1,924 matches
-
despre trupul lui toată căzu gios”, „foamea-l cuprinse, de și zua și noaptea el vrea tot mânca și sațiu nu avea”, „Îi putrezi tot trupul” etc. Prescrierea crimei În termenii lui Ioan Hrisostomul (sfârșitul secolului al IV-lea), din cauza „odioasei ucideri a lui Hristos”, pentru evrei „nu este posibilă nici mântuirea, nici indulgența, nici iertarea” <endnote id="(121, p. 46)"/>. În Evul Mediu Însă, acuzația de deicid Începuse deja să-și cam tocească colții. Sigur că evreul generic era urât
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
patimele Îndurate de Isus, lesne se Înțelege că În mijlocul unui atare norod fanatizat prin exerciții de acest soi, o scânteie ajungea spre a pune foc spiritelor. De la evreul de paie se trecea la evreul În carne și oase și scene odioase și revoltătoare fură săvârșite” <endnote id="(321, pp. 47-48)"/>. Într-adevăr, astfel de ritualuri barbare se Încheiau adesea cu câte un pogrom În cartierele evreiești. În primăvara anului 1840, de exemplu - când spiritele iudeofobe din Galați erau deja Înfierbântate, din cauza
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
nevoit să evacuez din Basarabia și Bucovina, pentru că din cauza oribilei lor purtări din timpul ocupației acestor pământuri românești de către ruși, populația era atât de îndârjită împotriva lor, încât fără această măsură de siguranță ar fi dat naștere la cele mai odioase pogromuri”. Deportarea evreilor din Basarabia și Bucovina s-a făcut pentru a pedepsi acțiunea de pactizare a unei părți a evreilor cu sovietici în iunie 1940, pentru a da „satisfacție simțului de onoare a poporului român”, ultragiat prin atitudinea evreilor
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
cu mine, te întîlnești, ca din întîmplare, cu șefii de la C[ronica] și C[onvorbiri] L[iterare], nu crede nimic dacă îți propun cooperare. Ei își văd numai de interesele lor, iar tratamentul rezervat nouă îl cunoști. ștefanakis (numele!) este odios. El are în jur niște mercenari, capabili oricînd să facă ce spune aceasta. (Ceea ce i-am făcut lui Zaharia Sângeorzan-Trahanache, i-am făcut acum lui Al. Dobrescu Farfuridi. Urmează să apară, chiar la Iași. Sper... Pînă joi, inclusiv, eu n-
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
prea scîrbit de isteria, la scară națională, așa că ceea ce mi s-a întîmplat și mi se întîmplă mie nu mi se mai pare ieșit din comun. Noua comisie care a analizat situația mea a descoperit că totul este o înscenare odioasă. În numele unor absolvenții , scîrnăviile didactice de aici au ticluit niște „declarații” (expertiza făcută, prin consultarea mai multor juriști, a arătat că aceste declarații, dactilografiate și nesemnate, sunt bătute la aceeași mașină de scris și pe aceeași hîrtie!) Fals, uz de
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
să fie prezentat în Senat și să se deblocheze concursul, după care vor urma reparațiile morale și materiale (repunerea mea în drepturile care mi-au fost luate samavolnic). Explicația urii și isteriei patologice e simplă: prin ură dementă și înscenări odioase împotriva celor realizați pe plan profesional (întîi de toate științific) scîrnăviile (didactice) se răzbună pe propria lor neputință și ratare. Nemaifiindu-le frică (de nimic), ele se dedau la cea mai oribilă vendetă, folosind toate metodele staliniste și ceaușiste. Atacurile
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
vocea mea critică să fie auzită în primul rînd aici, la Iași. în ședința de senat din 17 ianuarie a.c. s-a demonstrat public (de către noua comisie de analiză) că tot ce s-a făcut împotriva mea este o înscenare odioasă (dosarul incriminatoriu este un fals care intră sub incidența Codului Penal). Scîrnăviile din facultate - cîteva prezente la ședință - au fost ridiculizate. Prin vot secret s-a[u] anulat raportul comisiei anterioare și „hotărîrile” paranoicului de Irimia și a[le] consiliului
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Pe 15 decembrie 1973, se reactualizase dosarul strict-secret 108/055 compus din trei file ce fusese emis În anul 1971. Din păcate, data nu ne-a fost transmisă dar informațiile conținute de el ne duc cu gândul la raportul vreunui odios turnător, foarte posibil chiar din sânul bisericii. Relatarea acestuia a fost foarte detaliată ceea ce Înseamnă că raportorul avea ceasul la mână. Iată câteva crâmpeie: „Activitatea mai intensă a Început la 9,45 prin venirea lui Sofianu și a (nume șters
