2,747 matches
-
în zorii „perestroikăi”, o certă tentă politică, erau percepute drept o revanșă simbolică a popoarelor ocupate de sovietici. Cu toții simțeam asta. VITALIE CIOBANU: Probleme tehnice cu aparatul de fotografiat, care și-a „epuizat” încărcăturile, apoi căutarea febrilă a unui magazin Optica, la care să-mi repar „becurile”, vorba lui Vasile, după un mic accident, la Malbork, cu rama mea de ochelari. Dezagremente banale, dar destul de supărătoare, care intervin inevitabil într-o călătorie: este reversul „spectacolului lumii”, consemnat cu predilecție într-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
dumneavoastră la asemenea scene, în zona fostei URSS, în special la Kaliningrad și Minsk. Ce sentimente ați trăit cu acea ocazie? Se pare că libertatea poate fi considerată în același timp o binefacere și o povară. Este o chestiune de optică sau de esență? - În Kaliningrad, mi s-a adresat cea mai aiuritoare întrebare pe care mi-a fost dat s-o aud vreodată: „Pentru ce-am avea nevoie de libertate?”. Această întrebare teribilă mai reverberează încă în mintea mea. Eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de un stat unitar și modern european. Dar rămânerea cumva în urmă a prozei - spre deosebire de poezie care, prin cei „patru mari”, Arghezi, Barbu, Bacovia și Blaga, a creat o școală și o psihologie lirică cu adevărat modernă, influențând binișor și optica criticii! - a fost iute amendată prin explozia suprarealismului românesc. Dacă comparăm textele în proză ale anilor ’20 - i-am înșirat parțial mai sus! - și cele ale unui Urmuz, Tzara, Sașa Pană, Blecher și alții, constatăm iute o discrepanță teribilă între
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
puțini dintre distinșii scriitori ai României încercau să mă convingă că „mi s-a părut”, că „tovarășul Ceaușescu” a retras cele afirmate public în iulie ’71, că reacționasem astfel, mult prea radical, aflat la distanță și înșelat de cețurile și opticile occidentale!... Nimeni, cu foarte, foarte puține excepții, nu a înțeles atunci, la începuturile puterii dictatoriale când paranoia născândă ar fi putut fi limitată, dacă nu răsturnată, că periclitată, atunci, în ’71, nu era cultura, în primul rând, ci se pregătea
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
EUROPEAN 2009 TABLA DE MATERII (cu locurile citate) Harta 1. Țara Sfântă în vremea lui Iisus 1 / 14 Harta 2. Frontierele actuale / 15 INTRODUCERE / 17 Harta 3. Gaza din zilele noastre / 26 Capitolul I. Nașterea și viața ascunsă / 27 1. Optica sinopticelor /29 2. Copilul din Nazaret / 39 3. A te naște la Betleem / 46 4. S-au dus magii / 56 5. În drumul spre Egipt, Gaza / 63 6. Ioan Botezătorul sau deșertul la Qumran / 77 7. The Baptism Site / 82
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
prealabile pentru studiul de mână al unui viitor peisagist. Harta 3. Gaza din zilele noastre Capitolul I Nașterea și viața ascunsă Un glas strigă: În pustie gătiți calea Domnului, drepte faceți în loc neumblat cărările Dumnezeului nostru! (Isaia, XL, 3) 1. Optica sinopticelor Cartea neamului lui Iisus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam. Avraam a născut pe Isaac; Isaac a născut pe Iacob; Iacob a născut pe Iuda și pe frații lui. [...] Așadar, peste tot, de la Avraam până la David sunt paisprezece
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cu acoperirea lor oficială. Să zicem. Numai că un graffiti în mijlocul deșertului nu potolește setea noastră de urme. Un lung-metraj de aventuri proiectat simultan în cele două săli modest echipate din punct de vedere tehnic: oare pentru noi ăștia, hămesiții optici, nu-i chiar aceasta imaginea Bibliei? Într-una din ele, exegeții desfășoară sub ochii mei de cititor un text fără imagini; în cealaltă îmi arată în albumele lor imagini fără legende. Misiunea bibliștilor de profesie (care o facilitează apoi pe
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
acțiunile repune în cauză ideea reflexă că orice baricadă comportă o parte a celor buni și o parte a celor răi. Când părțile se iau la bătaie, lumea consideră imediat că unii sunt virtuoși și ceilalți infami. Dar o asemenea optică nu-i decât o resurgență a Luminilor și a Tenebrelor, o logică infantilă ca cea a westernului cu gust de melodramă. Ideea că ambele părți ar putea fi la fel de rele l-ar aduce la disperare pe justițiarul occidental. Poate că
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
schimbându-i-se încadrarea juridică, de la "subminarea puterii de stat” la "tulburarea liniștii publice”. După puțin timp, liderul minerilor va fi eliberat condiționat. În timpul mandatului său, Emil Constantinescu a căutat să întrețină relații și cu partenerii externi, având o altă optică politică, față de Ion Iliescu. În primul rând, vizitele în străinătate, fie cu caracte r oficial, fie privat, au fost puține, în comparație cu ale predecesorilor săi, Nicolae Ceaușescu și Ion Iliescu. Două priorități a avut în politica externă, relațiile cu SUA, statul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
