2,025 matches
-
Reflectul", eroul eminescian este văzut sub aspectul dublului său:"Eroul eminescian stă mereu sub teroarea rupturii. El își caută sau își descoperă dublul, ori multiplele dedublări, în făpturile întâlnite în jur, în femeile sau bărbații iubiți, în proiecțiile fantastice sau onirice și chiar în propria lor ființă, scindată, uneori până la conștiința acută a schizoidiei. A atinge dublul, a te contopi cu el, a i te substitui uneori, a-l presimți, a-l cunoaște, a-l lăsa să te substituie chiar sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
cu nume eminescian de Archaeus, ia în poezie chipuri de eroi lirici, purtători de ontos"). Se continuă prin identificarea unor atari "tipuri de eroi lirici" demonul, titanul ș.a., stabilindu-se trei categorii esențiale pentru creația lui Eminescu: eroi reflexivi ("vizionari onirici și magi, înțelepți ai lumilor"), eroi afectivi ("sensibilitatea emoțională a geniului, un geniu care trăiește intens și cu maximă tensiune lăuntrică o gamă variată de sentimente și atitudini") și eroi creatori ("purtători ai eului eminescian, la nivelul imaginarului creator, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
fenomenului poetic în universalitatea lui. Când eram adolescent spune Eugen Simion citeam Luceafărul și poeziile erotice; mai târziu am descoperit Scrisorile și marile poeme filosofice, am trecut apoi, la Odă (în metru antic), Rugăciunea unui dac și la micile poeme onirice cu accente baudelairiene și nervaliene, cum ar fi Iar fața ta e străvezie. Sub influența lui Cioran m-am întors, într-un timp, la Rugăciunea unui dac și la alte poeme la care negația lumii atinge dimensiuni metafizice. Blestemele argheziene
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
mit este cel "erotic", cel din "micile poeme bucolice" dar și din "poezia filosofică" a Luceafărului. Expresia lui este variată, într-un loc "sugerează voluptatea adormirii", în altul "melancolia incompatibilității dintre bărbat și femeie, nostalgia neîmplinirii, chinul dulce, oximoronic". Mitul "oniric" stă la baza unor poeme și proze ce "imaginează lumile posibile, spațiile cosmice, tărâmurile în care stăpânește o altă ordine și crește o altă floră", totul într-o existență paradisiacă, scăpată din rosturile mașinăriei lumii istorice. Un mit pentru care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
doua direcție este "proza fantastică și metafizică" (Umbra mea, Sărmanul Dionis, Archaeus), epică ce glisează în "vaste panorame cosmice și de reflecții care pun în discuție fundamentele lumii și morala istoriei". A treia direcție, cea a "fantasticului erudit", deosebit de "fantasticul oniric" întâlnit în Avatarii faraonului Tlá, prezintă "sugestia de vis fără determinări logice", care "este facilitată de ideea migrației archaeului, în timp și spațiu, de reîncarnarea imprevizibilă a individului", fiind, în cea mai mare parte, "un romantism nebulos și sincretic", marcat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
cuvântului. Autor pansiv, Ica Grasu încearcă și reușește în unele capitole să fie exhaustivă în ideile și faptele esențiale ale romanului său. Pasajele de expresie ontică abundă iar dragostea pentru copiii, nepoții și nurorile Carlinei reprezintă tot atâtea pandantive strălucitoare. Oniricul este prezent peste tot iar eroina are etape mefiente dar, în genere, personajul principal este unul brav, care nu dă înapoi în fața greutăților vieții, un veritabil intrepid moldav. Romanul surprinde o serie de oameni și fapte insiduoase, insolente și inestrictibile
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Judecătorul Viziru va spune: pot să pun geantă asta aici? Desigur, va spune bătrânul.” Dialogul fictiv este proiectat într-un alt timp, arta fiind considerată suport existențial, cea care determină devenirea. Antipa este urmaș al Poetului și toate trăirile sale onirice, personajele imaginate se circumscriu acestui nucleu arhetipal. Narațiunea însăși pare preluată de la acesta proiecții, devenind secundă și ipotetica. Jocul narativ este, din nefericire, excesiv. Textura epica, fragmentara, confuză este întreruptă pe alocuri pentru a fi înserate fișe de lucru din
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
ceri și vor zice numele lui - Iisus”. El va fi răstignit și Îngropat, apoi va Învia „și va trimite 12 bărbați”, care vor schimba „leagea” În toată lumea, inclusiv În Împărăția condusă de Sibila. „Că și eu - Își Încheie profetesa interpretarea onirică - până acum m-am nădăjduit că dintru mine să va naște Hristos și mi-am ferit fecioriia mea În 50 de ani. Iară acum cunosc că nu-s eu aceea” <endnote id="(65)"/>. În mod evident, accentul cade diferit În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
