2,453 matches
-
a unui învățător care a murit, anul trecut, în Italia. Ținuse pe sora primarului. Văduva cu cei cinci copii a fost nevoită să se mute la o rudă, în sat, fiindcă în casă s-au instalat birourile comandamentului. Mai înainte ograda a fost despărțită cu un gard de uluci, pe care militarii l-au pus pe foc, încît acuma fântâna cu cumpănă stătea stingheră ca o amenințare... În fund se vedea un rând de acareturi noi. Mai încolo era grădina cu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Adică unde mă duc?... Unde?" Dar în aceeași clipă simți o strângere de inimă și murmură chinuit: ― Am uitat acasă... Doamne, ce-am uitat acasă?... Și, drept răspuns, porni mai departe, spre Lunca. Casa groparului de-abia se deslușea în ogradă. Apostol intră grăbit, ca și cum ar fi întîrziat. Ușa tinzii era dată de perete ca totdeauna de când se încălzise vremea. Păși în odaia lui, căută pe masă, în locul obișnuit chibriturile și le găsi. Aprinse și văzu în pat pe Ilona, îmbrăcată
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Odaia parcă trăia și respira încet amintiri de fericire. Ilona se zvârli în brațele lui și-l sărută... Apoi Apostol ieși. În tindă se gândi că ar fi trebuit să se îmbrace mai gros și să-și ia revolverul. În mijlocul ogrăzii întoarse capul. Ilona suflase în lumânare. La poartă simți pașii ei grăbiți, desculți, dar nu se mai opri. În uliță îi auzi glasul murmurat și înțelese numai un cuvînt: "Dumnezeu..." Își făcu cruce cu evlavie, ridicând ochii în sus. Cerul
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
de care atârna soarta lui. 3 Cam în același loc unde aseară stătuse de vorbă cu pretorul și cu primarul, Apostol Bologa, între patru soldați cu baioneta la armă, aștepta acuma întoarcerea sublocotenentului care intrase să anunțe sosirea prizonierului. În fundul ogrăzii aceleași două automobile și parcul de motociclete, lângă hambarul cu arestații, parcă aceeași santinelă, în coridor și înaintea ușii din stânga, aceeași îngrămădire de soldați... Și pomii înfloriți în spatele acaretelor, și fântâna cu cumpănă în mijlocul curții... Numai soarele lumina mai vesel
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
și parcul de motociclete, lângă hambarul cu arestații, parcă aceeași santinelă, în coridor și înaintea ușii din stânga, aceeași îngrămădire de soldați... Și pomii înfloriți în spatele acaretelor, și fântâna cu cumpănă în mijlocul curții... Numai soarele lumina mai vesel, și oamenii, din ogradă, din ferestre și chiar din uliță, se opriseră în loc, uitîndu-se la ofițerul între baionete, cu hainele murdare și rupte, cu fața tăbăcită de osteneală și de emoții... Apostol simțea toate privirile ca niște săgeți drept în inimă și iar începu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
toate privirile ca niște săgeți drept în inimă și iar începu să bolborosească: "Dumnezeu... Dumnezeu..." ca o apărare împotriva rușinii grele ce-i moleșea întreaga ființă. Avea privirile țintite spre vârfurile prunilor înfloriți ce se înălțau deasupra coperișurilor din fundul ogrăzii și astfel nu văzu pe groparul Vidor care, ieșind din casa primarului, se apropie cu capul gol, necrezând ochilor, îngrozit. ― Ce s-a întîmplat, domnule locotenent? bâlbâi groparul, la câțiva pași, cu glas plângător. Noi am crezut aseară că te-
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
vei pleca îndată la Lunca, vei face o percheziție foarte minuțioasă la locuința acuzatului și-mi vei aduce toate bagajele și mai ales hîrtiile! Afară, în prag, soldații se dădură la o parte. Soarele de mai sărută obrajii prizonierului. În mijlocul ogrăzii generalul Karg discuta gesticulând cu un colonel. Plutonierul salută foarte țeapăn. Apostol simți bine privirea generalului, furioasă și indignată, dar nici nu se sinchisi. Trecând pe lângă casa primarului, întîlni în ușă pe groparul Vidor și pe primăreasă, amândoi cu ochii
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
din cap: " Viața omului nu e afară, ci înlăuntru, în suflet... Ce-i afară e indiferent... nu există... numai sufletul există... Când nu va fi sufletul meu, va înceta de a mai fi tot restul... restul..." Prin geam văzu, în ogradă, doi soldați care treceau ținîndu-se de mână. Atunci își schimbă firul gândului, urmînd: " Și totuși restul hotărăște soarta sufletului meu... Și restul depinde de alt rest... Pretutindeni dependență... Un cerc de dependențe în care fiecare verigă se mândrește cu independența
