2,169 matches
-
toată căldura. Să nu te temi. Era deja întuneric când mama a spus aceste ultime cuvinte. Cântecele de la sărbătoarea recoltei se auzeau până la noi și mama s-a ridicat, întinzându-mi mâna. Am pășit împreună în noapte, să vedem ritualul ofrandelor, arse pe un altar așezat sub copacul cel mai înalt. Muzică minunată se auzea de peste tot, cu armonii complicate. Deborele dansau în cerc, după ritmul propriilor bătăi din palme. Se ridicau și se ghemuiau la pământ, săreau și se legănau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
femeilor, cu atât mai puțin nu-și murdărea mâinile cu frământatul aluatului. Dar în a șaptea zi, lua făină, apă și miere, le amesteca, le dădea formă și rupea un colț din turta cu trei colțuri pe care o ducea ofrandă Reginei Cerului, șoptea ea aluatului, înainte de a-l încredința focului. Mă îndoiesc că Reginei îi păsa prea mult de lucrul acela uscat și fără gust pe care Rebeca i-l oferea. - Nu-i așa că sunt bune, întreba ea când erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cu multă apă, căci doar apă mi se dădea să beau. Din fericire, servitoarele ei erau brutărese mult mai bune și turtele lor erau dulci și suficient de moi ca să mulțumească orice regină. Totuși, atunci când bunica șoptea peste micile ei ofrande domestice, era singurul moment când o vedeam zâmbind cu ochii. Era îndatorirea mea să mă duc devreme și s-o asist când făcea baia rituală de dimineață și se pregătea pentru primirea pelerinilor care soseau în dumbravă în fiecare zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
încât să poată sta pe masa Bunicii. Îl vedeam cel puțin o dată la două săptămâini, când venea încărcat de daruri. Unchiul meu era un om generos și un fiu bun. Se asigura că pelerinii bogați veneau în dumbravă și lăsau ofrande substanțiale. El îi găsise lui Isaac casa de piatră în care locuia și care îi permitea Rebecăi să trăiască ca o preoteasă, fără un bărbat de îngrijit. Bunica îl mângâia pe Esau pe obraz de fiecare dată când ieșea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Dar tu nu trebuie să te temi de o asemenea soartă, tu ești ferită de asta. Mama ta nu va lăsa ca fecioria să-ți fie transformată într-un premiu. Ea va avea grijă ca sângele tău să fie o ofrandă în pântecul marii mame. Poți sta liniștită. Totuși, te așteaptă alte nenorociri, a mai spus ea, uitându-se parcă prin mine, cu maximă concentrare, încercând să-mi întrezărească viitorul. E ceva ce nu pot pătrunde. Așa cum n-am putut prevedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
nimic despre obiceiurile din Haran, acolo unde mamele sunt prețuite deopotrivă pentru putere, dar și pentru frumusețe. Și deși au intrat în cortul roșu, ca să-i facă pe plac Leei, niciodată n-au râs împreună cu noi. S-au uitat la ofrandele pe care noi le aduceam Reginei Cerului fără prea mult interes și au refuzat să învețe și ele să facă la fel. - Sacrificiile sunt ceva ce fac bărbații, spuneau ele și-și mâncau dulciurile. Totuși, nevestele fraților mei munceau cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
sigură că de acum sânii mei abia înmuguriți nu vor mai fi prilej de glumă. Acum puteam să intru în orice cort unde Rahela și Inna ajutau la o naștere. Acum aveam să torn vin și să fac turte ca ofrandă pentru luna nouă. Și în curând aveam să aflu și secretele celor ce se petrec între femei și bărbați. Am intrat în cortul roșu fără apa după care fusesem trimisă. Dar înainte ca mama să deschidă gura să mă certe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Mamele mele s-au adunat: Lea peste mine, Bilha în partea stângă, mâna Zilpei pe spatele picioarelor. Rânjeam ca broasca, pe jumătate adormită, îndrăgostită de fiecare dintre ele. Vocea Rahelei în spatele meu a rupt tăcerea: - Mamă! Innana! Regina nopții! Acceptă ofranda de sânge a fiicei tale, în numele mamei ei, în numele tău. În sângele ei să trăiască, prin sângele ei să dea viață. Nu m-a durut. Uleiul a făcut-o să alunece ușor înăuntru, iar triunghiul îngust mi s-a potrivit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
nu doar din cauza dorințelor comanditarului sau al constructorului, ci și din cauza dorințelor pe care le avea lemnul din mâna lui. Zilele treceau în liniște și faptul că nu prea se deosebeau una de alta mi se părea cea mai mare ofrandă. Aveam mâinile lui Benia. Prietenia lui Meryt, bucuria trupușoarelor abia născute, zâmbetele proaspetelor mame, o fetiță care râdea în bucătărie, o casă numai a mea. Era mai mult decât suficient. CAPITOLUL PATRU Am știut de mesajul lui Re-mose înainte ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
