5,006 matches
-
păsările o nouă scenografie în inima autorului de jurnale plastica răvășește pânzele sunetul își uită pantalonii scurți în cheia sol și din toate dar absolut toate încercările cea mai bună stă între a țipa prima dată la lume și a ofta îndelung în scena despărțirii de casă așteaptă cuvintele ca aripile pline de nisip într-o pară de sticlă unde invocăm uitări neprogramate peste tot zboară sensurile iar femeia oarbă stă cu palmele la piept într-o rugă în care singură
ÎN CHEIA S(T)OL de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373842_a_375171]
-
ia cu grijă, crede c-a găsit norocul... Și s-a pricopsit deodată, inspirând perfidul fum; Ba-i e frică să nu vină proprietarul, care-n drum... A zvârlit-o, că-l fripsese; n-a călcat-o cu piciorul, Dar oftează după ea: un nebun ce-i duce dorul... Am s-arunc scrisoarea asta... la hârtii fără valoare! Și ce greu mai trece noaptea! Uite Luna că răsare Și cu razele-i plăpânde, printre rafturi se strecoară; Tinerețea... mi-a fost
SCRISOARE UITATĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374040_a_375369]
-
și-l aprinse Când soarele rază și-o stinse Și a sclipit fulgerător, Iar spaimă o cuprinse-un nor. Cerul începe simfonie, Orchestra-i canta-n armonie, Cu tunet,fulger,ploi și ropot, Departe ,stins,se-aude-un clopot. Pământul plânge și oftează, Cu cerul din rărunchi vibrează Și plâng și florile-n grădini, Fac pârâiaș spre rădăcini. Deodată ploaia s-a oprit, Iar soarele ce s-a ivit De dupa nori,privind șăgalnic, Naframa-n cer o puse falnic. Iar în grădina,giuvaere
PLOAIA de CRISTIANA ILIUȚĂ în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374057_a_375386]
-
rămânând flămând Dar tocmai pentru bunătatea lui mare lupii l-au osândit. Obosit de lupte, singur, în noaptea cu lună adormind Lupii l-au atacat din umbră, lăsându-l în sânge zăcând. Lupul Alb neclintit nu s-a apărat, a oftat ca un semn din cer, I-a iertat mirat, reînviind din mit, trimișii zeilor nu pier. De atunci hălăduiește singur printre destinul dușman, Își așteaptă lupii albi, adevărații frați regăsiți peste ani. Cu ochi înlăcrimați ca de stea mai stă
BALADA MARELUI LUP ALB de TAMARA GORINCIOI în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374107_a_375436]
-
baie și s-a spălat cu apă rece. S-a șters grăbită și a pus de cafea. Cu țigara în mână, sorbind din ceașca încinsă, a luat hârtia și a recitit-o pe pasaje, rar, meditând adânc la fiecare frază, oftând la fiecare gând și amintire. A recitit-o de încă două ori până să se hotărască să meargă în pat. Era istovită. A adormit greu, plângând înăbușit, făcută covrig pe cearșaf, cu perna strânsă în brațe... Când s-a privit
ISPITA (22) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375316_a_376645]
-
organ, avea desigur dosarele pregătite însă preferau să tacă, deoarece, înțelepți fiind, respectau cu sfințenie vechiul proverb popular, acela care ne spune că tăcerea este de aur. Ei bine, în acest caz, exact așa era! Dar, silit de împrejurări, organul oftă și ieși la rampă! În numai câteva luni pușcăriile avură parte de oaspeți de cea mai bună spiță de la prim-miniștri la generali sau înalți magistrați. Opaaa! Pârnăiașii de meserie începură să se considere un fel de elită a societății
OPERA ŞTIINŢIFICĂ A LUI LINGUREL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2069 din 30 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375414_a_376743]
-
de vorbesc în ele tot gândesc în ea? În limba mamei în care spun povești cu zâne Și zorile-mi sărută ochii tot în limba mea... De am dureri ce sufletul mi-apasă În limba mea și-a mamei le oftez, Și dorul mă lovește în limba mea frumoasă, În limba-n care zbor și-ngenunchez. În limba mea și stelele-mi zâmbesc, În limba mea cununi de dor se leagă. În limba mea, în graiul strămoșesc Iubirile se nasc, viețile
