2,134 matches
-
rece, adesea chiar din pură plăcere, ne apar cu atât mai monstruoase, cu cât victimele sunt, prin contrast, purtătoare ale unor mari valori umane. Un accident absurd face să fie ucis nu un ins oarecare, ci doctorul Hergot, întruchipare a omeniei și delicateței sufletești. E ucis, în același mod, un ostatic care ni se dezvăluie, în pofida aparențelor generate de comportarea sa în materie comercială, o fire profund umană, sensibil la suferințele aproapelui și acționând în direcția alinării lor. Un alt ostatic
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
asemenea măsură nu are a face. [28 august 1882] ["DACĂ VOR MAI FI EXISTÎND... "] Dacă vor mai fi existând încă, din păcate, oameni nărăviți, cu sufletul și cu tendințele reacționare, cari să se îndoiască de propășirea noastră socială și de omenia guvernului actual, le recomandăm cu stăruință următorul anunț, al cărui original redacțiunea "Luptătorului", din Focșani, de pe care-l reproducem, declară că-l are în birourile sale: De vânzare sunt: 38 țoale, 1 vacă, 2 cămăși bărbătești, 3 cămăși femeiești, 3
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
în care l-am cunoscut cu prilejul centenarului Gimnaziului „Anastasie Panu”, devenit, în 1918, Liceul „Cuza Vodă”, iar din 2009, Colegiul Național „Cuza Vodă”, am rămas cu imaginea unui spirit complex, în care se îmbinau armonios umorul moldovenesc, harul povestirii, omenia românească și rigoarea omului de știință. Personalitatea lui Ion Gugiuman (surprinsă, altminteri, și într-o monografie datorată lui Sorin Grecu, publicată la Editura Semne din București, în 1999, sub titlul Ion Gugiuman, 1909 - 1990: geograf român, profesor la Universitatea „Al.
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
găsit un decorator la Teatrul Național, Nicolae Alexandrescu zis Nicola, fost actor, cu meseria de scenograf învățată în Italia. Nevasta, femeie cu carte, violonistă și șchioapă. El, bărbat bine, cartofor, puțin bețiv și curvar. Cu mine s-au purtat cu omenie pentru că și eu eram bun. Aici a fost, pentru mine, poarta de intrare în altă lume. Bietul Signior Nicola! Prin 1957, după ce făcuse o ședere de câțiva ani la Jilava, l-am găsit lucrând cu mai mulți tineri la un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
masa. Am mers două sau trei zile și cam a patra zi, la amiază, găsim ușa încuiată, sunăm, batem, iar sunăm și iar batem, nimeni nu ne deschide, însă cineva era în dosul ușii și noi, înfuriați de lipsa de omenie a celor de după ușă, tragem o înjurătură apăsată, stupim și plecăm. Mai spre seară, vine un om, întreabă de noi și ne spune că D. profesor Băncilă ne poftește la el. Nu știam că meșterul era la Agapia, vestea ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
face o carte poștală sau un anunț redactat pentru gazete. Învățătură care mi-a fost de mare folos la anunțarea expozițiilor. Invitația aceasta a fost poate și un mod de a reîmprospăta cunoștința cu el. Poate și un gest de omenie și ajutor, știindu-mi, prin Ștefan Dimitrescu, necazurile în care mă zbăteam. Între 1929-1930, nu-mi amintesc precis la care expoziție, doctorul Lupu, politicianul din județul nostru, a binevoit să-mi viziteze expoziția și să pună vorbă la o cunoscută
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
datorită sufletului altui om.” În cazul meu, acel suflet modelator a plecat de mult timp printre stele, dar arderile mele interne sunt întreținute în mare măsură de amintirea tatălui nostru și de ceea ce am deprins ca lecție fundamentală de viață, omenia. Poate de aceea asociez, pe undeva, învățămintele mele cu parfumul discret al eseisticii lui Ibsen: „Afară, printre oameni sub bolta de scântei, „Fii, omule, tu însuți, se spune de-obicei.” Prof. Mariana T. Coteț Botezatu Partea I Amintirile unui geograf
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
datorită sufletului altui om.” În cazul meu, acel suflet modelator a plecat de mult timp printre stele, dar arderile mele interne sunt întreținute în mare măsură de amintirea tatălui nostru și de ceea ce am deprins ca lecție fundamentală de viață, omenia. Poate de aceea asociez, pe undeva, învățămintele mele cu parfumul discret al eseisticii lui Ibsen: Prof. Mariana T. Coteț Botezatu Partea I Amintirile unui geograf I. Bodaricii Călmățuiului brăilean În încercarea mea de a reface traseul unei copilării ce și-
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
