4,431 matches
-
Abia în numărul 1/1971, când S. și-a schimbat formatul și periodicitatea, Aurel Rău semnează un mai mult poematic decât programatic Nou început de drum: „Înțelegem să contribuim la mai bine și la mai frumos, nu numai prin munca obscură de triere sau de perfecționare a textelor urmând să vadă lumina, ci, stăruitor, număr de număr, și prin obiectivele pe care ni le vom propune, și prin dezbaterile pe care le vom iniția. Ne-am bucura să promovăm o critică
STEAUA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289896_a_291225]
-
După echinocțiul de primăvară (1981), Ș. cultivă romanul rural, încadrabil seriei de scrieri despre obsedantul deceniu. Un fapt interesant: acum se evidențiază cu mai multă forță tiparul narativ și tipologia. Tema privilegiată devine drama familiei tarate, macerate de un rău obscur. Personajele, contorsionate psihologic, sunt însoțite de dubletele lor maligne, de avatarurile lor din diferite ipostaze existențiale; altfel spus, personajul este un fel de păpușă rusească, în dispută cu eurile sale precedente. Scenariul romanului, care revine și în Când vine umbra
STEFANACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289900_a_291229]
-
decisiv. Nu învinge nici unul, căci, în final, narațiunea ia din nou o întorsătură nebănuită, fantastică. E reluată povestea icoanei miraculoase din Moara de nisip, spre a fi instrumentată politic: se atribuie petei de mucegai de pe geam puteri supranaturale. Drept urmare, în obscura localitate din Sălaj, din lumea întreagă se revarsă puhoaie de oameni. Icoana generează o adevărată industrie a miracolului: parcă din pământ răsar hoteluri, restaurante, cazinouri, cinematografe, tripouri, circuri, case de cult, ba chiar un club al miliardarilor. Sfârșitul comediei e
STIRBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289936_a_291265]
-
scrie Observații privitoare la Iov (Adnotationes in Iob), o serie de note făcute pe marginea exemplarului său din Cartea lui Iov; notele au fost apoi adunate de elevii săi; este o operă pe care chiar Augustin, în Retractări, o consideră obscură. Bibliografie. Ediții: CSEL 28, 2, 1895 (Quaestionum in Heptateuchum libri VII. Adnotationum in Iob liber unus: I. Zycha). Această serie de probleme de exegeză a textului biblic, căreia scriitorul trebuise să i se dedice încă de cînd fusese mai întîi
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
mai vechi (a trăit probabil la începutul secolului al V-lea); opera și personalitatea lui au fost descoperite treptat prin studiile făcute în epoca modernă. O parafrază în versuri a Heptateuhului ar fi opera lui Ciprian din Gallia, personaj extrem de obscur, din moment ce scriitorii medievali îl confundă cu mai cunoscutul Ciprian din Cartagina; el trebuie plasat însă în Gallia primelor decenii ale secolului al V-lea: paralelele textuale dovedesc că Ciprian Galul s-a folosit de operele poetului păgîn Claudianus, care a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
pentru că se apleacă mai ales spre studiul literaturii păgîne și nu stăpînește suficient temele legate de credința creștină. Și Fontaine crede că acest poem, opera unui retor care nu are încă deprinderea de a scrie versuri, este adesea greoi și obscur; structura operei nu e omogenă, ci e constituită din episoade diverse, cu caracter diferit, unite între ele. Bibliografie. Ediții: CChr.Lat 128, 1960 (P.F. Hovinger). Studii: J. Fontaine, Naissance de la poésie..., cit. 5. Orientius S-a născut în Aquitania și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Sfîntului Augustin (Excerpta ex operibus Sancti Augustini), pe care o folosea în timpul cursurilor ținute într-o școală cu caracter monastic. Bibliografie. Ediții: CSEL 9, 1-2, 1885-1886 (P. Knöll); SChr 374, 1991 (P. Regeret). Victor, episcop de Capua, este un personaj obscur, important mai ales pentru că s-a ocupat de traducerea în latină a Evangheliilor; această traducere, păstrată într-un codex din Fulda, a fost efectuată în jurul anului 545 din ordinul lui Victor, care a și supervizat-o, și pare să fie
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Celor doisprezece profeți minori. în prefețele celor două scrieri, Chiril recunoaște că alții au făcut acest lucru înaintea lui, însă speră să poată spune ceva nou și (așa afirmă în comentariul la cei 12 profeți) să contribuie la clarificarea pasajelor obscure ale discursului profetic. Efrem din Antiohia (în Fotie, Biblioteca, cod. 229) și florilegiul intitulat Doctrina Sfinților Părinți despre întruparea Logosului atestă că Chiril a comentat și Psalmii, iar în unele manuscrise ce conțin serii de pasaje biblice s-au găsit
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
special generali, prefecți și viri illustres. De fapt, cu excepția a foarte puține cazuri, destinatarii lui Nilus sînt cu toții personaje necunoscute. Cameron crede că după 553, atunci cînd unele scrieri ale lui Evagrie Ponticul au început să circule sub numele destul de obscurului Nilus (cf. infra), identitatea literară a acestuia a început să se înnobileze, și e posibil ca în a doua jumătate a secolului al VI-lea un monah din Ancira să fi refăcut epistolarul său pentru a crea imaginea unei autorități
