2,119 matches
-
Se așteaptă rezultatul. Vine Georges. Acum sunt aici amândoi, băieții ei, la fel de preocupați să-și ascundă neliniștea. Dimineața la 2, patul ei e dus la blocul operator. Chirurgul așteaptă în fața ușii. Are părul cărunt și un mic zâmbet trist. Câtă omenie în omul ăsta! Urmează un mare gol negru și se trezește în serviciul de chirurgie. E patru dimineața. Somnolează până când începe ritualul cotidian: temperatură, tensiune, toaletă. Fără mic dejun deocamdată. Ziua se anunță deosebit de caldă. Brigitte, care a dat de
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
copiii, care vedeam în toate acestea un fel de aventură, mai ales că vremea dobrogeană era atunci caldă și senină. Pe parcurs, când eram găzduiți la diferite familii, acestea păreau că înțeleg drama noastră, iar gesturile lor erau pline de omenie, cu toate că gospodăriile lor erau destul de modeste. Ce știam eu, băietanul de atunci? Pentru mine totul părea un fel de aventură prelungită de vară și nu de puține ori se întâmpla ca din joacă să intru într-un “conflict” serios cu
PE URMELE UNUI REFUGIU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Moruzea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1691]
-
de pe front sau din prizonierat. Toate aceste traume sociale au renăscut acea solidaritate umană pe care românii știu mereu s-o descopere în momente de cumpănă. Necazurile care au copleșit majoritatea populației erau acum aidoma cu ale refugiaților de lângă ei. Omenia, înțelegerea, toleranța și spiritul de buni creștini au învins! Asupra familiilor de refugiați au fost întinse atunci mâini ocrotitoare, care în final au salvat zeci de mii de la deportări forțate, care s-ar fi terminat în ținuturile Siberiene sau, mai
PE URMELE UNUI REFUGIU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Moruzea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1691]
-
1977), "Zidirea și alte povestiri" (1977), "Arca" (1979). Pentru unele dintre volumele de poezie vi s-a oferit: premiul Academiei, premiul Eminescu, premiul Uniunii Scriitorilor din România și al Asociației Seniorilor din Moldova. O altă întrebare. Credeți că la triumful omeniei și al echilibrului, al armoniei generale deci, se poate ajunge și prin poezie? Mă îndoiesc că vom asista, în viitorul apropiat sau îndepărtat, la echilibrul și armonia de care vorbiți. Acestea sunt deziderate eterne, către care spiritul poate doar tinde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
trebuit să mergem abia treziți, precum zombi: cu cănile în mâini să primim ca niște cerșetori, pastilele. E singura dintre asistentele de pe acest palier, care procedează mereu corect și conștiincios din punct de vedere uman. * * * Vera rămâne...Vera! Frumusețea și omenia ei m-au atras ca un magnet și sper ca într-o zi s o reîntâlnesc pe această femeie superbă! Un motiv literar inedit și dramatic în peisajul literar românesc actual. Scriitorul Virgil Andronescu, născut la Turnu Măgurele, la 28
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
persoana mea ca om. Bunul simț, însă, al țăranului român îi spunea că mai întîi este om și mai apoi soldat. Și a fost om. Cum să nu revin mereu și să nu-mi arăt întreaga mea prețuire pentru această omenie a țăranului român. Mai tîrziu cînd eram la Ministerul de Interne, am avut bucuria să-l vizitez la el acasă și să-i cunosc familia și copiii. Era acum primarul satului. Pe un perete din casa lui erau atîrnate la
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
această lucrare, "concepută cu meticulozitate inginerească și pasiune bucovineană", autorii, foști colegi de generație la Rădăuți, prezintă istoricul acestei școli din Bucovina, profesorii, absolventele promoției, "într-un șirag multicolor de destine și realizări", oferind istoriei locale date și informații valoroase. Omenia și o mare iubire, care nu au putut fi înăbușite de învolburările "obsedantului deceniu", unesc discret destinele acestor tineri frumoși, inteligenți și harnici din Bucovina. Reuniunile lor aniversare din fiecare vară de la Rădăuți sunt emoționante, cinstesc locul, cultivă încă tradiții
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
umplut căruța cu bunătăți: fructe de pădure, borcane cu miere de albine, sticle cu sirop de brad și ne-am luat rămas bun cu ochii umeziți de lacrimile recunoștinței de la acel om care s-a ridicat cu mult peste barierele omeniei. Bucuria mamei nu se poate exprima în cuvinte când ne-a văzut tefere, vesele și rumene la față. De tuse nici nu putea fi vorba. Totul a rămas de domeniul trecutului, un vis urât care nu merită adus în discuție
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
