50,269 matches
-
de ambiția de a imagina lumi cît mai absurde. Teoria big bang-ului și a expansiunii infinite a universului este rezultatul punerii cap la cap a tuturor observațiilor experimentale pe care fizicienii le-au strîns în ultimele decenii. Toate aceste observații nu pot sta împreună decît dacă sînt interpretate în lumina unei teorii în care universul a început ca să nu mai sfîrșească. Concepte precum cele de "univers inflaționar" sau de "singularitate" sînt considerate astăzi cîștiguri irefutabile ale fizicii pentru motivul că
Antinomia lumii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9840_a_11165]
-
îngrozitor, în invazia muștelor/ verzi și grase și mari cât pumnul,/ n-aș ști prea bine, bunul meu prieten.// De pretutindeni,/ cartea detună ca o planetă nouă, ca o mare dragoste/ în deșert." Necesitatea separării de biografie și de tentațiile observației directe e, din acest moment, evidentă. Pentru receptarea justă a unui volum șerpuitor ca Intrarea în casă și deopotrivă pentru o lectură proaspătă a operei lui Flora. Începând cu Iedera din 1975 și până la relativ recentul Dejun sub iarbă. Unde
Cartea ţi-a ieşit aşa cum ai vrut by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9852_a_11177]
-
poate de clar că un merit important l-a avut biografia sa, deopotrivă tulbure și turbulentă, că militantismul politic i-a asigurat, de la bun început, o anume coerență, că momentul istoric pregătise îndelung o asemenea apariție. Însă toate acestea sunt observații, într-un fel, preliminare. De pe aceste poziții, Ștrumfii afară din fabrică! s-ar defini corect ca produsul de lux al corporației Ianuș. Un monolit de atitudine. Autentic și emoționant. Îndrăgostit și liniștitor. Nu voi cita pasaje disparate, ci semnale continue
Controlul tehnic al calităţii by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9864_a_11189]
-
Relația scriitorului cu artele plastice este una străveche și profundă în cultura noastră, și nu numai, de multe ori, și în anumite momente, depinzînd de ea chiar evoluția fenomenului artistic însuși. Textele lui Delavrancea și ale lui Vlahuță despre Grigorescu, observațiile lui Vlahuță despre Brâncuși, scrierile lui Arghezi despre Luchian sau ale lui Oscar Walter Cizek, Vianu, Blaga, G. Călinescu etc. despre artiști sau despre fenomenul artistic, în general, sunt adevărate puncte de referință pentru receptarea și înțelegerea artei românești în
Ochiul lui Sorescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9845_a_11170]
-
al politicii noastre culturale de tranziție. Încă din prima sa tinerețe, adică înainte de a împlini treizeci de ani, el scrie un număr semnificativ de texte, un fel de microeseuri, așa cum le numește el însuși, parțial experiențe fugare din expoziții, parțial observații de lectură, parțial mici note de călătorie, în care se apleacă riguros și cu o acribie mult mai mare decît ar da de înțeles tonul său paradoxal și jucăuș, asupra unora dintre cele mai importante personalități artistice de la noi și
Ochiul lui Sorescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9845_a_11170]
-
de la noi și de aiurea și asupra unor probleme extrem de complicate ale istoriei artei universale. În pofida dimensiunilor reduse ale acestor texte și în ciuda unui stil apodictic, a cărui miză este demonstrația subînțeleasă, îngropată în formulare și nu dezvoltată prin raționamente, observațiile poetului sunt strălucite de cele mai multe ori și, cîteodată, chiar fundamentale. Cu o cultură plastică subtilă și bine asimilată, mult peste cea medie, și cu o capacitate de intuiție și de formulare unică, Marin Sorescu surprinde cîteva trăsături esențiale în opera
Ochiul lui Sorescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9845_a_11170]
-