NE MÂNDRIM CU CE AVEM, ÎN SPERANŢĂ!.. de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 2069 din 30 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375417_a_376746]
-
Carlos și nici copilul! - Liviu zice că nu are legătură cu firea Leei. Depresia are o mie de fețe și sora ta suferă de o formă foarte perfidă și periculoasă. Va trebui să avem încredere în profesionalismul lui! concluzionă ea, oftând. - Închide ușa, draga mea! Așează-te aici, lângă mine! Lea se așeză liniștită pe canapeaua de piele neagră, privindu-l drept în ochi. - Se pare că vrei să- mi spui ceva foarte important, judecând după crisparea de pe chipul tău! S-
DILEME ( FRAGMENT 30) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375441_a_376770]
-
înțeles. Cred că din cauza asta a decis să mă lase să plec singură. Știu că suferă, dar nu știu ce să-i spun, ca să-l consolez. Va înțelege cum trebuie tăcerea mea și pentru asta îi las timpul necesar! Lea se strânse oftând lângă tatăl ei, care o cuprinse cu dragoste și respect în brațe, sărutându-i părul cu nemărginită duioșie. - Vezi, ce-ți spuneam eu? Sunt un moș ramolit care nu a priceput nimic! Nici nu știi cât de fericit mă faci
DILEME ( FRAGMENT 30) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375441_a_376770]
-
-nvățăm lecția, Și nu mai credem în povești. Dar ce-ți pasă de dușmani? Ce se întâmplă în gândul tău? Suntem doi și peste ani Vom uita că ne-a fost greu. Anii zboară, exaltați, Te rog, nu plânge, nu ofta, În dragoste suntem bogați Nu pot trăi fară iubirea ta. Autor: Gabriel Stănciulescu Referință Bibliografică: NU POT TRĂI FĂRĂ IUBIREA TA / Gabriel Stănciulescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2226, Anul VII, 03 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017
NU POT TRĂI FĂRĂ IUBIREA TA de GABRIEL STĂNCIULESCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375500_a_376829]
-
oameni buni, săriți, că mă omoară curva! Vreo două uși de apartament se deschiseră, iar prin deschizătură apărură câteva capete și nasuri, dar când văzură cine face scandal, ușile s-au închis repede, trântindu-se cu putere. Maria a-ncuiat ușa, oftând ușurată. Apoi a râs satisfăcută: - Vedeți, mă, cât de frumoasă este viața când ai evenimente palpitante? Toate trei râseră cu poftă. Însă, când văzu pe gresie pete umede urme de sânge, spuse înciudată: - Uu, porcul de bețivan! S-a pișat
CAP. 8 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375498_a_376827]
-
Acasă > Poeme > Dragoste > DRUMURI PARALELE Autor: Gabriela Rusu Publicat în: Ediția nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Drumuri paralele De ce ești trist ? Zâmbește Nu vreau să te văd oftând , Si de ce taci acum? Vorbește Mă sperii când te văd tăcând ... De ce privești așa spre mine ? Ciudată și străină ți-e privirea ... Și iar te pierzi ,ce e cu tine? Din nou ți-am tulburat simțirea? Acum te rog orice
DRUMURI PARALELE de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375559_a_376888]
-
-ți fruntea-ncet; dă-mi mâinile tremurânde, să-mi șteargă fața-n lacrimi și durerea mea din piept... Unde-ai fost? mi-e gândul înserare, dar zorii îi aștept, să-ți fiu din nou icoana zugrăvită în răsărit de soare... oftezi lângă izvor, unde iedera înconjoară plopul și templul e-n ruină... cât chin, ce jale și cât dor... în struna lirei te strig,te chem... de dorul ce se frânge... pân`și cerul mă aude și amarnic plânge. În veacul
