KorAP: Find »[drukola/base=onorabil & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...70 71 72 ...128 >

3,178 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668

SARAJEVO AM CINCI COPII NU AM MUNCĂ AJUTAȚIMĂ. Elio Îi puse În poală o bancnotă de zece mii, pe care refugiata o ascunse repede Între fuste, răspunzându-i cu un surâs. Primul zâmbet pe care lumea aceasta ostilă i-l rezervase onorabilului pe ziua de azi. — Domnu’ să te binecuvânteze, Îi spuse. Și să mă binecuvânteze și pe mine. Trecând, observă că un necunoscut suflase cu vopsea neagră, pe calcarul fațadei bisericii. O svastică Însoțea mesajul: AM AVUT UN VIS. Visătorul se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
aminteau de cimitirele etrusce și de templele grecești, magnifică mărturie a unor civilizații demult apuse. Iar decadența aceasta, această nepăsare, singurătatea frescelor și a altarelor, a sacristielor și a corurilor Îl Întristau, dar nu știa cum să le pună stavilă. Onorabilul Își făcu semnul crucii și Își aplecă genunchiul, privind altarul - iar polițiștii care Îl urmau Îl imitară. Antonio nu intrase niciodată În Sant’Agostino. Înălțimea tavanului Îl impresionă. Așa cum Îl impresionase și cerul albastru presărat cu stele care străluceau pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
al cărei nume nici măcar nu și-l putea aminti, Îi plăcea lui Antonio, avea atâta lumină, pe când la Sant’Agostino era Întuneric și Îl Încerca un sentiment de teamă. Agentul Romeo verifica ușa, iar el Îl pierduse din vedere pe onorabil. Dac-ar fi fost pe stradă, aceasta ar fi fost o scăpare de neiertat. Îl căută, strecurându-se În transept. Încălțările lui scârțâitoare de lac scrâșneau pe pardoseala de marmură. Lăsă În urmă cardinalii, crucifixurile și mormintele familiilor patricienilor. Nici măcar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
Madona delle Rose și chiar pe Tatăl Sfânt. Intră În spatele altarului baroc. Nici urmă de bărbatul pe care trebuia să-l aibă mereu În fața ochilor. Pe o măsuță din fier forjat străluceau două lumânări. Apoi, În penumbra densă, Îl descoperi. Onorabilul Îngenunchease pe o scăriță incomodă din marmură În fața primei capele de pe stânga. Privea absorbit o pânză Întunecată care ocupa Întreg altarul. Antonio Își desprinse privirea. Se simțea stânjenit invadând intimitatea acelui om care În fața lui nu mai avea nimic intim

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
În Întunericul acela. Apoi băgă o monedă În orificiul unei casete, și tabloul se lumină dintr-o dată. Atunci Își prinse capul În mâini și Începu a silabisi. Antonio se Întrebă ce putea să-i ceară lui Dumnezeu. Un om ca onorabilul Fioravanti, care avusese de la viață totul. Bani, sănătate, succes, două neveste, mai multe amante, dintre care ultima dotată că ar fi fost În stare să i-o scoale și unui mort, doi copii, faimă, putere și o casă minunată - o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
că ar fi avut ce să ceară. Dar Dumnezeu nu l-ar fi ascultat pe el, căci inima lui era plină de ură. Iar Dumnezeu e dragoste și iertare. Fu curios să afle În fața cărei imagini sacre atât de mondenul onorabil Fioravanti se prosternase și se apropie câțiva pași - tălpile Îi scârțâiră lamentabil. În lumina nudă a becului părul creț și cenușiu al avocatului răspândea o aură argintie, ca și când ar fi fost stropit de picături de ploaie. În colțul din stânga al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
pânzei, ca și cum ar fi ieșit din casa ei, și mare ca În realitate, era o femeie brunetă cu un băiețel În față. Era desculță. În fața ei stătea Îngenuncheat un bărbat Între două vârste - aproape În aceeași poziție În care Îngenunchease onorabilul Fioravanti. Probabil că femeia aceea era Maria, iar pruncul cel gol era Isus. Dar nu era nimic sacru În imaginea aceea. Însă avea ceva foarte familiar. Ceva ce recunoștea cu o nostalgie dureroasă. Era o femeie cu un copil. Femeia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
șeful escortei sale, plictisit - țeapăn lângă balustradă. Se ridică grăbit, regretând că se lăsase surprins Într-un asemenea moment de slăbiciune. Își Îndreptă pantalonii și-și scutură mătreața care-i căzuse peste pulover. Se Întoarse și se Îndreptă spre ieșire. — Onorabile, Îl strigă Antonio, ajungându-l din urmă. Vocea lui răsună În tăcerea rarefiată a bisericii. — Trebuie să vă cer o favoare. Am nevoie să Întrerup serviciul pe la ora două. Era o cerere nemaiauzită. — Ei bine..., ezită Elio, Întrebându-se unde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