august 1971 și a fost înhumat în cripta familiei de pe aleea principala a cimitirului din orașul Rădăuți. Născut într-o familie de țărani hărnici profesorul Vasile Tiganescu a primit, de mic copil, o educatie aleasă, bazată pe munca, cinste și omenie, atribute întregite și șlefuite prin studii de specialitate; calități care l-au însoțit de-a lungul întregii sale vieți. Ca profesor și-a făcut pe deplin datoria, fiind un eminent dascăl și educator. Deși exigent, era iubit de elevi, pentru
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93280]
-
pe care le organiza și conducea pe itinerarii variate și interesante, pentru măiestria de a-i apropia de sine pe cei din jurul său. A fost un pedagog de vocație ce s-a impus printr-un înalt profesionalism, modestie și multă omenie. O personalitate distinctă a Radautilor , un profesor și scriitor al Bucovinei. Soția sa, doamna Felicia Tiganescu, a păstrat cu venerate amintirea soțului ei și manuscrisele sale care încep să vadă lumină tiparului, pentru care a merită tot respectul nostru. Profesorul
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93280]
-
care încep să vadă lumină tiparului, pentru care a merită tot respectul nostru. Profesorul Vasile Tiganescu ocupă un loc deosebit în suita erudiților profesori ai prestigiosului Liceu “Eudoxiu Hurmuzachi’ din Rădăuți, ramând în amintirea noastră că eminent profesor, om de omenie și condeier. Prelucrare după prof. Vasile Bată - Cândești, și alte surse
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93280]
-
e mare bunătatea... [LĂPUȘNEANU] Mulțumiți de rău de bine sunteți... voi! Dară dreptatea? Dar acesta ce-n siciriu-i e întins rece și mort Acestuia nici o grijă eu în lume să nu-i port?... O, aveți cuvânt cu toții... asta-i legea omeniei, Morții se cuvin cu [morții], viii se cuvin cu viii. Cum? pe-acesta-l mână moartea pe o mare fără țărmi, Sufletu-i cuprins de moarte, trupul lui mâncat de viermi, Și viteazu-acesta mândru... să nu-l știe nime, nime Cât amarul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
sârbi, că numai Dumnezeu știe ce erau: de înțeles nici între ei nu se înțelegeau, - sârbi, bulgari, albanezi, căzătură din oastea de ieniceri a sultanului, - știuți sub un singur nume: seimeni. Erau destoinici în meșteșugul armelor, dar fără urmă de omenie. Mai toți turciți, umblau făloși în dulame roșii. Și, uite așa, în postul mare, când toaca bătea pentru denie, s-a dezlănțuit prăpădul. În cete, cu iataganele goale sau cu flintele încărcate, opreau caleștile și trecătorii, omorând fără alegere ca să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
evreii, dar goimii ăștia nu. Că-s târâtoare sau că se tăvălesc în noroi, că-s săltărețe și angelice, n-are importanță, animal să fie, găbjesc tot ce vor și ducă-se dracului simțămintele acestuia (ca să nu mai vorbim de omenie și milă). Da, istoria a consemnat toate câte le-au făcut iluștrii noștri vecini care stăpânesc lumea și n-au nici cea mai vagă idee ce-s alea limitele și restricțiile umane. ...Astfel grăit-au legile kușer, cel puțin copilului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
că orbesc. Mă arde! și, trecând cu viteză maximă pe lângă Mandel, îmi bag capul sub robinet. Deasupra chiuvetei, Iisus își continuă înălțarea în cămașa lui de noapte rozalie. Nemernicul ăsta neputincios! Credeam că trebuie să le insufle creștinilor milă și omenie. Credeam că le-a spus să le pară rău tocmai de suferințele altora. Ce porcărie! El e de vină dacă orbesc! Da, într-un fel, el îmi pare principalul vinovat de toată această suferință și tulburare. Și, o, Doamne, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
niște fețe mici de pernă din pânză colorată. Și uite așa ne-a fost în duminica aceea, o duminică de aur, pe care n-am uitat-o și n-am s-o uit niciodată, așa cum n-am să uit marea omenie și bunătate a părinților lui Costică Mavropol. Și când te gândești că o asemenea vie de aur, cu toate acareturile, și crama, în care zăcea în butoaie vinul vechi de zeci de ani, le-au fost răpite, jefuite și distruse
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
știam ce să răspund, adică “să trăiți”, m-am aplecat reverențios, cu un picior adus înapoi și cu o mână pe piept, cu ochii în ochii lui și ne-am retras spre locurile noastre, văzând totuși în căutătura lui multă omenie, ba chiar și un zâmbet vag în colțul gurii. Curând au fost puse în mișcare frânele și când se vedeau deja luminile orașului Bârlad, mulți din tinerii încorporați moțăiau din cauza băuturii și a căldurii din vagon. Caporalul Olteanu a venit