unic în care efortul culturii și bucuria ingenuă trăiesc în cea mai surprinzătoare și mai legitimă armonie. Acea armonie pe care poetul însuși o simte nemijlocit în Ravena, în fața mozaicurilor bizantine care îi prilejuiesc iarăși una dintre cele mai subtile observații,anume aceea că vitraliul și mozaicul sunt mai mult decît două expresii artistice, sunt două atitudini spirituale și două modalități de a citi și de a înțelege lumea: ,,Căci bisericile gotice, scrie el, sunt ca niște prăpăstii inverse, suspendate, și
Ochiul lui Sorescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9845_a_11170]
-
de la sine potrivit unei scheme dinainte știute. În schimb, a încerca să-l povestești pe înțelesul tutoror înseamnă a-l degrada pînă la pragul rostirii unor banalități stupefiante. Pe Walter Biemel l-am citit întrebîndu-mă dacă, în paginile cărții sale, observația lui Noica își găsește sau nu-și găsește confirmarea. Răspunsul este simplu: acolo unde există o idee pe care exegetul o poate separa de calambururile lui Heidegger, acolo Biemel îl poate povesti pe Heidegger. Așadar, monografia lui Biemel nu este
Povestindu-l pe Heidegger by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9867_a_11192]
-
sale par scrise după dicteul automat, adesea în disprețul regulilor de punctuație și gramaticale. Cititorul este pus în fața unei revărsări de magmă narativă, în care s-au topit de-a valma întâmplări din cotidian, judecăți filosofice, dezbateri pe teme obsesive, observații asupra comportamentului uman. Totul este descriere mai mult sau mai puțin aleatorie a unor comportamente și judecăți, flux al amintirii, behaviorism (inclusiv al psihicului, dacă se poate vorbi de așa ceva). Lipsește cu desăvârșire spritul de organizare, disciplina care trebuie să
Dilemele prozatorului în tranziţie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9875_a_11200]
-
și pentru eseistica lui Nicolae Breban. Eseurile sale combină judecăți morale proprii, mici exegeze pornite de la idei ale filosofilor și scriitorilor preferați (în primul rând Nietzsche și Dostoievski, dar și Ignațiu de Loyola, Kant, Hegel, Spengler, Blaga, Turgheniev, Balzac, Stendhal), observații asupra weltanshauung-ului german, judecăți asupra degradării valorilor culturale în contemporaneitate și chiar mici răfuieli (elegante, totuși) cu persoane care, dintr-un motiv sau altul, i-au fost adversare de-a lungul carierei. Toată această pastă de judecăți și observații este
Dilemele prozatorului în tranziţie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9875_a_11200]
-
Stendhal), observații asupra weltanshauung-ului german, judecăți asupra degradării valorilor culturale în contemporaneitate și chiar mici răfuieli (elegante, totuși) cu persoane care, dintr-un motiv sau altul, i-au fost adversare de-a lungul carierei. Toată această pastă de judecăți și observații este apoi decupată cu o formă și transformată în eseuri, precum aluatul în gogoși. Rețeta este bună, gogoșile sunt gustoase, atâta doar că, la sfârșitul lecturii, cititorului îi este imposibil să le diferențieze, impresia sa fermă fiind aceea că toate
Dilemele prozatorului în tranziţie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9875_a_11200]
-
în gogoși. Rețeta este bună, gogoșile sunt gustoase, atâta doar că, la sfârșitul lecturii, cititorului îi este imposibil să le diferențieze, impresia sa fermă fiind aceea că toate sunt aproximativ la fel. Nicolae Breban face multe judecăți de etapă interesante, observațiile sale sunt, uneori pertinente, alteori discutabile (în sensul bun) sau doar banale, experiența germană îi oferă șansa unor comparații sugestive, dar este aproape imposibil de tras o concluzie generală. Autorul judecă în sine situații și idei, fără a-și propune
Dilemele prozatorului în tranziţie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9875_a_11200]
-