murile, În slujba eternității lor” <endnote id=" (219, pp. 66-69)"/>. Abraham este un evreu călător și etern, așa cum sunt cărțile pe care le negustorește. Un caz interesant și tragic este cel al poetului Leonid Dimov, reprezentant de frunte al curentului oniric din România anilor ’60-’70. Autostigmatizarea sa În tinerețe ca „jidov rătăcitor” provine dintr-o profundă criză identitară și din resimțirea umilinței unei origini iudaice. Plin de spaime și de incertitudini, poetul rătăcește În spațiul identitar. Cu un tată evreu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
drac” ; sau : „Preot dacă visezi, e dracul ; mitropolit dacă visezi, e dracul cel mai mare” sau „Mitropolit visând, arată că puțină speranță să ai” <endnote id="(259, pp. 431 și 258 ; 309, p. 96 ; 868, p. 151)"/>. Astfel de superstiții onirice sunt atestate de Pierre Bogatyrev, În 1929, și la slavii din nordul României. Neștiind el Însuși cum să explice această superstiție de două ori paradoxală, autorul face apel la o motivație simplistă din sfera oniromanției populare : „Dacă ai un vis
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
să opereze în textul de acolo prescurtările de rigoare, marcate cu roșu în exemplarul timis acum de mine. N-ar strica, poate, să se pună o notă așa: „Prescurtare a capitolului respectiv de sub genericul Generația «pierdută» dar recuperată: nonconformiști, ironiști, onirici, baladiști, unde Geo Dumitrescu este așezat în capul seriei. Meditez și la Doinaș. Al D-tale, I. R. </citation> (7) <citation author=”Ion Rotaru” loc="[București]" data =”31 ianuarie 1985”>, Dragă Domnule Călin, Trimit cele 4 pagini promise. Le trimit
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
să devină oameni mari ?, întreabă piticuțul. De proști, răspunde ea. Ba prost e gustul cineaștilor care se folosesc de pitici în felul ăsta : mai întîi le exploatează ciudățenia (pentru că, nu-i așa ?, orice film în care apar devine instantaneu mai oniric, mai artistic) și apoi îi complimentează făcîndu-i copii. Mălăele și Lustig sînt niște sentimentaliști din ăia nereabilitabili : în esență, îi iau de sus și pe pitici, și pe copii nu sînt în stare să-i privească nici pe unii, nici
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
pentru mine și, ca și distribuția de la New York, cea din Paris promitea ceva special. Dar n-a fost să fie așa. Decorul, prea ambițios să explice vizual ce se Întâmpla, dădea impresia de masivitate puțin greoaie, și nu de sugestie onirică, riscând să sufoce imaginația. Spiritul de ansamblu al actorilor francezi s-a dovedit și el prea analitic, prea cartezian pentru un text a cărui logică atinge zone misterioase, dincolo de Înțelegerea mentală. Deși foarte diferite, cele două montări mi-au lăsat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
ei făcuseră chiar pușcărie) ieșeau acum în față. Vântul părea să le fie favorabil. Îmi amintesc de vehemența lui Dumitru Țepeneag sau a lui Dimov; mai ales „mareșalul Dimov”, cum inspirat îl numise, dacă nu mă înșel, chiar Țepeneag, șeful oniricilor, pe marele poet, emana un aer foarte marțial. Aveau loc și mici răfuieli, cărora le cădeau victime conformiștii din anii ’50. Chiar un coleg de-al nostru, de la Gazeta literară, a cam fost strâns cu ușa de un mic „grup
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de propria persoană, exact ca în realitate, dar și mai pregnant în vis. Realitate și vis se completează ca și viața reală și cea imaginară. Efortul meu de a-mi corecta pornirile critice n-a dat roade nici în zona onirică. Laureații Premiului Nobel de anul trecut au ajuns la concluzia că studiul creierului e infinit, că nu se poate explica prin nimic nici creația omului și nici a lui Dumnezeu. Dar nu trebuie explicat nimic - trebuie trăit intens, și prin
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
mult mai puternice și sunt de neexplicat de puternice, mai degrabă ținând de structura muzicii decât de cuvinte. În somn, cineva îmi dădea lecții de desen, priveam planșele lui Ulisse Aldrovandi, cu păsări și animale de tot felul. Viața mea onirică e intensă și laborioasă. După-masă a venit Pia Zandelin, de la Expressen, pentru interviu. În timp ce vorbeam cu Pia a sunat Eva Bonnier, anunțându-mă că Lena Rydin de la Femina (cu fotograful) vor să vină la mine pentru un interviu. Sunt asaltată
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