imediat. Da’ chiar Îți pasă? Îi răspunse Antonio. Dac-ar fi avut-o În fața lui, ar fi strâns-o de gât - dar spre norocul ei era la câțiva kilometri depărtare, așezat pe portbagajul mașinii albastre, În garajul unui bloc, În timp ce onorabilul Fioravanti, intrat la sediul Federației Naționale din Nomentano, Încerca disperat să convingă vreo patruzeci de casnice, cu idei de stânga, care Își vânduseră deja voturile concurenței, că programul său electoral era unul viabil. — De ce te temi, iubire? spuse. Vreau doar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
Înarmat, În fața casei sale, iar acum vrea să se strecoare din nou În viața ei, iar ea nu reușește să-l oprească. — Trebuie să Închid, Antonio, șopti, te sun mai târziu. — Nu, nu poți să mă suni mai târziu, căci onorabilul aproape că a terminat, protestă Antonio. Dar Emma Închise și, pentru o clipă nesfârșită, rămase inertă, cu căștile pe urechi - asculta semnalul țipător al liniei libere. Nu am niciodată timp pentru lucrurile importante. Ce fel de viață e asta? Cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
Îl Încadrau În prim-plan ea se emoționa foarte tare. Tati comenta Întotdeauna povești care se Întâmplaseră și care adesea erau foarte urâte, de exemplu cineva care ucisese pe altcineva sau intervenea Împotriva propunerilor de lege pe care un alt onorabil - din grupările opuse, explica mama - voia să fie aprobate. Tati făcea diferență Între familia naturală și celelalte. Familia naturală e cea care se bazează pe căsătorie și pe care statul și societatea trebuie să o apere și să o susțină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
dintre cei prezenți spuse pe un ton aprins că aici În cartier era nevoie de farmacii, de grădinițe, de străzi, de trasee pentru autobuze, de felinare, de antene - aici nu poți prinde nici măcar postul local, și poate nu Întâmplător - iar onorabilul vine să ne vorbească despre societatea naturală și drepturile embrionului. Nu zice nimeni că embrionul nu are și el dreptul lui de a se naște, dar un creștin care deja s-a născut are și el dreptul de a supraviețui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
respectând Însă regulile jocului. Zero Îl auzise spunând aceleași lucruri și În alte Împrejurări. La interviuri, la televiziune sau la cină. O persoană care avea banii depuși la bancă, foarte bine informată, Îl Întrebă ce avea de gând să facă onorabilul pentru economie. Ieri la bursă a fost iar o zi de joi extrem de dificilă, mib30 a pierdut 2,45, ENI mai mult de 4, iar Alianța chiar 16, aici e un adevărat dezastru, se poate să fie doar vina celor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
Acum, că-i cucerise, nu-l mai interesau. — Hei, ce crezi că faci aici? strigă Antonio. Era bucuros că golanul acela Îi dădea posibilitatea să-și descarce tensiunea pe care o simțea invadându-i capul. Trecuse deja de amiază și onorabilul Încă nu-i spusese dacă-i acorda sau nu permisiunea de a pleca. Nu e o procedură legală, Buonocore - se mieuna el -, iar eu sunt un om al legii: ca și cum atunci când Îi convenea lui n-ar fi uitat de toate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
permisul acela avea o importanță vitală. Și dacă păpușoiul ăla creț, orgolios și egoist nu avea de gând să i-l acorde, el oricum avea să și-l ia. Căci sigur nu avea să-și mai petreacă restul zilei cu onorabilul. Cu ea. Cu Emma, sau nimic. Îl prinse de mână pe golanul ăla murdar - și pentru că acesta, uimit, reacționă eliberându-se și Înjurând, Încercând să-l ajungă pe Fioravanti, Îl blocă prinzându-l de inelul pe care-l purta În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
nou să se ridice, nevenindu-i să creadă cele Întâmplate, polițistul Îi Înfipse un șut În spate cu o mișcare acrobatică de arte marțiale care-l Întinse la pământ, fără suflare. — Să nu mai Încerci vreodată să pui mâna pe onorabil, căpușă jegoasă. Dacă mai Încerci, te omor, amenință. Și era foarte convingător. Zero Își căută scăparea sub roțile autocarului. Polițistul Îl prinse de picior. Rămase În mâini cu gheata lui sportivă. Celălalt agent - tânăr, cu chip de diacon - se aruncă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-și dea seama dacă el Îi făcea scârbă sau polițistul era dezgustat de sine Însuși. — Buonocore, nu l-ai recunoscut? Îi spunea Merlo, speriat că vina pentru acest incident avea să cadă asupra sa. E fiul lui - când va afla onorabilul, va fi vai de tine... Trebuie să-ți ceri scuze imediat. Dar Antonio nu-și cerea niciodată scuze - și, de altfel, de-acum nici nu-i mai păsa de repercusiuni sau de teamă. Dacă Fioravanti voia să facă o plângere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