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Plutonierul zise mai încet: ― Fetița plânge și se zbate, vai de sufletul ei... Dar nu mai pot, domnule locotenent, să mă iertați și să nu vă supărați!... Eu aș fi lăsat-o, ca și ieri... dar domnul căpitan tot prin ogradă se învîrtește și, dacă ne-ar prinde, Doamne ferește... Am să vă aprind lampa când o veni băiatul să ia farfuriile, că încă nu s-a întunecat de tot. Glasul plutonierului rămase în sufletul lui Apostol ^i după ce se închise ușa
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
o mototoli între degete și privi nedumerit în ochii lui Boteanu și apoi spre pretorul din coridor. ― Bologa... a sosit ora... Curaj! zise pretorul, dispărând imediat. Apostol se îndreptă spre ușă, trecu pragul și, în capul treptelor, se opri uluit. Ograda era plină de soldați cu făclii aprinse, cu căști lucitoare ca la o retragere cu torțe în ajunul unei sărbători mari. Flăcările sfârâiau aspru, cu lumini roșcate, cu nourași de fum necăcios. Casa cu birourile diviziei își însemna conturile în
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
primăvară. Începuseră deja să se topească zăpezile, înfloriseră ghioceii prin pădure și albinele din stupii noștri porniseră să zumzăie. Culesem deja toporași de pe malul pậrậului Cernu, ascultasem cậntecul păsărilor revenite la cuiburi, deși pậlcuri mici de zăpadă mai stăruiau prin ograda pustie. Rețin că am scris o compunere plină de lirism, pentru că acolo, Primăvara era însăși viața mea, erau preocupările mele zilnice, era sufletul meu de copil nevinovat în căutarea ghioceilor albi și puri, era întậia mea operă care avea să
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
Să vă fie foarte clar. Eu vreau reiting, nu glumă! Și vă iau și pe voi. Gore la emisiunea Învățați să Dați cu Jula, iar Gicu la Viața Satului Distrus, că tot plânge după iarba verde de la tac`su din ogradă. Clar? Și cu Boc cum rămâne, se retrage sau nu se retrage? Întrebarea lui Gicu pune lumea pe jar. Toți se uită la Sandu precum se uită lumea la Lady Ga Ga atunci când cântă melodia cu Alejandro și Fernando. Șpriț
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Dacă te referi cumva la Boc, dragă Sănducule - Gicu privește oarecum pieziș - atunci dă-mi voie să Îți reamintesc, aici, În văzul tuturor, că te ai retras din pedeleu. Dacă mai ești atins la corasonul sensibilos fiindcă pe-acolo, prin ograda portocalie, sunt tot felul de evenimente, nu e vina noastră. Nu mai ofta de parcă ți-ai pierde virginitatea. Și nu mai da ochii peste cap, ca Roberta la vot. Da, Sandule - Gore umple paharele În timp ce vorbește, varsă un pic de
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
pe-o ureche toate-i ese, Cum intrară pe cealaltă. Sfătuiri contra iubirei O-nvățară ce i iubirea. Știe-atît că c-o privire Galișă poate să prindă pe pașaua ce-și alese. Ș-astfel ea făcând la planuri se-nvîrtește prin ogradă Și trezește-n bucuria-i, din gândire somnoroasă, 75Pe-un clapon, mâhnit călugăr, cu-arătare pântecoasă, Fără creasta de mândrie, fără glas și fără coadă. Și făcând un paa! angelic, îl întreabă de nu-i frate, De nu-i văr cu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
vrei - noi suntem proști, Simțul îmblă dup-o carne mai tânără și mai moale". În curând cade pe gânduri, deveni curând bigotă; Cum se-ntîmplă, din Phrinee deveni călugăriță. Limba-i îmblă, ascuțită ca la vechea-i protectriță - 240Poiata afurisește și ograda poliglottă. Și atunci găinăreasa de căderea-i se îndură: Despărți găinărimea cu viață immorală De chilia solitară a puicuței, ce își spală A trecutului păcate prin asceza cea obscură. Ea căta societatea părințelului Chirilă, A claponului lugubru cu humorul lui
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
soț lui Ianachi casap, și eu, Nastasie fiiu răposatului Necula zlătariul din tîrgul Ieși, am dat... zapisul nostru la cinstita mîna dumisale coconului Vasile Roset spat(ar) precum... am vîndut dumisale patru pogoane vie lucrătoare, ce sînt tot într-o ogradă cu alte patru pogoane vie ale dumisale pe care le are zestre de la... spăt(arul) Manolache Dimache, socrul dumisale, ce sînt cumpărate... de la Varvara sor(ă) mai mare a noastră... Dar alte scrisori mai vechi n-am avut,... de vreme ce aceste
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