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Să Vorbească Singur ; dar, pînă la urmă, important e să se înțeleagă despre ce e vorba. E vorba despre un bărbat care se urăște pentru că nu poate iubi și care nu poate scăpa de chinul ăsta decît printr-un act odios, care să dea satisfacție întregii sale uri. Ah, barosanii ăștia cu studii de muzică clasică ! Pînă și atunci cînd violează, ei au nevoie de motive serioase, livrești, dostoievskiene. Pița și Radu F. par mînați de convingerea că un violator oarecare
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
ce-am putut să înțeleg. Asta-i tot ce știu sigur. Dilema Veche, ianuarie 2008 Monstruleți Sweeney Todd Bărbierul diabolic din Fleet Street (SUA, 2007), de Tim Burton Sweeney Todd spune povestea unui bărbier din Londra victoriană, victimă a unei odioase nedreptăți, care, după ani de rătăciri, se întoarce acasă, hotărît să se răzbune nu numai pe judecătorul care din gelozie l-a despărțit de soția și fetița lui, ci pe întregul oraș. în acest scop își redeschide vechiul salon și
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
publică. Fără să menționeze, bineînțeles, si culisele care au făcut posibilă declanșarea revoltei spontane și a manipulării maselor, soldata uneori cu vărsare de sânge nevinovat, de la câteva persoane până la câteva sute sau chiar mii de morți. Pusă, de regulă, pe seama odiosului regim proaspăt răsturnat și a aparatului de represiune al fostului dictator. Regizorii adevărați, cei care au stat în umbră revoltei populare, a revoluției, manipulind opinia publică prin mass-media, precum și nucleul paramilitar utilizat în lovitură de stat, rămân ani de zile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
-mi fac un loc sub soare prin cartea care-mi plăcea atât de mult și iată-mă chiar de la început deznădăjduit, înfrânt!... Și dorul de casă care mă sfâșia și mai tare, iar în mine își făcea loc și un odios sentiment de rușine! Ce vor zice ai mei în această situație? Dar ce va zice satul despre mine, care fusesem mereu în fruntea premianților și acuma ajunsesem în fruntea repetenților?!? Stăteam într-o bancă din fundul clasei - ultima - lângă fereastră
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
de vedere material, dar cu mult mai multe neliniști și evenimente internaționale. Îmi amintesc de emoțiile și șocul produs de asasinarea primului ministru I. Gh. Duca, de către legionari, la sfârșitul lui decembrie 1933, pentru ca în octombrie 1934 să se producă odiosul atentat de la Marsilia în urma căruia regele Alexandru al Iugoslaviei și ministrul de externe al Franței, Louis Barthou, au fost asasinați de ustașii sârbi, frații buni ai legionarilor lui Codreanu de la noi. Germania pregătea asiduu politica sa de conflict armat cu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
și altceva mai puțin clar per speculum in enigmate cum spune Epistola Apostolului Pavel către Corinteni, atunci când încercăm să gândim raportul cu contemporaneitatea și cu identitatea profundă. La fel, Coriolan Drăgănescu în Tempora, din liderul revoluționar al mișcărilor studențești devine odiosul inspector de poliție, sau Mișu Poltronul din farsa tragică 1 Aprilie din lașul absolut devine cel care fără ezitare, dintr-o lovitură care are precizia unui calcul mate- matic, își elimină adversarul, iar în O noapte furtunoasă „6 d-a-ndoaselea” devine
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
momentelor” și „schi- țelor” lui Caragiale, sensibilitatea tânărului Doinaș are de trecut niște hopuri cuantificate ca reflexe mentalitare. Ethosul ardelenesc se confruntă cu amoralismul munte- nesc desfășurat pe o arie largă, decelabil în acțiunile per- sonajelor caragialești : cinism, superficialitate, tendință odioasă spre moft și zeflemea, „un împrumut caracteriologic adus din Levant”, adică din Balcania în contradicție cu seriozitatea aproape victoriană a ardelenilor, cu purita- nismul lor inervat patriotic. „Primele lecturi din opera lui Caragiale murdăreau imaginea ideală pe care mi-o
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
într-o lume în care pudoarea nu își are sensul. Această „subpământă” fioroasă cu iz de piranesiană pușcă- rie pe care o filmează regizorul nu apare în lumea operei caragialești. Nici măcar în D’ale Carnavalului mahalaua nu apare atât de odioasă, de lugubră, iar mahalagii atât de dezumanizați. Dimpotrivă, mahalaua respiră o vitalitate care-i este proprie și pe care o scoate în evidență, cu efectele lui, Carnavalul, expresie căzută în caricatură a balurilor mascate de la curte, dar și o fuziune
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
idem, străin de orice limbă străină, în această categorie intrând chiar și limba română, ajuns acolo după ani îndelungați petrecuți la cadrele ministerului. (Apropo de "limbi străine" respectivul era exact un papagal dintr-un banc simpatic ce circula pe vremea "odiosului": un individ intră intr-un magazin specializat în vânzarea de păsări, hamsteri, iepuri, câini și pisici și spune patronului că ar dori să cumpere un papagal vorbitor. Acesta îi arată câțiva, de diferite culori, menționând și prețurile cel verde 100
