90,777 matches
-
nevoie în mod special. Căci personalitățile acesteia, nu multe dar importante, de aproximativ trei decenii configurează o realitate artistică consistentă, dovedesc originalitate atât în atitudinea componistica, cât și în privința realizării, a mijloacelor, a limbajelor. Rezultatul? Nu mă așteptam să pot observa afirmarea vreunei capodopere. Aceasta se naște rar, se naște greu. Dar ea nu apare niciodată în deșert. Trebuie să existe un nivel mediu care să-i asigure, eventual, germinația. Un asemenea nivel mediu a fost observat pe parcursul recentei ediții a
În actualitatea vietii de concert. Creatia zilelor noastre by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17539_a_18864]
-
mă așteptam să pot observa afirmarea vreunei capodopere. Aceasta se naște rar, se naște greu. Dar ea nu apare niciodată în deșert. Trebuie să existe un nivel mediu care să-i asigure, eventual, germinația. Un asemenea nivel mediu a fost observat pe parcursul recentei ediții a Festivalului de Muzică Contemporană. Am audiat lucrări bune, chiar captivante, și altele pe care le-aș numi modeste în ce priveste zborul imaginației, meșteșugul construcției. Am audiat lucrări foarte bune. Am audiat lucrări penibile, unele care
În actualitatea vietii de concert. Creatia zilelor noastre by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17539_a_18864]
-
mormintele celor dragi, apoi poposea la îndrăgită lui grădină, numită Dealul Țarinei, unde se produceau struguri și fructe, întotdeauna plăcute inimii lui, mai des prefăcute în vin și vinars, pe care le primea, cu dragoste, în damigene la București. Să observ, în treacăt, ca conflictul acut din 1908-1910 între oțeliți și pasiviști, nu l-a aplanat Maniu, cum afirma memorialistul, ci C. Stere, anume trimis de PNL în Ardeal. Celălalt memorialist, Zaharia Boilă, tot nepot de sora, unul dintre cei doi
Amintiri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17554_a_18879]
-
de ani" (p. XLVII). Este adevărat că aceștia aveau cunoștință de copia lui G.S.Bayer(păstrată la Institutul de Stiinte Orientale din St.-Petersburg al Academiei de Stiinte a Rusiei), din păcate, lacunara și cu erori de lectură, cum a observat Gr. G. Tocilescu, obținând în 1878 o transcriere a acesteia pentru Academia Română (B.A.R., ms. lat. 74 și 75). Or, "manuscrisul latin, în ultima formă, revăzuta de Dimitrie Cantemir" (p. XLVII), fusese dăruit lui N. Tindal, cum rezultă dintr-
O descoperire senzatională by G. Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/17520_a_18845]
-
paginilor). În acest fel, Tindal a micșorat întrucâtva caracterul independent al acestor note, care depășesc ca volum (585 pagini) textul Istoriei propriu-zise (530 pagini), tributare izvoarelor, în cea mai mare parte, în special pentru epocile mai vechi. Este interesant de observat că, chiar fără a cunoaște structura manuscrisului, Nicolae Iorga a intuit foarte bine caracterul relativ independent al notelor complementare în viziunea lui Dimitrie Cantemir însuși: "Poate, în fine, ca, dacă ar fi trăit să-și publice singur cartea, el ar
O descoperire senzatională by G. Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/17520_a_18845]
-
care acestea apar de obicei. Despre valorile simbolice ale ortografiei a scris de mai multe ori, semnalînd fenomene extrem de interesante, Floră Suteu. Un caz aparte de folosire polemică a ortografiei - scrierea cu inițială minusculă al unor nume proprii - a fost observat mai de mult de Al. Graur; prezența sa în publicistica din 1990 a fost descrisă de Mioara Avram. Preluările sau "citatele" ortografice se folosesc adesea cu scop persuasiv în publicitate ori în polemică politică, dar sînt și tratate ludic de
Ortografice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17572_a_18897]