devenită sat. Factorul pleca în fiecare dimineață, în zori, cu căruța proprie la Dornești, să ducă și să aducă "poșta". Nevasta sa, prima a decedat și s-a recăsătorit cu Reveca, cu care a avut și copiii. Erau de mare omenie și săritori la nevoie. Ilarie locuiește acum în fosta noastră casă părintească, care s-a revândut de trei ori. Are și dânsul doi copii: Dan, medic stomatolog la Rădăuți, cu cabinet propriu, iar sora lui este jurnalistă. Verona Grigoraș, era
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
a mai întâmplat prin sat, ce e nou în politică... Cumpărau nimicuri, numai ca să se afle în treabă. Când domnul Iftemie era ocupat cu alte munci, servea la tejghea lelița Iftinca sau fata lui, Aurora. Erau binevoitori și cu multă omenie și respect. De altfel, Iftemie era un om citit, avea multe cunoștințe din toate domeniile. Se lua la vorbă profundă cu intelectualii satului și rar când nu avea dreptate. Preotul Costișei Părinții mi-au spus că m-au botezat la
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
casa așa zișilor socri mari și au încuiat-o într-o cămară cu gratii la geamuri. Fata n-a mai contenit de plâns, până a doua zi, când părinții băietanului au venit la ea, Ca buni gospodari și oameni de omenie, au stat de vorbă cu ea și-au întrebat-o, de ce e atât de supărată pe ei. Binecrescută, fata le-a spus deschis că nu-l vrea de soț, pe feciorul lor, deoarece îl iubește pe Luca. Lui îi aparține
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
plimbă privirea scrutătoare peste curteni, cu nădejdea că va descoperi cine era trădătorul. Ducele Conrad se apropie de marginea estradei și Începu cu voce potolită: — Văd că hotărârile noastre de astăzi v-au mirat. Vi se pare neobișnuit să dăm omenilor mărunți drepturi și privilegii, și poporului de rând mai multe libertăți. Vocea lui se Înăspri și ochii albaștri fulgerară: — Va trebui să vă obișnuiți cu gândul că și ei sunt oa meni. Suntem creștini, și Biserica ne Învață că Iisus
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
după cum Îl cunoști și Sfinția Ta. Îi va pedepsi, fără doar și poate. și chiar dacă Îl vom convinge să-i ierte, vor fi oricum pedepsiți, fiindcă vor fi opriți să se mai vadă. — A vorbit cu foarte multă blândețe și omenie ducele, spuse duhovnicul prințului. Am fost mișcat până la lacrimi. Între noi fie vorba, și Înălțimea Sa era foarte tulburat. În sfârșit, ce să mai lungesc vorba. Domnul Conrad ne-a promis tot sprijinul. și-a pus În mișcare oamenii de
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
din mari poeți români, astfel că textul cade, pe porțiuni însemnate, într-un fel de eseistică poetico-religioasă. Credința și îndoiala, brutalitatea și o fără de seamăn gingășie, poezia și rugăciunea, incantația și realitatea frustă, revolta și umilința, lamentația și micile bucurii, omenia și bestialitatea se amestecă de-a lungul paginilor. Dumnezeu a murit în Bărăgan de Victor Aciocîrlănoaiei nu este comparabilă decât cu o imaginară relatare a copilăriei lui Iov. Ion Mureșan Ca o gigantică insectă apocaliptică... Am parcurs manuscrisul acestei cărți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
foarte aproape și bun dascăl pe Corneliu Crăciun, autor de manuale școlare și scriitor, pe scriitorul Nicolae Branda și Sandor Petru. La Oradea l-am cunoscut pe Ștefan Augustin Doinaș care a rămas în memoria mea că un colos de omenie și poezie. A.B.Au urmat aproape 30 de ani de colaborări la reviste literare din țară, diferite cenacluri. Aș dori să povestim mai pe larg cafeaua aceasta devine din ce în ce mai prietenoasă cum erau acele timpuri? Este perioada când ați legat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
știau că fusese deținut de drept comun pe la Craiova. Gardienii erau și ei neschimbați: primul gardian, Vițel, era chiar din localitatea Târgșor și era cumnat cu moș Dumitrache, gardianul în vârstă și bonom, de care elevii erau foarte atașați datorită omeniei sale. Primele mărturii ale unor întâlniri publice în cadrul închisorii sunt menționate la începutul verii lui 1948 și aveau ca protagoniști un grup de elevi buzoieni neafiliați politic. Ședințele se țineau duminica dimineața, iar vorbitorii erau anunțați cu o săptămână înainte
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
cei care din junie Fac cu tine prietenie. Blestemată ești răchie Tu faci multă nebunie Și la case sărăcie. Blestemată ești răchie Tu strici traiu-n căsnicie 85 Și desparți soț de soție. Blestemată ești răchie, Tu pe cel mai de-omenie Îl poți trage-n ... nerozie!... Blestemată ești răchie, Tu bagi lumea-n pușcărie Și pui Țării grea porție. Blestemată ești răchie Că Irod tot în beție S-a jurat cu nebunie... Căutate trebuie să fi fost paginile literare și vesele
