5,154 matches
-
să ajungă la certitudine este incontestabil, și dacă filosofia ar renunța la un «absolut epistemologic» pentru a adopta o cunoaștere provizorie, ar fi împotriva rațiunii ei fundamentale. Mai trebuie spus că «... absolutul epistemologic este în mod cert imposibil fără absolutul ontologic, care combină calitatea de a fi un fundament ce autojustifică lumea, cu înțelepciunea și bunătatea perfectă». Așa se pronunță, pe bună dreptate, Kolakowski. El spune că și Descartes a avut dreptate «când afirma că doar datorită omniscienței divine și încrederii
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
În cadrul arcului posibilităților pe care le-am subliniat sunt articulate propuneri de sens, elaborarea unor edificii semnificative în lumina cărora este interpretată viața și realitatea. În această fază a propunerilor, tehnicile argumentării sunt cele ale hermeneuticii și discursului persuasiv. Fondul ontologic al discursului este un univers populat de semne și simboluri ce se oferă interpretării. Viziunea creștină este una dintre aceste interpretări; este reflecția asupra propunerii mesajului creștin cu privire la sensul vieții, la raportul omului cu lumea și la destinul ultim al
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
Survine aici comparația decisivă dintre finitudinea umanității proiectată în temporal și sublimul infinit al transcendenței spre care omul poate să aspire. Important, în acest context, este faptul că se conștientizează imposibilitatea așezării efemerității mundane efectiv alături de veșnicia spiritualității finitudinea nerezistând ontologic lângă nelimitat o astfel de hiper-aranjare, de mega-poziționare fiind un compus imposibil, un liant al unei construcții absurde. Așadar, în viziunea deschisă de revelația mistică, paradigma umanității inserată fluxului istoric nu se află alături de absolutul nesfârșit al transcendenței ci este
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
rolul de a elimina discrepanțele dintre obiective și performanță, reglând astfel comportamentul. Această abordare contravine teoriei stabilirii obiectivelor care presupune crearea discrepanțelor, nu reducerea acestora în procesul de creștere a performanțelor. Teoria controlului a fost intens criticată pentru fundamentul său ontologic care ignoră capacitatea auto-reflexivă a ființei umane. Ultima controversă pe care Latham a identificat-o se referă la performanța diferită obținută în situații în care obiectivele sunt vag formulate, subiectului comunicându-i-se să facă tot ce îi stă în
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
un sistem moral bazat pe Timaeus și, în liniștea nopții, se întreba pentru ce marele Plotin vorbise, în cele din urmă, despre „a-l atinge“ pe cel Unic și nu despre a-l vedea. Îndelungată vreme se limitase la Dovada Ontologică și încercase să traseze un limbaj în care să poată vorbi despre Forma Divinității. Acceptase, apoi negase, apoi din nou acceptase capacitatea lui intelectuală de a făuri imagini și, uneori, strângându-și capul în mâini, blestema soarta care făcuse din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Dar ce altceva ar fi putut el face, decât să gândească? Spre deosebire de ceea ce credeau mulți, strădaniile metafizice ale lui John Robert nu aveau nimic de-a face cu religia. Pentru el, această distincție fusese întotdeauna netă. Interesul lui față de Dovada Ontologică era de natură pur filozofică. Ceea ce se afla dincolo de toate acestea nu era în nici un caz Dumnezeu. John Robert era uneori caracterizat ca un moralist metafizic, dar dacă eticheta era potrivită, nu implica nicidecum că moralismul lui avea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dumitale cu privire la iubirea față de lucrurile pure e o înșelătorie și mă întreb dacă să afirm că-l iubești pe Hristos în niște porci murdari ca mine și ca dumneata are vreo logică. Sentimentalism curat. Trucaj cu oglinzi, ca și dovada ontologică. Dumneata îți imaginezi o iubire pură care emană dintr-o sursă pură, ca răspuns la iubirea dumitale imperfectă, ca răspuns la frenetica dumitale dorință de iubire - și pentru că această iluzie te încălzește, afirmi că ai certitudinea. Presupun că asta-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
relativism intelectual" în sensul pozitiv al termenului. Autorul este mereu atent să "simtă" (să înțeleagă) pulsațiile realității societale născânde în prezentul postmodernității, încât devenirea istoriei postmoderne și devenirea operei fac corp comun, integrându-se într-un "parcurs inițiatic" solidar, deopotrivă ontologic și epistemologic. Ceea ce înseamnă mai întâi că sociologia în viziunea sa necanonică nu se reduce la a reprezenta existența socială după modele prestabilite (cum este pozitivismul modernității); mai curând, menirea sociologiei este de a prezenta, prin comprehensiune, ceea ce există socialmente
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