-
fericit pesimismul meu a și făcut prozeliți/ rătăcesc între mine și mine cu o sabie deasupra/ capului blînd dezertor prin aburul viziunilor poezia/ m-a învățat să fiu mereu singur./ Trec pe străzi cu o sabie deasupra/ capului nimeni nu observă/ doar tu inima: ușa prin care plec și mă-ntorc/ în fiecare seară" (Elegie). În acest climat de supraromantism (pandant al suprarealismului), eul își pierde consistentă, devine lax. Narcis nu se mai privește fix în oglinzi, ci deambulează fantomatic prin
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
fiindcă așa e iarnă! Ne va mângâia în schimb certitudinea că în anul mondial al celor vârstnici, în plină desfășurare, soarta celor cu venituri modice a sau chiar fără - provoacă insomnii rebele și atroce coșmaruri bunilor conducători care, cum ați observat, au și albit. Dar și Opoziției îi curg șiroaie de lacrimi a ea albise încă din noiembrie ^96. De când cu sondajele, totuși, un nou rând de dinți le mijește în gingii. Înfășurat în pestelci, pruncul Iliescu crește într-o lună
Blestematul joc al alternantelor by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17566_a_18891]
-
ceva; Sonatele nu mai asculta decât de vântul care matură viețile și mormintele. Am înțeles, târziu, ca instrumentul pe care il ascultau fidelii lui admiratori nu a existat niciodată decât sub degetele lui Chopin. O confirmă zeci de mărturii. Unele observa că debutul unui concert era, mereu, o instalare în climatul favorabil, cateva extrase din "Clavecinul bine temperat" de Johann Sebastian Bach iar finalul a totdeauna a un singur deget glisând pe clape într-o traiectorie rapidă intens sonoră la început
Moartea calului alb by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17559_a_18884]
-
evocând amorul și frisonul nopților de la Palmă de Majorca) într-o cascadă de lacrimi confidențiale produse de un mare bolnav. Nedreaptă judecată. Lamentația a fost pentru Chopin o indecentă insuportabila. Mai curând jocul dialectic între reticența și mărturisire este de observat. Acesta îl atașează lui Mozart și așa trebuie înțeles cultul lui pentru un Amadeus căruia nu ar fi îndrăznit să-i cerceteze păcatele existenței cotidiene. Ce însemnătate au ele și demitizările care uită că ceea ce este esențial pentru un creator
Moartea calului alb by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17559_a_18884]
-
romancier de azi", ca să aibă succes - vrea să mă "ajute" să dau lovitură. Încerc să-i vorbesc de "legătuirile primejdioase" ale lui Laclos și de perversiunile cerebrale ale secolului al XVII-lea, nu străine de "Discursul asupra metodei", dar renunț observînd din primele clipe dezinteresul fostului proxenet de anvergură față de asemenea "aventuri" intelectualicesti, precizează el. Înțeleg din ce-mi spune că amorul pervers nu înseamnă neapărat umilirea persoanei, nu are nici un conținut moral, intențional, în sensul posesiunii prin mijloace ignobile. Nu
Cabina de probă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17560_a_18885]
-
pentru bunul simț - dacă ne gândim la performanțele lor reale? Poate războaiele duse în culise pentru privatizări oneroase, pentru împărtirtea resturilor (nu lipsite de măduvă!) ale băncilor de stat. Dacă ar avea timp să arunce o privire în jur, ar observa că România nu e o țară în război, ci una incapabilă să ducă, de-aici înainte, vreun război! Sau, când îl duce, lucrurile se întâmplă că la Brașov: bandele de tâlhari la drumul mare cotonogesc cot la cot cu o
Muza burtilor ambulante by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17565_a_18890]
-
