunat, zămislit parcă de un pictor...nevăzut, care a așezat zâmbetul strălucitor al soarelui peste micile viețuitoare de pe pământ, dăruindu-le căldura razelor sale; mai jos, pe pământul obosit a așternut cu pensonul fermecat, o nea albă, pufoasă, care sclipește la fiecare mângâiere a soarelui... Este un tablou plăcut privirii; prima zăpadă, așternută peste noapte, se arată atât de albă, lumina soarelui atât de caldă...și trandafirii mei din
MOMENTUL...DĂRUIT de DOINA THEISS în ediţia nr. 1064 din 29 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344525_a_345854]
-
crezut că s-au terminat visele astea halucinante. Dar acum ,,văd'' și când sînt mai mult trează! Dacă nu înebunesc, atunci, ce semnificație au aceste viziuni? Cine, și ce dorește să aflu?'' Carmen simți o greutate în piept. Se simțea obosită și lipsită de voință. Și foarte tristă. O tristețe ce parcă o durea, îi invadase întreaga ființă. Se așeză în fotoliu. Stă cu ochii închiși.Nu doarme. Simte cum cineva o prinde de mână și, cu pași leneși, se-ndreaptă
CIOBURI DE CORD de LILIANA TIREL în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344555_a_345884]