față de rețelele informatice, în adeziunea pe cât de intensă, pe atât de provizorie la cauze umanitare sau la alte acțiuni binevoitoare sau caritabile, fără a uita agregațiile sexuale în funcție de "gusturi" diverse (homosexual, bisexual, transsexual...). Morala generală se sprijină pe o concepție "ontologică" asupra lumii: fenomene, situații, identități intangibile și sigure de ele însele. Cât despre aceste etici pluraliste, ele sunt în mod esențial labile și provizorii. Dar, în loc să ne plângem de acest aspect mișcător, incert, neinstituit al fenomenelor respective, n-am puteam
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
logicii politice sunt inutile. Reluând o expresie curentă, atitudinea "cool" față de sine însuși, de ceilalți sau de viață în general pare a fi singura constrângere admisă în structurarea colectivă. A fi "cool" este o manieră de a afirma refuzul "rigidității" ontologice. Dar traduce mai degrabă un fel de "ontogeneză": o persoană sau un trib în devenire permanentă. Și se poate aminti, sprijinindu-ne pe ipotezele anumitor naturaliști, că ontogeneza individuală sau grupală este o recapitulare sau o repetiție a filogenezei 8
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
momentane. Ideologia progresului este, dimpotrivă, bolnăvicios discursivă; are brutalitatea conceptului. Adevărul pe care îl promovează se vrea universalist. Imaginile împărtășite sunt reduse la rangul de arhaisme de către o rațiune care se impune și vrea să impună. Ea secretă o morală ontologică, un alt mod de a afirma, citându-l pe Nietzsche, "coșmarul binelui în sine". Într-adevăr, a fost spus în diverse moduri: dorind atât de mult binele, se ajunge la contrariul său. Heterotelie! Efecte perverse pentru care istoria oferă numeroase
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
vedere, că dezvoltarea "situațiilor-limită" merge mâ-nă-n mână cu aceea a comunicării. Pe care o putem lămuri, din nou, printr-o notație a lui Jaspers care observă că "sinele nu apare decât în comunicare, nu suntem, nici eu, nici altul, substanțe ontologice solide care să fie acolo înainte de comunicare"44. Nimic stabil, nimic asigurat. Ci destinul, repunerea în discuție, pericolul excesului, ca un mod de a țese vasta rețea simbolică permițând fiecăruia să existe în cadrul transcendent al unui grup imanent. Nu avem
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
un mod metaforic: non-adultul, femeia, poporul, naturalul... De fapt, ceea ce numim pedofilie este revelarea urii profunde ce animă, încă de la origine, pedagogul adult față de idealul rațional pe care și l-a fabricat. Față de ceea ce el nu este. Față de o substanță ontologică. Există, întotdeauna, abuz în puterea pedagogică. În anumite epoci, pedofilia relevă adevărul unui astfel de abuz. Cu totul alta este structura libertară a autorității. Cu totul altfel este, de asemenea, "forma" de socializare pe care o propune. Este "poli". Pluralitate
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
adică vizibil și tangibil (visum tactumve, Comm. I, 6, 29; Tim. 31b); opoziția dintre principiile material și imaterial, superioritatea sufletului asupra trupului aduce cu sine ideea imposibilității reducerii sufletului la trup. Această ireductibilitate devine mai puternică, din punct de vedere ontologic: sufletul este substanța, ființa în sine, nu poate prezenta variații de cantitate, calitate, număr, rămâne identic cu sine, corpul capătă existență, calități sensibile doar prin relațiile cu alte corpuri, ele nu îi sunt inerente și constau într-o relație dintre
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
să spună la rândul său „eu”, iar lui Dumnezeu să i se adreseze în mod personal prin „Tu”. „Dumnezeu își dă din nimic un partener al dialogului, dar într-un organism biologic. Suflarea spirituală a lui Dumnezeu produce o suflare ontologică a omului, sufletul spiritual înrădăcinat în organismul biologic, în dialog conștient cu Dumnezeu și cu semenii, iar acest dialog e menit să dureze continuu”. Prin cuvântul său, Dumnezeu se „autodeschide” față de om, adresându-i cuvântul său, definindu-l pe om
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
care „imploră” omul să primească darul păcii, în timp ce omului îi revine doar datoria de „a se lăsa” pătruns de această pace. „Inițiativa lui Dumnezeu precede omul nu doar în sens cronologic, pentru că vine înainte de convertirea omului, dar și în sens ontologic, pentru că o face și posibilă, adică o realizează în noi.” Prin reconciliere, Dumnezeu oferă omului cel mai frumos dar al său, iubirea și iertarea, în timp ce omul îi arată lui Dumnezeu cel mai frumos răspuns, apelând și crezând în iertare. Se
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
se-ntâmplă minuni în răspântiile nopții. Continuând invocarea iubitei, în partea a doua a cărții, Jurământul, poetul schimbă formula prozodică: textele nu mai sunt sonete în vers alb, iar poemele, ample, decurg unele din altele, în deplină concordanță cu experiența ontologică acumulată și cu încercarea eului liric de a legitima în Absolut, peste Muntele Statorniciei pasărea duhului, zidind, asemenea lui Manole, chintesența femeii (fără-de trup; chipul tău de aer), aureolată de lumină tragică în Cer și pe Pământ și purtând stigmatul