p. 269). Rezultă de aci plasarea tehnicilor descrierii în perspectiva istoriei literare, care încetează să mai fie un discurs placat asupra producțiilor unor epoci. în demersul Mihaelei Mancaș se intră în dinamica structurilor interne prinse sub lupă. Semnificative sînt astfel observațiile îngemănării romantismului cu realismul, ceea ce dă un farmec aparte scriiturii multor prozatori din creația românească, ferită de convulsiile mutațiilor uneori prea bruște din sfera occidentală, mai ales cea franceză. în repetate rînduri cercetătoarea se referă la proza lui Eminescu, care
Prozatorii români şi descrierea by Paul Miclău () [Corola-journal/Journalistic/9878_a_11203]
-
că Gigi se urcă pe acoperișul Maybach-ului pe care i l-a vîndut firma lui. Fostul miliardar de serviciu al televiziunilor din România s-a văzut în situația de a-și da cu părerea despre noul miliardar la modă. Ca observație de lucru - și Ion }iriac vorbește despre el tot la persoana a III-a. Modelul autohton posibil al celor doi e Ion Antonescu, mareșalul, cel care se dedubla în discursurile publice, ca și cum ar fi fost propriul său purtător de cuvînt
Osul împărătesc al lui Becali by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9896_a_11221]
-
formulează cu claritate ideile și le promovează cu tot atâta claritate. Iar o asemenea revizuire sau reîmprospătare a unui concept ține în bună măsură de un tip aparte de promovare, acționând - tectonic, aș zice - în contra módelor. Stricto sensu Pornind de la observația, de un absolut bun-simț, că în chestiunea formelor fixe preeminența metricii a condus la o anulare a planului semantic, că se trece atât de ușor peste ritm, rimă și dispunere strofică, încât acestea par a fi doar niște opțiuni aleatorii
Sensuri ale promovării by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9876_a_11201]
-
anamorfotică etc. Aproape în totalitatea ei sau, cel puțin, în cadrul acelui segment care privește creația sa recentă, pictura lui Vladimir Zamfirescu este una de factură eminamente culturală, de extracție ori de aluzie livrescă, fapt care mută interesul de pe capacitatea de observație a formei și de pe abilitatea de ordonare a limbajului în sine, pe tipul de lectură, pe natura atitudinii și pe încărcătura morală a mesajului. Prins, ca și El Greco, la intersecția unor realități divergente, aceea a exteriorității imaginii și a interiorității
Un manierist tărziu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9927_a_11252]
-
satelor lor oferă o viziune halucinantă." Puțin mai-nainte, e Bucureștiul, oraș plin de biserici, "de un alb cretos și dulce, care absoarbe soarele fără a produce fulgerele marmurii", un alb de țară, pierdut în praful marelui oraș. Și alte Observații mărunte, de care e plin catalogul zilnic al de toate văzătorului Călinescu. De pildă, aceasta, despre sfîrșit: "În muzică și în orice artă meșteșugul cel mai mare stă în crescendo și descrescendo, și mai ales în cel din urmă. Ultima
En spectateur by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9952_a_11277]
-
textului. Ergo, Șerban Foarță era deja un pictor încă dinainte de a picta, era un vizual și un geniu al manualității încă dinainte de a ține un penel în mînă. La prima vedere chiar așa pare să fie. Numai că dincolo de această observație cuminte și previzibilă, faptele sînt puțin mai altfel. Șerban Foarță nu s-a lăsat sedus de pictură, de materia cromatică și de visul demiurgic al construcției tangibile din nimic, numai datorită faptului că prin cuvinte vibrau de multe ori tonuri
Privindu-l pe Șerban Foarță by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9950_a_11275]
-
din anturajul lor imediat. Acolo se află depozitate (în plicuri conținând mii de fișe, în caiete de diferite mărimi și culori, în fișiere de calculator sau în jurnale închise sub cheie) planuri de romane, profiluri de personaje, fișe de lectură, observații din viața cotidiană, pagini de fapt divers decupate din presă, mari revelații, vise, fantezii de tot felul, judecăți estetice și morale, gânduri politice, amintiri ieșite la suprafață printr-un capriciu al memoriei. Intrat într-un asemenea univers, cineva din afară