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
21 ale revistei Deșteptarea, după o muncă de un an, în editorialul „Cel din urmă cuvânt către cititorii noștri”, se putea citi: Deșteptarea anunță că neprimind nici măcar o încurajare de la cei de la „Luceafărul Bucovinei”, „cu toate că ne-am îndreptat cu toată omenia către ei, nau vrut să știe nimic de gazetă, de care ei singuri spuneau că lucrul bun e și chibzuit, și-au hotărât să scoată altă gazetă pentru popor”, față de care „ne dăm la o parte, le dorim spor și
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
și pe Virgil Ierunca. Criticul, apelînd la o zicere a lui Nietzsche, poate afirma: "am ales exilul pentru a spune adevărul", și este printre puținele conștiințe critice care nu s-au abătut nicicînd de la acest precept. Merită a fi prezentată omenia, cu atributele ei, așa cum le-a desemnat George Racoveanu și au fost consemnate în George Racoveanu și dușmănia onoarei: "iubire de străini, ținerea cuvîntului dat, sentimentul onoarei, dispoziție de jertfă, spiritul dreptății, modestie, credință în Dumnezeu". Aceste atribute dau seama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
duc munca cu multe greutăți. Chiar și la Botoșani, serviciul cel mai bine gospodărit și organizat, totuși întîmpină greutăți din cauza curentului antisemit, provocat în sînul populației de faptul că majoritatea instituțiilor sînt conduse de tovarăși evrei". Pentru aceste urme de omenie și înțelegere, prezente, surprinzător, la un ofițer de Securitate, Dincă este arestat în 1952, cum precizează Marius Oprea într-o notă de subsol, iar rapoartele sale sînt anexate la dosarul de cercetare, ca dovezi ale unei atitudini "împăciuitoriste". Alegem cîteva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
frica de Securitate blochează orice inițiativă, doar două persoane nu au aceste temeri: domnia voastră și cu mine." Făcînd acest lucru, Ceaușescu se va putea arăta consecvent cu declarațiile din anul 1968, va dovedi că lupta pentru socialism, pentru democrație, pentru omenie nu este doar o ficțiune. În al doilea rînd, România se va putea prezenta la Conferința de la Belgrad cu fruntea sus. În martie 1977, adresează Conferinței de la Belgrad o scrisoare pe care a reușit să o transmită în Occident, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Gheorghiu-Dej a fost epoca represiunii (exceptând destinderea din ultimii ani). Sub Ceaușescu, puțini oameni au mai intrat În Închisoare din motive politice. Ceaușescu Însuși a criticat excesele din vremea predecesorului său; el s-a prezentat ca exponentul unui „comunism de omenie“ În care nu mai există represiune și oamenii nu mai au de ce să se teamă. Adevărul este că lumea sau se resemnase, sau nu Îndrăznea să mai miște. Nu se mai reprima, fiindcă aproape nu mai era nimic de reprimat
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
15 Infanterie" (Fălticeni), se referea în jurnalul de campanie la starea de spirit din zonă, favorabilă intrării în război. Dincolo de Dunăre, epidemie de holeră; concomitent, G. Topîrceanu (și el mobilizat) se confesa îngrozit carnetului său de front. Impresie pozitivă despre omenia generalului Prezan, viitorul mareșal. Jurnalul lui Sadoveanu devenea în 1914 o carte: 44 de zile în Bulgaria. Jurnalul de călătorie în Germania (1926) înregistrează, fără complexe, impresii felurite; în trecere prin Polonia: "gări mari în vechiul stil austriac ca la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de înțelegere și de inteligență a acestor breslași. Nemulțămirea lor e aproape tragică, dacă n-ar fi ridicolă. Pretenția de a fi categorisiți conform judecății lor despre valoarea proprie încununează totul: și lipsa de demnitate, și de conștiință, și de omenie și tot. Sâmbătă 16 Fevruarie Ieri, la Academie, am avut prima ședință în uniformă. Ședință solemnă, prezidată de Rege. A vorbit d. Petrovici, cam lung, despre Maiorescu. D. Iorga, înainte de deschiderea ședinței, a spus cui voia să-l asculte, că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
zile, până ce mi-a veni partea aici, unde păstoresc aceste oi și capre. Bătrânul a binecuvântat-o, apoi a întrebat-o: Cum te chiamă? Mă chiamă Rița, părinte. Ascultă, Rița, cuvintele mele. Asupra acestor locuri unde oamenii nu mai cunosc omenia și mila, Domnul Dumnezeu își va trimite urgia sa. Vestește-ți părinții și treceți culmea în alte locuri. Însă părinții mei miluitu-te-au, părinte? Nu m-au miluit. Atuncea să rămâie și ei aici, i-a răspuns copila. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]