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
acest volum captivant - lucru extrem de rar pentru o carte de poezie, mai ales azi - străbătut de un elan vitalist, al cărui combustibil e dragostea - de viață, în general - sub numeroasele ei fațete, dar, mai ales, erosul, poetul reface traseul său ontologic, dezvăluind astfel sursele aparentelor idiosincrazii. În felul acesta, de pildă, reminiscențe ale epocii primordiale a ființei (Copilăria mea dintre două biserici), când credea că lume-i e clar definită, exclusiv prin raportare la divin (Știam că Domnul îngroapă vrăbiile în
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
face calm, fiindcă e un adevăr de prisme și lumini, transpus în aspre legi care ne vin din înălțimi, își găsește apoi, în creația dantescă, un liman spiritual. Alături de personajele lui Dante, poetul își reconsideră destinul sau dă glas frământărilor ontologice, traduse în întrebări exprimate retoric: Există oare cerul ideal? / Există undeva un drum spre stele? În golful timpului prin care plutește, așadar, trecând de la apolinic la dionisiac, sinele poetului se manifestă ca un catalizator al unui univers alcătuit din elemente
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
sens, de o imagine alegorică a suveranității pe care o exercită bagajul cultural asupra insului care-l deține, fiindcă amprenta livrescului este omniprezentă, putând fi identificată atât în manifestările prozaice ale existenței, cât și în momentele de răscruce ale traseului ontologic al eului. Cuprinzând flash-uri din realitatea contemporană - știri care agită lumea, sau doar observații (pseudo)științifice -, dar și din reminiscențe ale epocii comuniste (muncitorime înghesuindu-se în mașini sordide, îndreptându-se spre locuințe sordide etc.), cartea ridică banalul cotidian
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
prin îndreptarea către înalt - a ochilor, a gândului -, cu alte cuvinte, prin revenirea la credința adevărată: Apogeul ființei ca minune / Învierea prin Asompțiune. A nu se înțelege însă că e o carte cu tentă religioasă! Poemele medicinale exprimă artistic frământări ontologice care îl determină pe poet să analizeze nu doar propriul drum, ci și pe cel al lumii, în general, reamintind că De milenii / Eroarea este aceea / Că fiecare învins / Se luptă cu trecutul. / Astfel și popoarele / Astfel și civilizațiile / Astfel
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
trebui să cadă. Și, totuși, mișcarea în jos nu poate fi reprimată, încât imaginea alegorică pe care o propune prin fericirea / privighetorii, fiindcă are arta ce se confundă cu sângele / neștiutor de vis, e o formă de sfidare a degringoladei ontologice, generale, al cărei dramatism e simțit doar de întrupările materiei, conștiente de statutul lor, pentru care Nu e simplu durata s-o umpli / cu altă durată sclipind de surprize, ci mai trebuie să Lăcuiți inima, lăcuiți-o / cu translucide demnități
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
fără ezitări /tatonări sau să nu creadă. Scrise, în cea mai mare parte, în vers liber, adeseori prin enjambament, care permite evidențierea anumitor cuvinte, expresii ale unor trăiri emoționale intense, poemele lui Ticu Leontescu dezvăluie, la nivelul conținutului, un traiect ontologic prin care eul reface, într-un fel, drumul Golgotei, dar cu alte mijloace, „drumul” însuși având o altă configurație, din moment ce, în cea mai mare parte a textelor care compun cartea, ipostaziind natura, societatea, sufletul omului etc., nu face altceva decât
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
declară imunitatea la ideologiile care l-au traversat: nicio ideologie nu mi-a lăsat vreo igrasie-n suflet / nici un curent nu m-a spulberat de pe cărarea / exacerbat-a bunei credinți. Și toată această demnitate asumată, de-a lungul unei experiențe ontologice notabile, induce apetența pentru definiția poetică: Tăcerea e / Pâine cu coajă de boemă și miez de paradă sau: Fericirea stă pe jos - / o mizerie pe dos. Iar tangențele cu laturile contondente ale vieții transfigurează până și manifestarea sentimentelor: Sentimentul în
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
de a-și îngenunchea cel mai teribil inamic fiind în antiteză cu o realitate a cărei cruzime se manifestă prin aneantizarea oricărei tentative de sustragere din ea. Presentimentul, uneori destul de precoce, al finalului este o consecință a unei asemenea perspective ontologice: nu mai e mult și am să devin / încă o literă pe care n-o știe nimeni. Invazia banalităților cotidianului în spațiul prezervat al insului, altoit precoce cu frica (frica mi-a fost sădită în corp de la început / nici n-
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]