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
trebuit să coborâm din tren. Doar caporalul nostrum ne-a spus mie și lui Rică: - Jandarmul vă invită să luați loc în caleașcă, dar repede, până nu se înfurie! Am văzut totuși că în ochi îi sticlește același licăr de omenie și că nu ne disprețuiește și am tulit-o spre ieșire încât nici nu știu cum am ajuns într-unul din camioanele cazone ce ne aștepta. Până la Băneasa nu știu cât am făcut căci era noaptea. Am intrat pe poarta regimentului, intrau mereu camioane
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
ar fi aspirat nu mai conta în oceanul dezastrului general. Lovită moral și fizic, gândea ca atare și nu concepea că totul ar putea fi și altfel. În toate aceste întâlniri ale lor se născuse în ea un licăr de omenie pentru tânărul prizonier. Poate răsărise dintre spini bobocul de floare care se desfăcea, boboc ce putea fi un început de dragoste? Se îndrăgostise frumoasa Mariusia de acest om? Sfedu n-a aflat-o niciodată de pe buzele ei. Acum stăteau nopți
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
groază ce sa’r fi ales de planeta noastră dacă naziștii nu pierdeau cu atâta ușurință razboiul!? Am admirat din toată inima disciplina armatei germane iar pentru poporul german nutresc o simpatie nemărginită! Dar să procedezi cu atâta lipsă de omenie, să arunci În flăcările cuptoarelor milioane de suflete nevinovate cu un cinism ce nu face cinste acestui harnic popor, nu sânt de acord...!! Iar la Auschwitz experiențele pe viu ale acelui fanatic Dr. Mengele, făcute pe copii, adulți și bătrâni
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
a permis să-i aprofundez sensul...Te mai rog Însă, nu zâmbi, nu mi s’a ivit prilejul...!” Buzele lor se căutară din nou, iar atingerea lor infinită nu făcu altceva decât să cimenteze cu toată vigoarea, sentimentele de profundă omenie, afecțiune și iubire ce aveau să urmeze...! IX NAVIGÎND ÎN DERIVĂ Construcțiile civile și industriale ale secolului douăzeci se caracteriza printr-o amploare fără precedent, În mod deosebit În țările slab desvoltate care deschizând ochii către civilizație, investesc sume considerabile
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
profesional. „Dacă mai apar acele simptome de Îmbolnăvire, te rog vino imediat, direct aici... Eu lucrez permanent la camera de gardă a spitalului. Numai așa pot realiza ce diagnostic și tratament să-ți prescriu...!” Profund impresionat de gradul major al omeniei oferit de doctoriță, Îi fulgeră prin minte să-i ofere un frumos cadou ori de ce nu, să trimeată superiorilor fetei o scrisoare de mulțumire. Nu mică Îi fu mirarea Însă când, la următoarea fază a radioactivității se prezentă la spital
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
vis. Vai și amar de acei ce cred În himere...!!” Frumoasa picoliță dispăruse. De acea Tony Pavone făcu plinul paharelor, toastând. „Beau În sănătatea dumitale Șefule, având o speranță de colaborare profesională la cel mai Înalt nivel de Înțelegere, de omenie!!” „Cu o singură condiție, cu mine să lucrezi cinstit. Nu trebue să-mi ascunzi nimic: mai devreme ori mai târziu tot aflu. Îți mai precizez un amănunt, de care va trebui să ai În vedere.Sunt uns cu toate alifiile
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
scoată de acolo decât atunci când Îi voi porunci eu...!!” - Îi fulgeră lui Tony Pavone prin Întregul sistem nervos al creierului dar, răspunse pe un ton lingușitor. „Șefu’ te rog să nu interpretezi greșit. Am o deosebită stimă pentru gradul de omenie, de onestitate și mai ales de sfaturi Înțelepte ce Întodeauna le-am urmat...! Sunt destul de necăjit, munca cu oamenii nu-i o treabă la Îndemâna oricui... Fiecare om luat separat, constituie un complex de difucultăți În a-i satisface dorințele ori
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
-l Înșelase niciodată: dacă va continua să muncească În condițiile existente și la această Cooperativă,va ajunge dacă nu la Înhisoare ce-l puțin la balamuc. „De aceea domnule Gică Popesu,beau să mă amețesc cu ce-l mai de omenie prieten pe care la-m avut În viața mea...” Dar, atunci când se simțeau mai bine,Georgică ospătarul anunță ora de Închidere a localului.Ce era de făcut...? Georgică băiat isteț, Îi scoase din Încurcătură. De jur Împrejurul bazinului cu valuri, erau plantați
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]