aflat că Manolache Dimache spătarul, care la 9 iunie 1794 a cumpărat patru pogoane de vie de la „Necula zlătariul”, le-a dăruit ginerelui său, Vasile Roset, care acum a cumpărat și restul de patru pogoane de vie aflate în aceeași „ogradă”. Ca să vezi cum o vie poate aduce și pagube stăpânului, ascultă ce spune la 5 septembrie 1800 „Alexandra, fimie mortului Gheorghie Ghiurțiu, dimpreună cu fiei mei... adiverez cu acest zapis al mieu la mîna dumis(ale) sulger Toader... pentru noî
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
mănăstire, dar care „cu cheltuiala și silința dumisale nu numai că au lucrat-o de au făcut-o roditoare, ce încă și cîtva loc de pădure au mai curățat și au mai pus vie... făcînd și livadă și casă cu ogradă împregiur”. Pe deasupra, mai spune că și alții din jur au sădit vii și astfel un loc sterp a început să aducă venit mănăstirii. Dar nu-l iartă pe negustor și îi impune să dea „cîte treisprăzece adetiul moșiei”. Până aici
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
logofătul Scorțescu era badea Mihalache. Întocmai, dragă prietene. Și ca să nu ne uităm vorba ai să vezi cum își prezintă Dumitru Panagu via vândută la 13 mai 1790: “Adeverez cu această scrisoare dumisale Costandin Cațichi poroșnic precum... am vândut... o ogradă de vii, și cu livadă toată ci să cuprinde în îngrăditură, cu casă și cu toate vasăle vii, adică căzi, călcători, dejă, teascu și toate ale vii, în care sînt opt pogoani vii lucrătoare... care vii sînt pe moșie mănăstirii
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
noutatea, vere. Păi cum s-o vezi când te-au cam furat gândurile și n-ai băgat de seamă că Dumitru Panagu nu spune că “am vândut niște vii” cum spun toți vânzătorii întâlniți până acum ci “am vîndut... o ogradă de vii”. Vezi ce înseamnă obișnuința cu un anumit fel de a vorbi? Nici nu bagi seamă când ceva se schimbă. Uite și aici: Panagu vinde “o ogradă de vii”. Cu această ocazie mi-am adus aminte de faptul că
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
vii” cum spun toți vânzătorii întâlniți până acum ci “am vîndut... o ogradă de vii”. Vezi ce înseamnă obișnuința cu un anumit fel de a vorbi? Nici nu bagi seamă când ceva se schimbă. Uite și aici: Panagu vinde “o ogradă de vii”. Cu această ocazie mi-am adus aminte de faptul că mai mulți voievozi porunceau ca stăpânii de vii să și le îngrădească, altfel... puteau să rămână fără viile din stăpânire. Apoi o îngrăditură însemna “o ogradă”, mai ales
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
vinde “o ogradă de vii”. Cu această ocazie mi-am adus aminte de faptul că mai mulți voievozi porunceau ca stăpânii de vii să și le îngrădească, altfel... puteau să rămână fără viile din stăpânire. Apoi o îngrăditură însemna “o ogradă”, mai ales că acolo era și o casă. Să n-o iei ca pe o laudă, ci ca pe o revenire cu picioarele pe pământ, dragă ieșene. Observația de mai sus se impunea de la sine. Ești cam zgârcit cu aprecierile
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
toți din colț în colț și se fac mici, să nu știe nimeni că sunt pe acolo! Vorbește Berti ca șef al secției; normal îl laudă puțin și se oprește; nu mai știe ce să spună și aruncă pisica din ograda lui, - Să spună și tovarășul Laur ceva despre candidat! Din colțul unde se refugiase a trebuit să se ridice în picioare și să vorbească. A ezitat la început, tracul obișnuit când vorbești în public deși erau colegii lui de muncă
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
devenind, prin exemplu și exercițiu, un mijloc educativ de maximă importanță. Îmi amintesc de perioadele aglomerate ale muncilor agricole (prașila, seceratul, culesul etc.), când zorile zilei le întâmpinam pe ogor și întunericul înserării ne găsea tot acolo, încât casa și ograda le vedeam la lumina zilei doar duminica și de sărbători. Și totuși munca nu era privită ca o povară, iar familia se dovedea o veritabilă școală a muncii. Întunecata și devastatoarea perioadă a agriculturii socialiste a adus satului românesc daune
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
au pierdut. Nici un gospodar din sat nu încuia ușa sau poarta când pleca de acasă. Așeza un băț sau mătura întrun anumit fel, care semnala absența stăpânilor. Și nimeni nu se plângea că-i lipsește ceva din casă sau din ogradă. Un alt aspect. La câmp existau fel de fel de cărări printre lanurile de culturi, pe care treceau zilnic zeci de persoane și cu toate acestea nu se observa lipsa unor știuleți de porumb, a unor pălării de floarea soarelui
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]