am săturat niciodată să admir dunele, îndeosebi la amiază când soarele făcea marmura să strălucească, aprinzând ruguri albe prin iarbă; ruguri pe care stropii azvârliți de valuri le ațâțau și pe care florile violete ale scaieților le împresurau ca o ofrandă. Dincolo de ele, spre capătul falezei, se sălbăticise o plantație de smochini, cu trunchiurile noduroase și frunzele mari, alburii, acoperite de praf. Smochinii nu mai făceau fructe. Rămăseseră inutili printre cactuși enormi cărora le pria, se părea, uscăciunea țărmului, dar păleau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de teamă; știau că un pustnic poate deveni oricând un monstru pentru simplul fapt că a uitat cum arată lumea. Preferam de aceea în discuții, ca să nu par ireverențios, să compar soarta Bătrânului cu a lui Dumnezeu. Ziceam că fiecare ofrandă l-a făcut pe Dumnezeu mai puternic și mai singur, că Dumnezeu a plătit cu un deșert bunătatea de a fi necruțător, „și dacă lui Dumnezeu i s-a putut întâmpla una ca asta, de ce să ne mirăm că i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
controlorul spiritual va călca porunca a treia și el va bâțâi, ca un netrebnic, din cap, să se gândească, de fapt, la cu totul altceva decât la numita poruncă. - Spirite răzvrătit! Necurat. Și clocotind de putere și ură! Primește, ca ofrandă, luarea în batjocură a Numelui Preasfânt... Și gazda trânti, fierbinte, o belitură de înjurătură, despre care cu greu ai fi crezut că o cucoană, nedespuiată de ultimul strai de civilizație, s-ar fi încumetat s-o rostească în public. Madam
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cap în semn că nu. —Pește? a repetat fata mai tare, țintindu-și cuvintele către tâmpla Juliei. —Ai comandat pește? a întrebat-o și Alison, bătând-o pe umăr. Julia s-a trezit din reverie și s-a focalizat asupra ofrandei care-i era prezentată. Am comandat calcan Dover. —Cum am zis, a rostit chelnerița cu aroganță. Pește. Apoi fata a așezat farfuria în fața Juliei și s-a întors pe călcăie îndreptându-se înapoi, către bucătărie. Susan s-a uitat după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
de când s-a născut Emily, sinceră să fiu. Cinci ani În care am umblat Îmbrăcată În costumul de plumb al nesomnului. Dar care ar fi alternativa? Să mă duc la școală după-amiază și să trântesc cu nerușinare pe masa cu ofrandele de sezon o cutie cu cele mai bune plăcințele Sainsbury? Atunci, pe lângă Mămica Veșnic Absentă și Mămica Urlătoare, Emily va putea adăuga și Mămica Incapabilă Să Facă Eforturi. Peste douăzeci de ani, când fiica mea va fi arestată pe domeniul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
bătându-mă pe crupă și subliniindu-mi calitățile. — Mămica mea e așa de frumoasă și Înaltă, nu-i așa? Speram să-mi strecor contribuția la festinul internațional fără să fiu văzută, dar drept În mijlocul holului școlii se află masa cu ofrandele tradiționale. Una dintre mame pare să fi adus o capră Întreagă În sos curry. Mama lui Kirstie a făcut drob de miel din intestine adevărate. Dumnezeule. Ascund repede dulceața mea de căpșuni În spatele unei fortărețe cu creneluri din pâine făcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Kath de la Londra. Steven, un băiețel arătos, Închis Într-un trup deșirat, Își târșâie picioarele spre mine să mă salute, cât timp aduce mama lui ceștile. Aduc vestea că soțul meu m-a părăsit ca dar pentru soră-mea, ca ofrandă de pace. Julie a crescut Îmbrăcată cu hainele mele, i-a tot auzit pe profesori comparând-o cu cealaltă fată a familiei, cea care a reușit să intre la Cambridge, și nu a avut toată viața ei vreun lucru mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