Cămara secretă a prozatorului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9959_a_11284]
-
prozator: "Moartea lui Stalin. Bocetele activistelor bătrâne, ca la țară. Una își plesnea disperată palmele țipând în culmea deznădejdii, tot ca la țară, la un parastas: și-acu ce ne facem?... Ce ne facem noooii?!..." (p. 224) Dincolo de aceste picante observații sociale, cartea lui Constantin }oiu readuce în atenție, prin mici anecdote pline de tâlc, personalități care au marcat istoria noastră (inclusiv sau, mai ales, cea literară). Pe unele le-a cunoscut în mod direct, despre altele a aflat detalii interesante
Cămara secretă a prozatorului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9959_a_11284]
-
decât indirect o carte de memorialistică. Însemnările autorului nu par guvernate de vreo logică, nu urmăresc etapele unui plan preconceput. Întâmplarea și jocul capricios al memoriei sunt cele care structurează materia. Mai mult, o serie de însemnări (mai cu seamă observațiile din zona politicului) par a fi scrise la zi, sub impresia evenimentului și, de aceea, țin mai degrabă de specificitatea unui jurnal decât de perspectiva retrospectivă pe care o presupune o carte de memorii. Dar acest lucru are mai puțină
Cămara secretă a prozatorului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9959_a_11284]
-
ar fi zeu, îl produce" (Patul lui Onir, "Ramuri", nr. 1, 1993, apud Felecan, p. 76). Găsesc curajoasă, oricât de discutabilă, datarea (proto)postmodernismului lui Țepeneag în 1969, când apare Heautontimorumenos: bocet pe aceeași temă (56). Voi face și câteva observații, care sper că sunt oportune, la lectura acestei cărți remarcabile, întrucât se situează în linia unei receptări avizate. Cred că nu-i putem reproșa imprudența în fixarea speciilor epice, operație dificilă, echivocă și discutabilă, în trecerea de la proza referențială spre
Onirismul văzut azi by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/9970_a_11295]
-
dar și o detașare, nu întotdeauna măsurată, de ele. O detașare, de altfel, proprie și firească generației literare post-comuniste. După aceste consemnări critice punctuale, din punctul meu de vedere necesare, din respect critic față de opera originalului oniric, închei cu o observație de altă natură: a treia carte despre Țepeneag este una binevenită, aflată în linia apropierii potrivite de o creație literară de o izbitoare personalitate. Nu mi se pare la îndemâna oricui să joace, critic, lectura unei asemenea opere.
Onirismul văzut azi by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/9970_a_11295]
-
pe care lectorul tânăr nu i-a mai apucat - ori chiar de acum - le arată pe picior greșit, nu și vinovate. Și chiar când cunosc opulența, precum în Surâsul farmacistului, acces la mântuire n-au. Conduși de sunetul casant al observațiilor, servite mai ades în cascadă, dintr-un caracteristic prea plin, am putea vorbi de un umor negru, în orice caz de o priveliște suveran ironică, pe măsură ce evadează în absurd și fabulos, o caracteristică a acestor proze de vie gratuitate, trădând
Prinși sub teasc by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9990_a_11315]
-
sale stă în foarte sofisticata țesătură textuală, care presupune o mare dexteritate stilistică și o minte limpede, capabilă să rămână insensibilă la cântecele de sirenă ale poveștii. Dan Perșa însumează fericit ambele calități și romanele sale - incitante jocuri ale acuității observației și perspicacității - pot constitui materialul ideal pentru efectuarea unor consistente studii de naratologie. Probabil că autorul însuși, dacă nu ar fi optat pentru ficțiune, ar fi avut toate șansele să devină un redutabil naratolog. Luciditatea sa textuală, aplicată și în
Rătăciți în ficțiune by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9983_a_11308]