lucru. Întâlnim pe suprafața lui ștersături, corecturi, suprapuneri, operația fiind începută sub regimul trecut, în diverse etape. E adevărat că nu ne mai izbim de penibilele interdicții legate de scriitorii (unii de prima mâna) expatriați sau de cei indezirabili în optica unei politici discreționare. Dar se ivesc manevre ale unui soi de "politică a corectitudinii", ce ne îndeamnă, straniu, la hărțuieli ale celor vrednici, care au suferit într-un fel sau altul rigorile epocii totalitare spre a face pe plac cui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
român s-ar putea să aibă mai mari șanse, prin impunerea și implicit respectarea regulilor existente în UE privind creația literară, în rest vom fi atât cât va exista voință personală de a fi, iar politica statului își va schimba optica privind cultura națională. După comunism ar fi fost normală o reevaluare a literaturii noastre... Cine crezi că ar putea face o asemenea reevaluare? Cum crezi că s-ar putea face o "dezideologizare" a literaturii noastre din perioada comunistă? Este mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
îi avea în diferite secții, ateliere, grupe de lucru, încerca să submineze cumva autoritatea unui om cu facultate, adică a unui inginer, considerând că munca mai importantă este a muncitorului, iar inginerul este, cumva la dispoziția muncitorului. Deci, asta era optica oficială. În multe ședințe, cumva și inginerilor li se transmitea mai frumos sau mai puțin frumos lucru ăsta. Pe de altă parte, relațiile erau cum încerca fiecare să câștige încrederea, simpatia oamenilor. Dacă știai să vorbești, dacă erai apreciat pentru
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
erau primiți și la alte mănăstiri. O caracteristică remarcabilă a asistenței psihiatrice de mănăstire a fost rolul ei de protejare a bolnavului. Acesta constituie elementul cel mai evoluat al acțiunii, element care trebuie subliniat, deoarece în ceea ce privește oficialitatea, aceasta avea o optică de natură a asigura doar protecția societății, considerând pe bolnavi, mai totdeauna, sub unghiul periculozității lor potențiale. Pentru unele cazuri, mănăstirile au constituit totuși un loc de recluziune, sub eufemismul reformării morale a unor pacienți. Trebuie să remarcăm, însă, că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Diferența între nebun și normal a fost mult timp o chestiune subiectivă. Mai dificilă a fost, desigur, încadrarea în lege (scrisă sau nescrisă) a persoanelor cu comportament morbid, dar cu integritate mintală aparentă (a caracteriopatiei în general). Aici a intervenit optica unei anumite societăți. Alta a fost atitudinea față de psihopatul curtean sau față de nobili, în general, și alta față de alți indivizi, cu aceeași structură psihologică, dar de o clasă inferioară. În aceste cazuri, limitrofe, sensul legislației nu a putut lua în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Moldova se suprapune, până la un punct, cu istoria penitenciarelor, într-adevăr, unele instituții de asistență corecțională, de resortul psihiatriei, pot fi identificate retrospectiv numai prin această filieră. Ele nu aveau nici o relație oficială cu Epitropia sau cu oficialitatea sanitară, în optica timpului predominând calitatea de inculpat, înaintea aceleia de bolnav psihic. Astfel de unități existau la Dobrovăț-Vaslui, Bisericani-Neamț, Pângărat-Neamț, Orgoești Tutova-Vaslui. Aceste instituții aveau un scop corecțional și adăposteau vagabonzi și alți declasați, deci o categorie de oameni inclusă în sfera
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
spre a fi supuși educațiunii corecționale pe un timp determinat sau până la vârsta de 20 ani, în baza art. 62 C.P.". Minorii mai puteau fi internați la cererea tatălui sau a mamei văduve nemăritată. În ansamblu, aceste prevederi exprimau o optică de tip reformator, ecou al ideologiei pașoptiste, o concretizare a drepturilor omului. Pentru o protecție efectivă a minorilor (internările) sau pentru trimiterea în familii indemne moralmente, se propunea de Ministerul de Interne, se hotăra de Ministerul de Justiție și se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
o îndelungată peregrinare prin clinici cu profil de pediatrie și, implicit, de boli contagioase, despre activitatea medicală desfășurată în trei războaie la care a participat ca ofițer medic pe front; avea o îndelungată experiență de cercetător, în care se intersecta optica omului de laborator cu clinicianul patolog. Unele capitole, printre care tuberculoza, rahitismul și sifilisul, i-au impus numele ca o autoritate. A publicat un celebru Tratat de pediatrie, coordonând optica unor importanți pediatri români. Începând din anii '60, a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