plină de tact. Nu trebuie niciodată întristați cei care ne iubesc. Hitler a împlinit 102 ani în infern. În visul de azi-noapte eram din nou cu René în pat. Se pare că moartea nu poate desface legăturile iubirii. În lumea onirică, noi suntem încă împreună. Mai Lionel mă sună de la Bruxelles să-mi spună că acum are dinți noi, mușcă mai bine! Mi-a spus din nou că-mi va trimite bani să achit toată datoria. Andrei (Bart) a scris un
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
eram la Lucerna, dormind în patul nostru, în care el a și murit. Deodată sună la ușa vilei: sosise o sticlă cu lapte! Din nou motivul laptelui în visele mele! Ciudat e și faptul că trăiesc cu René mai departe, oniric. Ca și cum am avea acces real la alte dimensiuni ale conștiinței. Este ziua în care am aflat că a murit I.B. Singer, la 87 de ani, după o boală lungă, cancer. Dragă Isaac, cât de mult iubesc toate cărțile tale! Fii
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Mahler. Și, undeva, despre Sergiu Celibidache, despre steaua lui care a strălucit aici, în Suedia, destul de dureros. În fond, am uitat aproape tot din ce s-a petrecut. Numai lunga vizită în cimitirul Norrakyrkogården mi-a obsedat și influențat lumea onirică. Am depus la mormântul lui Strindberg o coroană de imortele și le-am arătat celor care filmau, și mai ales lui Pax, mormintele mele iubite, magia mea, locuri unde viața și neviața au produs ceva nou, o semiexistență asemănătoare celei
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
granate vechi, superbe, pe piept. A ținut discursul despre scriitorul al cărui loc îl va ocupa (Sundman), un scriitor care a avut multe aventuri, riscându-și de multe ori viața. La balconul special străluceau regele și regina, ca niște păpuși onirice. Andrei era atât de fericit, încât adormea, și eu îl trezeam cu un cot! Înainte de Crăciun, Lionel mi-a trimis 15 000 de coroane, binecuvântându-mă pentru sărbători și Noul An. Amintindu-mi că „Lumina va veni spre seară”. Noaptea
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
femeie care a dat naștere unui copil și alta care se străduiește să nu facă asta, el o va prețui pe prima, găsindu-i trăsături de caracter profunde, puternice. Acum, când nu ne întâlnim decât în gânduri și în spațiul oniric, unde el nu uită să-mi amintească de „greșelile” mele, durerea și regretul mă apasă greu. Singurul care mă consolează cu adevărat este dragul de Lionel, care-mi spune că devoțiunea pentru Domnul îmi ține loc de tot ce aș
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
venind de la prietenie. De aceea îi ierți iubitului minciunile și trădarea, dar niciodată prietenului, pentru că ai exigențe elevate. Au sosit de la Stockholm prietenii iubiți Micaela și poetul Alexandru Lungu. Nu ne-am mai văzut de ani de zile, din timpul oniric când ne petreceam verile la Mogoșoaia, lângă lacul în care înotau „nimfe” de vis. Acolo ne-am văzut și ne-am plăcut pentru „toate viețile”. Am făcut o mică petrecere la mine, unde l-am invitat și pe Andrei (Bart
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
-se cu energia mea creatoare, târându-mă către banala ladă cu gunoi a existenței fără entuziasm. Septembrie Aceeași paralizie a voinței. Uneori îmi doresc chiar moartea: să nu mă mai trezesc din somn, s-o iau haihui pe imensitatea căilor onirice. Sunt o frunză căzută deja din pomul vieții? Durerea mea nu are leac, e sterilă. Caut prilejuri de a iubi viața din nou, vreau să mă angajez în inima cuiva. Orașul strălucește cu fețe urâte și frumoase, orașul e plin
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Caut prilejuri de a iubi viața din nou, vreau să mă angajez în inima cuiva. Orașul strălucește cu fețe urâte și frumoase, orașul e plin de valuri venind din inimile și sexele ascunse. Orașul aruncă peste mine excesiva lui energie onirică. Vapoare vin și pleacă în portul din Stockholm. Aș vrea să plec și eu undeva, fără întoarcere. Unde? Oriunde, numai să fie în afara vieții. Am pierdut bucuria obișnuită a întoarcerii acasă, acel drum etern spre casă al lui Novalis. Acolo
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
casa unde au mai dormit și alți poeți. E camera fiului ei, Jakob, plecat să studieze electronica în alt oraș. E frumos, plin de inspirație, dimineața luăm micul dejun în grădina plină de pruni. Arhitectura orașului ține de același ton oniric, un cosmopolitism nordic dominat de biserică, cu rădăcini puternice în pământ, dar și cu o parte de vis aruncată spre nori. La seara de poezie și muzică executată de faimoși violoniști ruși au venit 150 de persoane, în sala numită
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]