se autentifice testamentul. Betty Shand a luat-o pe nimic. Crawford descuie poarta și o luă Înaintea mea pe alee. Piscina În formă de rinichi semăna cu un altar scufundat, În care se pătrundea pe scara cromată. În chip de ofrande, un șobolan mort, o sticlă de vin și o broșură imobiliară albită de soare așteptau să le revendice vreo zeitate minoră. Grădina cu palmieri și bougainvillea pe care nu le mai udase nimeni era și ea albită de arșiță. Ferestre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ca o foiță de ceapă de bulbul ei de gâfâitul kurdului care o dezvirginase demult și care atunci uitase cu totul. O femeie mai tânără își desfăcuse genunchii și nici profeții, nici înțelepții, nici saltimbancii nu puteau să refuze o ofrandă ca asta. O femeie îndrăgostită e ca o pasăre când își întinde aripile să-și ia zborul. Ghazal fusese așa, o văzuse când îi arătase biletele și când îi spusese că insula îi așteaptă, pentru o săptămână, doar pe ei
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Wardei, care o chema pe Madona în castiliană. Cu glas tremurător, Mohamed făcea, la rândul său, o făgăduială: dacă aveam să ieșim de acolo teferi, își va întrerupe călătoria spre a merge în pelerinaj în orașul Taghya, ca să aducă o ofrandă la mormântul lui wali Bu Izza, un sfânt cunoscut pentru numeroasele miracole săvârșite împotriva leilor. Nu știu dacă mai eficace a fost intervenția acestui wali sau cea a mamei lui Mesia, dar nu e mai puțin adevărat că până la urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ca la începutul nopții. Dar brațele îi atârnau grele, iar ochii ei râdeau fals. — Iată-l pe fiul meu Bayazid, pe care-l ascund ca și cum ar fi un copil al rușinii! Veni spre mine și-l așeză, ca pe o ofrandă, pe palmele mele resemnate. ANUL NESUPUȘILOR 921 de la hegira (15 februarie 1515 4 februarie 1516) Acest fiu nu era din sângele meu, dar se ivise pentru a binecuvânta sau a pedepsi opera cărnii mele. Era așadar al meu și mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și spaime cucernice. Pietro Bovadiglia, venerabil pirat sicilian, trecut deja de șaizeci de ani, de mai multe ori ucigaș și temându-se că va ajunge poate să-și dea duhul în calitate de bandit, simțise nevoia să-și răscumpere crimele printr-o ofrandă adusă lui Dumnezeu. Sau mai degrabă printr-un dar făcut reprezetantului Său pe acel țărm al Mediteranei: Leon al X-lea, suveran și pontif al Romei, șef peste întreaga creștinătate. Cadoul pentru papă eram eu, înfățișat cu pompă duminică 14
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
trei magi veniți din Arabia spre a se închina Domnului Nostru, ce fericire poate fi mai mare pentru noi decât să primim în sânul Sfintei Noastre Biserici un nou Rege mag, venit tocmai de la marginile Berberiei spre a-și aduce ofranda în casa lui Petru! Îngenuncheat cu fața la altar, înveșmântat într-o lungă mantie de lână albă, eram amețit de mirosul de tămâie și strivit sub atâtea onoruri nemeritate. Nici una dintre persoanele adunate acolo nu ignora faptul că acest „Rege mag“ fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
nutrind convingerea că, biruindu-i spiritul, capturarea sa ulterioară devine o chestiune formală. Devastat de o sălbatică spaimă, Demiurgul a creat el Însuși o infinitate de asemenea imagini imperfecte, schematice, umbre palide cum zice Platon - ale Dumnezeirii, oferindu-le ca ofrande succesive celui care, de fapt, pe El Îl vânează de-o eternitate. Oamenii sunt nesfârșite contingente de sosii ale divinității, azvârlite ca pradă amăgitoare Vânătorului, pentru ca acesta să nu poată ajunge niciodată la adevărata țintă. Dar dacă omenirea nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
se petrece în lume. Nu mai are nici chipuri, nici preoți-slujitori. Nu i se înalță rugăciuni decât dacă se ivește vreo boală: "Tu, cel de sus, nu-mi lua copilul; este încă prea mic!"4 Nu i se mai fac ofrande decât în timpul ploilor sau furtunilor. La fel se întîmplă și la majoritatea populațiilor africane: marele Zeu ceresc, Ființa supremă, creatoare și atotputernică, nu mai joacă decât un rol neînsemnat în viața religioasă a tribului. Este prea departe ori prea bun
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
putem înțelege, trebuie să ținem seama de faptul că principalele funcții fiziologice pot deveni ceremonii. Se mănâncă după ritualuri, iar hrana este valorizată în funcție de diferitele religii sau culturi: alimentele sânt socotite fie sacre, fie un dar al zeilor, fie o ofrandă adusă zeilor trupului (cum este cazul în India, de pildă). Viața sexuală este și ea ritualizată și, prin urmare, omologată atât fenomenelor cosmice (ploaie, semănat), cât și actelor divine (hierogamie Cer-Pămînt). Uneori, căsătoria este valorizată pe trei planuri: individual, social
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]