avea o îndelungată experiență de cercetător, în care se intersecta optica omului de laborator cu clinicianul patolog. Unele capitole, printre care tuberculoza, rahitismul și sifilisul, i-au impus numele ca o autoritate. A publicat un celebru Tratat de pediatrie, coordonând optica unor importanți pediatri români. Începând din anii '60, a fost membru al Academiei de Științe Medicale și al Academiei Române. În 1953, transferându-se la Institutul de Pediatrie din capitală, a devenit, practic, autoritatea supremă a pediatriei, aflată în epocă într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
în paralel cu cealaltă catedră, de profil apropiat, histologia, care, datorită eminentei dr. Gioconda Dobrescu, a dublat în mod armonios această parte din învățământul medical ieșean. Multe generații de absolvenți au deprins în cadrul acestei școli filozofia de bază a profesiei, optica anatomopatologică introdusă în secolul al XVIII-lea de școala italiană, de reputație mondială. Această filozofie, care concepea boala ca efect al unei cauze situată ca "loc și timp" în structura biologică, a cunoscut o ilustrare permanentă în școala de anatomie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
a susținut că a copiat aceste scrisori în integralitatea lor. Cenzură nu mai părea să constituie o problemă: "Poate înșelat de deosebită afecțiune" a copiat acest grup de scrisori fără să elimine elementele licențioase. Demnă de notat este schimbarea de optică a lui Ricci pentru volumul Apografo: într-unul dintre primele comentarii regăsite mai sus, ce poate fi datat în preajma anului 1570, nepotul lui Machiavelli spunea că dorește să readucă la viață opera pierdută a bunicului. Bazându-se pe această afirmație
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
care a stat la baza efortului de cercetare a istoricilor sociali din alte părți ale Europei (și din Italia) în prima parte a modernității. Dacă în țări ca Franța, Anglia și Germania aceste raporturi au fost examinate cu precădere din optică ascensiunii absolutismului, a dezvoltării birocrației, a evoluției instituțiilor reprezentative, istoricii din Florența au preferat să studieze raporturile de tip clientelar așa cum s-au dezvoltat ele în interiorul unor sectoare relativ limitate ale societății 1. Modelul acestui tip de cercetări a fost
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
din Prato, acțiune care are loc în Florența și a fost scrisă între 1425-1426 (Lanza, 1975, lii). Alessandro Parronchi (1964, pp. 296-312) a remarcat prezența lui Pelacani în Florența și a sugerat, pe baza unui studiu al scrierilor sale despre optică, faptul ca Pelacani a fost influențat în primul rând, prin Paolo Toscanelli, de artiștii florentini care au descoperit perspectiva liniară. Asemena unui mare număr de filosofi naturaliști, Pelacani a predat eternitatea lumii. În 1396 el a fost cercetat de către Curtea
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
i-a fost redata poziția sa de la universitate, iar cariera sa pare să nu fi avut de suferit (Maiocchi, 1905-1915, 1:334). Întâlnind în acest context florentin un personaj de genul lui Biagio Pelacani un eternalist averroist și teoretician al opticii istoricul trebuie să se fi simțit obligat, probabil, din nou, să încline spre direcția impusă de sugestia lui Panofsky privind o legătură între perspectiva liniară și gândirea critică istorică. Deja Lew Andrews (1995) a adăugat ceva pentru înțelegerea noastră a
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
sufletești și a stabilității morale, așa cum o recunoaște, melancolic și premonitoriu, într-o creație lirică a sa: Al meu zbuciumat suflet se-ntoarce de la sine Cătră limanul dulce al zilelor senine Din vremea cea trecută. (Poezii, p. 116). Prin această optică, amintirile și evocările autorului junimist se situează la confluența dintre episoade ce aduc a poveste "blândă", avându-l pe autor drept personaj principal, și "radiografia" unor medii socio-culturale ale vremii în care a trăit un om important, dar modest, educat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
abordare a problemelor investiției umane și a productivității sale de pe o poziție pedagogică cu un dublu sens: pe de o parte, s-a evitat "uscarea" acestui teritoriu al educației printr-o "economizare" masivă; pe de altă parte, în cadrul unei asemenea optici, s-au abordat mai ales problemele pedagogice ale investiției umane și îndeosebi randamentul și productivitatea actului pedagogic ca modalități de sporire a productivității generale a investițiilor din învățămînt (38). 17.2.6. Sub influența numeroaselor lucrări de pedagogie comparată (39
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]