Înainte de miezul nopții, urmărit de dizgrația tuturor. Privi câteva clipe chipul Întunecat al tatălui - lucios de transpirație, Îmbujorat. Urmări hipnotizat cum porții unsuroase de salată boeuf dispăreau În gura lui. Consideră admirabil efortul lui de a face față În mod onorabil acelui prânz. Apoi, când Își dădu seama că era deja unu fără douăzeci, cunoscând nerăbdarea Majei și susceptibilitatea ei, se hotărî să golească sacul. Fără nici un preambul. Se aplecă Înspre el și Îi spuse: Am nevoie de bani. Nu ți-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
În care se descoperise că vandalul Zero - prins În flagrant delict În timp ce inscripționa mesaje calomniatoare și instigatoare la revoltă mondială pe obloanele fast-food-ului Planet Hollywood din Piața Barberini - răspundea În documente la numele de Aris Fioravanti. Informație confidențială, bineînțeles, căci onorabilul Fioravanti a fost dintotdeauna foarte atent cu nevoile polițiștilor. Distrugerea e un delict important ce poate fi pedepsit cu Închisoare până la un an. Articolul 635 din Codul Penal. Dar de data asta tânărul avea să scape doar cu avertisment, fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
ușa ascensorului, iar doamna Fioravanti, În loc să țipe speriată de această teribilă apariție, se aruncă În brațele lui. Și rămase acolo, pe jumătate leșinată - și nu răspunse când Kevin o Întrebă politicos: — La ce oră trebuie să restitui smochingul? În atenția onorabilului avocat Elio Fioravanti 4 mai Stimate domnule avocat, vă rog să-mi scuzați scrisul, dar mă sprijin pe genunchi. Să nu vă mire faptul că vă scriu, eu nu mă Împrietenesc prea repede. De fapt eu am Încredere În dumneavoastră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
vă veți Întoarce În Parlament și veți abroga acele circulare ce impun restricții asupra posesiei armelor de foc, care sunt foarte retrograde În Italia. Cu cordialitate, al dumneavoastră Buonocore Antonio agent principal Antonio redactase scrisoarea stând În mașina albastră, În timp ce onorabilul avocat Fioravanti Încerca să-i câștige pe comercianții din Casilino, În sediul asociației. Cumpără timbrul (poșta rapidă 1200 lire) și plicul (150 lire) de la tutungeria din Finocchio, În timp ce Elio Îi telefona președintelui și se certa cu secretara acestuia, repetându-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
importanță frazei, iar Romeo continuă să pună cruciulițe pe biletele de loterie și-l Întrebă dacă voia și el o cotă parte din sistem. Antonio Îi spuse că da. Apoi citi din nou scrisoarea și o corectă, așteptându-l pe onorabil În fața sediului de la Centrul pentru părinți și familii din Pigneto. De fapt, Fioravanti Îi spusese deja că putea să plece, dar Antonio voia să-și facă datoria până la capăt și să se asigure că-l lasă pe mâini bune. În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
etichetă alb-albastră. Scria că poșta se ridică la orele 11 și 17. Poșta rapidă este livrată În douăzeci și patru de ore. Avocatul Fioravanti avea să primească scrisoarea mâine după-amiază, cel târziu luni dimineața. Antonio avea Încredere În poșta italiană și În onorabilul. Era liniștit. Totul avea să meargă după cum prevăzuse. Fioravanti avea să accepte tutela Valentinei și a lui Kevin. Iar el avea să doarmă lângă Emma pentru totdeauna. Și dacă va fi să fie ceva pe lumea cealaltă, dacă există o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
vocea Emmei tremura. Și dacă ea, fără s-o știe măcar, dacă ea, Îl voia Încă? Dacă printr-o minune, dintr-o părere de rău, cine știe - dacă totul se lămurea, dacă se Întorceau Împreună, ce avea să-i spună onorabilului Fioravanti? Putea Încă să aștepte ridicarea poștei din Torre Gaia, puse scrisoarea În buzunar. Era unu patruzeci. DUPĂ-AMIAZĂ Vom ara mările ca și cu un plug până În frigul lui Lette, amintindu-ne că Pământul ne-a costat șapte ceruri. Osip

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
mama lui Lorenzo. Nu sunt țărance, vin din orașe, Chile este o țară modernă, ca Franța, sora mea are o chiliană care la Bogotá era medic stomatolog. În Chile este criză economică. — O, nu! exclamă dezgustată mama Carlottei, soția unui onorabil fost membru al unui partid care fusese dizolvat, dar care rămăsese un personaj influent. Chilienii sunt comuniști, vă amintiți anii ’70, vă amintiți Intilimani, toate acele poncho-uri, El pueblo unido, steagurile roșii, voiau să elimine proprietatea privată, și când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]