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
era întuneric beznă. Când administratorul a "făcut lumină", am crezut că ne aflăm pe lumea cealaltă pe ambii pereți ai unui culoar lung de vreo 20 de metri tablouri și iar tablouri de diferite dimensiuni și în diferite culori cu "odiosul" și "sinistra" care ne priveau cu niște ochi mustrători. După ce ne-am revenit, am trecut în alte camere, unde nu mai apăreau "Cabinetele 1 și 2" și unde am putut alege multe lucrări de artă valoroase pentru Veneția. Serile la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Sfântului Sebastian, producând aceeași impresie de sacrificiu. Era o imagine răscolitoare, deși total formală, simbolică, pe care o am și acum prezentă În memorie. Regăseam ceva pagân și sacru În suferința lui Sen-te, În timp ce lumea capitalistă Îmi apărea mai odioasă ca odinioară la Piatra-Neamț. Poate pentru că și tu și eu o cunoșteam mai bine. Suferința lui Sen-te era o suferință de martir... AMN: În spectacolul american, performanțele actoricești deveniseră miezul spectacolului, care părea că iese din sfera de gravitație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
pentru dinte“. Unii spectatori au avut mari dificultăți cu imaginea lui Shylock. Le-a fost greu să accepte că este nu doar un personaj tragic, care are măreția și frumusețea lui, dar că se dovedește a fi avar, crud și odios până și cu propriul lui copil, Jessica. O piesă În care personajul care-l Întruchipează pe omul fără suflet, lipsit de compasiune și de milă față de oricine, este un evreu e foarte greu de digerat după Holocaust. Dar În Neguțătorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
minte, ca o Întrebare fără răspuns. Nu am căzut niciodată În sentimentalismul exilatului care oftează nostalgic după o Românie idealizată (și inexistentă), dar m-am ferit și de extrema cealaltă, a celor care, din frustrare și ură față de un regim odios, și-au șters demonstrativ din memorie și țara, și limba maternă. Deși eram Încă foarte tânăr când am plecat În America, ceva din mine nu s-a despărțit niciodată definitiv de România și, În ciuda experiențelor amare de dinainte și În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
a inexorabilului mesaj cu care „tovarășul” gratula nefericitul simpozion de la Ateneu, pretinsa telegramă adresată de participanți la simpozion aceluiași etc.). În fine, de voie, de nevoie, „forurile” (un termen pe care îl vom uita cu greu, unul din cei mai odioși din vocabularul „epocii de aur”) și-au dat aprobarea. Și iată că acum, în ceasul al doisprezecelea, miercuri, 14 iunie, ele, „forurile”, mai cereau ceva în plus: și anume, ca pe prima pagină a României literare din 15 iunie 1989
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
gaze, căldură, lumină etc. nu sunt și nu pot fi socotite - de nimeni - vinovate. Ducând povara cea mai grea a lungilor ani de dictatură umilitoare, ele au fost, de fapt, instrumentele supraviețuirii noastre. Tot ele l-au anihilat primele, pe odiosul satrap, printr-un fel de disidență a disprețului - sincer, adânc, fără cuvinte de prisos, nimicitor - adoptat o dată pentru totdeauna ca atitudine de bază a aparentului lor apolitism. Îmi vin în minte - pentru că se potrivesc de minune aici - cuvintele poetului basarabean
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
chinuit, după cum se spune în dicționarul acela... al personajelor... — Lasă-l acum pe Dostoievski, pe Ivan Karamazov și mai ales pe autorul acelui dicționar care m-a păcălit și pe mine și care, după revoluție, s-a dovedit un cripto-comunist odios... — Și totuși, reluă prietenul meu bolnav care parcă iarăși nu înregistrase nimic din ceea ce îi spusesem, oamenii sunt liberi... dispun de liberul arbitru... sunt răspunzători pentru faptele lor și plătesc, pe drept, prin suferință, pentru păcatele lor... În glas i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de umbra unei opțiuni, abilul care slalomează printre „puncte fixe”, șmecherul care evită prostia angajării clare. Deschide toate ușile, având grijă să le lase - pe toate - întredeschise. Ca să iasă sau să reintre, după împrejurări. Omul de marmeladă reprezintă cea mai odioasă lăbărțare - ideatică și morală. Îi prefer pe ultramonarhiști, ultranaționaliști, ultraliberali, ultrastângiști celor care vor să fie, în același timp (sau succesiv) și monarhiști, și naționaliști, și liberali, și stângiști. Într-un fanatic poți lovi ca într-un sac de box
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]