Mi-ar plăcea să am un ginere ca tine. Dar, din păcate nici eu nu sunt însurat. Și mie mi-a trecut de tot vremea... Asta e. Nils: În curând o să-mi treacă și mie. Am treizeci de ani. Ai observat, Arne? De la o anumită vârstă înainte anii parcă zboară. Parcă-i apucă o nebunie, un fel de streche, dracu' să-i ia! Când aveam 17 ani mi s-a părut că a trecut o veșnicie până am împlinit 18. Iar
Foca albastră. In: Editura Destine Literare by Doru Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/82_a_236]
-
despre faptul că o colectivitate (asociație) se coagulează cel mai temeinic în jurul unui secret. Secret presupus, ori secret real - nu e nici o deosebire atunci cand fascinația lui centripeta se exercită în jur. Dar nu exageram oare persistând în această înclinație? Să observăm că noi nu avem un secret, care să ne conducă la o convergență, la o conjugare; noi avem o inflație de secrete care ne despart și ne pulverizează orice simt al perspectivei reale și al organizării. Câte milioane are populația
Strict confidential by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17582_a_18907]
-
a uita că rostul unei elite, cum ar trebui să fie corpul procurorilor din România, e de a fi ceva mai în fața societății. "Procurorul general al României se preface a nu bagă în seamă ceea ce, scîrbita, o țară întreagă a observat: procurorii Ciontu și Șerbănescu s-au năpustit, cu mintea aburita de alcool, nu asupra unor profesioniste de cabaret, plătite să-și "distreze" clienții, ci au siluit chiar imaginea Justiției, cea legată la ochi și cu balanța dreptății în mînă. Nu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17578_a_18903]
-
toate cuvenitele conotații religioase, e vorba aici, ci mai curînd despre o dizlocare greu de explicat, o trecere către o altă formă, un alt stadiu de existență. Impresia mea este că idei precum cele ale lui Baudrillard trec prea puțin observate la noi, poate și pentru că sîntem atît de disperat agățați de o cultură modernista, refuzînd să îi înțelegem anacronismul. Celălalt prin sine însuși a apărut în traducere românească, grație lui Ciprian Mihali, tînăr filozof de la Cluj, căruia îi datorăm și
Viclenii la sfîrsitul lumii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17577_a_18902]
-
Nicolae Manolescu Polemică iscata în ultima vreme în jurul paternității lui Brâncusi asupra unui număr de sculpturi necunoscute specialiștilor este semnificativă și dincolo de miza (enormă!) a stabilirii adevărului. Încă o dată observăm cum dispute ce s-ar cădea să fie științifice deraiază în delir naționalist. Frizînd, la limită, impostura. Deloc întîmplător, printre susținătorii paternității îi regăsim pe cîțiva dintre protocroniștii de odinioară. Ca istoric literar ce ma pretind, am fost alarmat tocmai
Cazul Brâncusi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17580_a_18905]
-
spus despre acest tip de societate că este ălogocratică - afirmație perfect valabilă, atîta timp cît nici un detaliu al imensei construcții nu poate fi imaginat fără suportul codului verbal bine pus la punct, imposibil de modificat după dorința individuală". Mihai Zamfir observa că logocratia comunistă nu e decît o reluare a "realismului" de factură medievală, derivînd din formă discursului teologal al secolului al XIII-lea, exprimat în schema aristoteliciana, prin aportul decisiv al Sfîntului Toma din Aquino. Astfel discursul comunist, creat în
Un antiideolog (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17584_a_18909]
-
dincolo de exemplu, să descopere structuri îndărătul a ceea ce poate părea simplă, oricît de pasionanta, poveste. Am asistat, cu cîțiva ani în urmă, la un seminar de istorie medievală la Facultatea de Istorie din București. Mergeam din pură curiozitate, dornică să observ felul în care gîndesc oameni dintr-o altă profesiune decît a mea, si totusi conexa. Concluzia mea a fost ca, și îi cunosc bine limitele și coeficientul de arbitrar, pentru colegii de la Istorie, teoria Școlii de la Anale e socotita mai