TU EŞTI? de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375600_a_376929]
-
aceste cuvinte: ,,Ție popor ingrat, nu-ți va rămâne nici cenușa mea”! Făcu apoi un semn cu mâna către Simbinacus să-și continue spusele. -M-am luat cu vorba și am uitat să vă spun de fapt ceea ce voiam, spuse acesta oftând. Eram la Ioppe prieteni, așteptând să se formeze caravana. Și am așteptat vre-o două săptămâni. Cum nu aveam ce face toată ziua, mergeam des la malul mării prin port unde aproape zilnic soseau corăbii mai mari sau mai mici
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL TREILEA FRAGMENT(2) CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1417 din 17 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371678_a_373007]
-
permisiunea ilustrelor voastre fețe, spuse Livius, am să vă spun că acesta nu este un cuvânt al meu, ci este un cuvânt al învățătorului răstignit ieri. Erau acum cu toții mirați de cuvintele centurionului. -Acum înțeleg onorabile Livius, spuse Ponțiu Pilat oftând. Știu că ai mulți prieteni printre evrei. Probabil că nici Iisus Nazarineanul nu ți-a fost indiferent, și probabil că l-ai cunoscut. -Nu l-am cunoscut personal mărite procurator, însă am asistat la două dintre cuvântările lui pe când fusesem
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL TREILEA FRAGMENT(2) CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1417 din 17 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371678_a_373007]
-
resimțeam în mine, sălășluind cu drepturi depline, ca o împărăteasă în regatul său. Îmi venea să-l întreb “ai simțit vreodată cum durerea te împresoară plutind în jurul tău?”. Este ceva uluitor prin intensitate, care îți sfârtecă inima făcându-te să oftezi din cinci în cinci minute. Poate nu era numai durere, mai degrabă un amestec de mâhnire și singurătate, pustiirea propriului suflet, revolta simțurilor trădate, când toate par depărtate pentru că nu-ți mai dorești nimic, nedorindu-ți, nici nu mai zărești
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 8 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371675_a_373004]
-
o candela aprind licurici neluați în seamă. Șoaptă unei vechi ispite se strecoară jucăușa Cu magia unui dor printr-o-ntredeschisa ușa. Se așterne liniștită ațipind în cuib de suflet, Se preface abătuta, gânditoare la ce cuget, Dar din când în când oftează, în tăcere, vinovată, Amintindu-și c-a intrat pe furiș, fără să bată. Nu-mi lipsește! Ce-ar putea face ea în viața mea? Cu un recviem posac o petrec, nu-i cum vrea ea! Sensurilor fără sens le voi
ȘOAPTA UNEI VECHI ISPITE de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1427 din 27 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371844_a_373173]
-
moderne?! Dar, dacă într-adevăr multora dintre cei din diaspora le este cam rușine să recunoască faptul că sunt români și doar nostalgia ori dorul îi mai determină numai din când în când doar pe unii dintre ei să mai ofteze și să lăcrimeze amintindu-și de câte ceva pierdut în negura vremurilor, totuși, de ce nu se opun practicilor și faptelor noilor conaționali cu care conviețuiesc și care nu prididesc să se împăuneze cu performanțele lor și nu de puține ori, să
A TRECUT ŞI ZIUA ROMÂNIEI... (SCRISOARE ADRESATĂ UNUI PRIETEN DE LA ANTIPOZI) de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371894_a_373223]
-
laptele e uneori bătut. Noi suntem mai vinovați decât el: i-am spus că are talent! • Prea multe decizii demonstrează lipsa de decizii. • Cine înțelege primul glumă, are minte să râdă ultimul. • Escrocul nu te întreabă dacă ești credul. • Nu oftezi sincer decât în limba maternă. • O lege pe care nimeni nu o încalcă este o lege inutilă. LISTA INCOMPLETĂ • Oamenii sunt că vinul: unul e dulce, altul demisec și altul cu totul sec. • „Acceptăm competiția cu condiția să fim câștigători