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
-lea; acum este creat așa-zisul kontakion, un fel de omilie în versuri. De aceea, analiza noastră nu va merge decît pînă la începutul perioadei de apogeu. Problema apariției imnografiei este foarte dezbătută, nu numai pentru că izvoarele lipsesc sau sînt obscure, ci și pentru că nu s-a ajuns încă la un acord în privința semnificației imnului, în sensul că nu se știe dacă trebuie înțeles ca o compoziție ce respectă normele unei versificații regulate, chiar dacă nu prozodice, cum era cazul poeziei de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
1964). Studii: O. Bardenhewer, op. cit., V, pp. 119-120; P. Allen, Evagrie Scholasticus the Church Historian, Spicil. Sacrum Lovaniense. Et. et Docum. 41, Louvain, 1981. 10. Vasile din Cilicia și Ioan Diacrinomenul Nu ne vom opri prea mult asupra acestor istorici obscuri, de la care nu ne-a rămas aproape nimic. Vasile, originar din Cilicia, a fost un timp prezbiter la Antiohia, apoi episcop de Irenopolis, în Cilicia. Despre el nu știm decît ceea ce ne spune Fotie în Biblioteca (cod. 42), pentru că toate
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
morților, traducere din limba germană de Victor Scoradeț, Editura All Educational S.A. 1998), reportajul-eseu al lui Dieter Schlesak, din primăvara post-totalitară de la București, apărut la scurt timp în Germania, în 1991, a prins "ruinele" vechiului regim, nu și complexa și obscura activare a unei politici de după Eliberare. Cartea se deschide unui prezent înfierbântat și limitat, dar o face pe temeiul unui lung trecut, pe cât de irecuperabil, pe atât de obsedant. Dieter Schlesak n-a uitat de Paul Goma, închis împreună cu alții
Istoria și înscenarea politicului by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/17173_a_18498]
-
lume chiar rațiunea existenței: după 25 de ani de temniță, un comunist dintr-o țară din estul Europei ajunge în sfîrșit în patria socialismului real unde e din nou băgat la închisoare; și găsește puterea de a crede că forțe obscure l-au dus departe de lumea perfectă a sovietelor. 1984 a făcut o carieră strălucitoare în ficțiunea politică, dar în spatele ei stau două cărți cu o istorie fascinantă: alături de întuneric la amiază, apărută în 1940, o alta, șapte ani mai
Utopii trădate by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14993_a_16318]
-
vor confrunta cu intemperiile, cu ostilitatea locuitorilor - care văd În ei veșnicii inamici francezi -, cu bolile, cu moartea, cu foamea și, În această perioadă În care tabloul geopolitic din America de nord suferă transformări radicale, drama lor ca popor, eroismul obscur cu care străbat mii de kilometri trec neobservate, neînregistrate de documentele vremii. Sunt un popor atipic, ciudat, condamnat la o singurătate istorică ireversibilă. În jurul lor, puterea imperiului britanic se prăbușește, apare o altă națiune care, Întrucât s-a clădit prin
Un Ulise colectiv. In: Editura Destine Literare by Mircea Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/81_a_353]
-
un plan înclinat”). Cu toate acestea, el este departe de a fi un simplu oportunist. Idealul său vizează dobândirea armoniei și a echilibrului personalității prin sincronizarea faptelor cu desfășurarea logică și rece a gândirii; neliniștea personajului însă, provenind dintr-un obscur sentiment de culpă, dovedește lipsa de consistență și caracterul efemer al unui astfel de ideal. Ca și doctorul Ilea, Ilie Chindriș este, cum spune Mircea Martin, un „mistificat”: el eșuează în înțelegerea vieții pentru că vrea să înghețe mișcarea acesteia în
IVASIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287655_a_288984]
-
2009). Ceea ce înseamnă că și pe această latură securitatea nu a vegetat! Despre Alexandru Tacu sunt și alte reflecții în cartea lui C. Hușanu. Trimis de textele lui, notez și faptul cât de ușor, în funcție de împrejurări, poate și de interese obscure, este scos omul din istoria vieții, chiar și în societatea numită a fi cu adevărat democratică. Exemplific cu două înscrisuri. Iată în acest sens ce scria Liviu Antonesei în”Jurnal din anii ciumei 1987-1989”, apărută la Polirom Iași, 1995, despre
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93023]
-
al lumii pe dos, dar nu într-o narațiune cu derivații fantastice, ci într-una aflată în contiguitate cu literatura absurdului. Formula folosită este elipsa, privilegiind notația seacă de tip comportamentist, actele bizare ale personajelor și lăsând suspendată motivația lor obscură. Cel mai bine îi reușește lui S. surprinderea cu o placiditate trucată a dramelor care izbutesc să întrerupă circuitul sufletesc monoton al unor inși mecanizați, aplatizați de viața de provincie. Astfel, în povestirea Într-un oraș, cea mai realizată, gestul
SPOIALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289837_a_291166]
-
Iustin etc.), devine aici prietenul omenirii, iar Demiurgul, principalul său dușman. Irineu respinge această exegeză, negându‑i legitimitatea. În capitolul 27 (1‑2) al cărții a II‑a, el enunță principiul, singurul valabil pentru hermeneutica creștină, potrivit căruia orice pasaj obscur sau ambiguu din Scriptură trebuie citit și descifrat în lumina pasajelor clare: O minte limpede, circumspectă, cucernică și iubitoare de adevăr se întoarce către lucrurile pe care Dumnezeu le‑a pus la îndemâna oamenilor și care alcătuiesc domeniul cunoașterii noastre. Asupra
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cutremur cumplit care va transforma în ruine Salamina și Pafos; insula Cipru va fi inundată. În fruntea armatei orientale, Nero va distruge mai întâi Antiohia, va pustii apoi Roma, mutând capitala veche în Orient (la drept vorbind, textul este foarte obscur: versurile 137‑141). În versurile 137‑148, confruntarea finală este prezentată ca o încleștare decisivă între forțele binelui, masate în Orient („ținutul celor credincioși”), și forțele răului, masate în Occident (nelegiuiții care au dărâmat Templul Domnului). Conflictul Orient‑Occident constituie
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
lui Theodotion), în urma consultării, primordiale, a originalului ebraic. Acesta din urmă va fi luat ca text de referință pentru toate comentariile Vechiului Testament; celelalte versiuni, începând cu Septuaginta, nefiind utilizate decât cu titlu secundar, fie pentru a clarifica anumite expresii obscure pe care exegetul le întâlnește în textul original, fie pentru a completa acest text, atunci când lipsesc de aici pasaje întregi, cum ar fi îndeosebi cazul Cărții lui Daniel. Principiul metodologic al supremației textului ebraic (celebrul ebraica ueritas), este dublat în
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
odinioară de Origen „cu ajutorul asteriscurilor și a obelelor”, pentru a marca lipsurile și adaosurile în raport cu textul ebraic (ibidem). Ieronim însă va recurge și la versiunile lui Aquila și Symmachos, atât pentru a completa lacunele, cât și pentru a clarifica locurile obscure. În privința metodei sale de lucru, Ieronim declară că va proceda ca și în cazul celor doisprezece profeți: nu va cita toate versetele, ci se va opri asupra punctelor problematice, „pentru ca întinderea și numărul cărților să nu pricinuiască plictiseală cititorului”. Dat
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
versuri, menționabil fiind poemul eroicomic Tragediile Galatei, pentru că i-a atras o eliminare temporară din liceu. După ce în 1897, sub pseudonimul Mihai din Pașcani, publicase o schiță, Domnișoara M. *** Fălticeni, dar și versuri sau niște istorii hazlii într-o foaie obscură, „Dracu”, debutează efectiv în 1898, la „Vieața nouă”, unde îi apar schițele Dușman, Binecrescută, poeziile Oriental, Cântăreții, Amurg, semnate cu numele real. Nu îi place însă linia macedonskiană a revistei și își îndreaptă producțiile către alta mai cuminte, „Pagini literare
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
panou și vieții amorțite din măruntele târguri moldovenești. Ele comunică prin partea din spate a curților și prin ulițele prăfoase, continuate în drumuri de țară, aproape nemijlocit, cu lumea satului, căreia până mai ieri îi aparțineau. Îndeletnicirile multor târgoveți, impiegați obscuri sau meseriași amărâți, sunt încă legate de începuturile lor rurale. La Pașcani și Fălticeni scriitorul a cunoscut bine forme de excrescență urbană recentă, pe un fundal sătesc. Aici descoperă însă o umanitate cu totul diferită. Alcătuită din inși șterși, cărora
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
sub ochii supușilor care constatau că foștii lor conducători, persoane publice, ocupând chiar „centrul” acelui „public”‚ deveneau trupuri neînsuflețite, definibile sub semnul unui „privat” particular. Au existat sfârșituri silnice, urmări ale unor dezlănțuiri violente, cu motivări într-o „politică” uneori obscură, adesea complicată. Escaladări ce nu țineau cont în realizarea suprimării nici de statutul Voievodului, nici de sacralitatea instituției prin intermediul căreia se înfăptuise ungerea. Explozii violente, precum războaiele, erau urmate de trădări ce alegau ca soluție uciderea. Mihai Viteazul era Domn
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Partea didactică 116 - ca reprezentant al întunericului este „netransparent” (la fel ca albul, dar albul ar fi un „locțiitor al luminii”117), „murdărește” toate culorile (le acoperă, le ocultează) și lasă ochiul în stare de repaus. Este „culoarea cea mai obscură, mai lipsită de lumină” - crede un faimos Dicționar al limbii franceze 118, opusă albului și care a fost în chip firesc - ca „anticuloare” - însoțită cu noaptea, cu Negativul, cu tenebrele și suferința, cu misterul și moartea 119. Neavând nimic activ
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]