Omul medieval by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17594_a_18919]
-
și revoltă în fața neseriozității, a gregarismului și a indiferentei levantino-semidocto-comuniste din țară îl definesc prompt ca cetățean al Europei Occidentale. Pe jumătate răsăritean (jumătatea simbolică și spirituală) pe jumătate apusean (jumătatea civică și morală), Bată Marianov este exact ceea ce el observa cu multă îngrijorare în jurul lui: un artist coborît în istorie, angajat în salubrizarea ei, în căutarea celor mai eficiente forme de supravetuire. Numai că, spre deosebire de modelul incriminat, el nu și-a pierdut nici credință în resursele supramundane ale limbajului artistic
Paradoxurile lui Bata Marianov by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17610_a_18935]
-
avansată este banală: "Care e rolul intelectualilor? Havel recunoaște rolul acestora, arătând că sunt multe ocaziile când intelectualul este obligat să-și asume responsabilitățile politice." Dinamismul viforos practicat în gol devine de-a dreptul hilar în momentele în care se observă lipsa de dexteritate în folosirea limbii române. Cum ar arăta un Rambo care, vrând să tragă cu un pistol în toate direcțiile, n-ar reuși să-l scoată din țocul de piele prins la cingătoare? Gabriel Plesea este un prizonier
Un scriitor agitat by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17601_a_18926]
-
sînt stupefiat de gestul fulgerător al unei fetițe care, mlădiindu-se felin, începe să-mi pupe continuu pantoful, fixîndu-mă, în același timp, insistent, oriental, cu ochii ei de indianca și făcîndu-și, repetat, cruce. Cerșind, adică. Pînă să-mi revin, îi observ... ce? îi observ... unghiile de la picioare: sidefat-ojate. Trezire din scurtul vis al micului exod. Înapoi, în istoria asta scurtă, de la o zi la alta, eon blestemat!
Istorie lungă, istorie scurtă by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/17621_a_18946]
-
gestul fulgerător al unei fetițe care, mlădiindu-se felin, începe să-mi pupe continuu pantoful, fixîndu-mă, în același timp, insistent, oriental, cu ochii ei de indianca și făcîndu-și, repetat, cruce. Cerșind, adică. Pînă să-mi revin, îi observ... ce? îi observ... unghiile de la picioare: sidefat-ojate. Trezire din scurtul vis al micului exod. Înapoi, în istoria asta scurtă, de la o zi la alta, eon blestemat!
Istorie lungă, istorie scurtă by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/17621_a_18946]
-
citat, adeseori pe sărite, binevoitorul cititor se lămurește în cele din urmă și asupra celorlalte idei creștine ale lui Dostoievski: binele, iubirea, pedeapsa, iertarea, libertatea ș.a.m.d. Înainte de a încheia, nemairevenind asupra gravelor carențe lingvistice, ar mai fi de observat un lucru. Deși vastă, crtica literară consacrată operei dostoievskiene trebuia măcar răsfoita integral înainte de a aborda subiectul. Paulin Lecca nu dovedește, în cartea sa, aceasta disponibilitate, demersul său rămînînd stilistic cumva în aer, fișele sale putînd capătă cu multă bunăvoință
O carte diletantă despre Dostoievski by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/17595_a_18920]
-
revedere” și „pe mâine”. Iată, cumpărăturile au luat sfârșit. Azi clientul are o reclamație. Și-ar dori ca măcar o dată să cumpere bomboane adevărate. De două, trei ori, el a furat zahăr din sufragerie, doar câteva bucăți, ca să nu se observe. La anumite ore din zi, în casa noastră cea mare, orice ne servea drept motiv pentru a ne tulbura jocul: trecerea mamei, soneria de la intrare, vocea stăpânului - cum spune Justine, chemând argatul. Un țăran aduce un porc la operație sau
Françoise Choquard - Magazinul by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/2477_a_3802]