VINOVAŢI & LISTA INCOMPLETĂ de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371933_a_373262]
-
are să-mi transmită ceva de la trust. “Nimic deosebit- zice el în zeflemea- vreau să beau și eu un coniac cu tine!” “Poftiți, domnu’ inginer, chiar îmi face plăcere!”- și se dă mai lângă mine, așezându-și coatele pe tejghea și oftând, ai fi zis, dacă nu-l cunoșteai, că i s-a întâmplat ceva sau are ceva pe suflet. “De ce sunteți supărat, domnule inginer?”- încerc eu o întrebare cu toate că știam că e foarte greu să pătrunzi în sufletul lui cu o
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371908_a_373237]
-
mică” sau când o strigau : „băi, asta mică!” Poate aflaseră de la cei doi frați mai mari care o strigau tot așa. Doar biata maică-sa, vânzătoare la un magazin, îi spunea dimineața devreme, când o trezea din somn : „floricica mamei!” Ofta mamă-sa și pleca să muncească tot cu inima strânsă, știind că o lasă doar în grija fraților mai mari. Iar frații, o părăseau și ei când trebuia să plece la școală. Adică, frații trebuia să-i dea de mâncare
FLORICICA MAMEI-1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371944_a_373273]
-
toată ziua dar vine acasă în fiecare seară. Pe când tata...El nici nu mai știe cum arată asta mică. Uneori, seara, vorbește la telefon cu mama și o întreabă : « aia mică ce mai face ? Nu mai creește ? Și maică-sa oftează : « floricica mamei...crește și ea, dar... tot mică ». Pe ea n-o deranjează că lumea-i spune așa. Chiar este mulțumită. Când ești mică, nu te bagă nimeni în seamă și îi privești de jos. Nu se ferește nimeni de
FLORICICA MAMEI-1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371944_a_373273]
-
viu, altfel nu poți fi! Vezi?! Prin ceea ce spui te înșeli singur, crezând cele neadevărate! Gaius dădu însă din cap a negație și păru că se gândește la un răspuns. -E adevărat ce ziceți voi nu vă contrazic, spuse Gaius oftând, e mort fără nici o îndoială căci împungându-i coasta cu sulița nici un geamăt n-a scos. Eu însă altceva vreau să spun, ceea ce voi n-ați înțeles. Să vă dau un exemplu: Dacă cel care moare dându-și viața sa
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL CINCILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371879_a_373208]
-
și Gaius îi povesti cum se petrecuse totul în acea zi și mai apoi cum se vindecase de albeața ochilor într-o clipă când sângele ieșit din coasta împunsă a învățătorului îi atinsese ochii. Cornelius nu spuse nimic ci doar oftă. Statura sa impunătoare se gârbovi cu coatele pe genunchi, profilându-se în umbrele serii într-o atitudine de deznădejde. După un timp însă spuse pe un ton șoptit. -Să-ți spun ceva Gaius. Mie învățătorul Iisus mi-a vindecat o slugă
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL CINCILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371879_a_373208]
-
De sub petalele gingașe omizile priveau uluite câmpul plin de flori peste care zburau niște vietăți fascinante. - Sunt îngeri! șoptiră omizile și căzură în genunchi murmurând o rugăciune. Îngerii tremurau în aer, se legănau pe câte un fir de iarbă ori oftau pe câte o floare. Semănau atât de bine cu omizile, numai că aveau aripioare pastelate, iar cercurile și liniile întortocheate îi făceau uimitor de frumoși. Și zburau încoace și încolo, apoi se odihneau pe câte o floare, care gemea de
ÎNGERII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1424 din 24 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372016_a_373345]