2,134 matches
-
la solicitarea dirijorului Cristian Mandeal de a se ridica din nou să mulțumească publicului dezlănțuit în aplauze. Prin acest gest colectiv, select, obișnuit doar cu marii maeștri ai baghetei, se acorda un plus de apreciere compatriotului nostru, atât pentru interpretarea opusului enescian, cât și pentru magistrala tălmăcire a uneia dintre celei mai lungi, dificile și impunătoare creații aparținând compozitorului Gustav Mahler, Simfonia nr. 3 în re minor, cu participarea Corului Academic Radio, dirijor Dan Mihai Goia, și a Corului de Copii
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
mărit considerabil veniturile, care erau destul de precare... Un rol de seamă în acest aranjament l-a jucat Augusta (Mama), care, în chip ciudat și de neexplicat, îl simpatiză din prima clipă pe Ion, situat de altfel la polul cu totul opus al concepțiilor ei politice, și îl luă, aproape matern, sub augustul ei patronaj. Deocamdată însă, înainte de strămutarea lui la noi, Ion se afla de Paști la părinții săi din Arad... Primăvara 1953 Pierre, din București, lui Ion la Arad Dragă
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
ve derea cumpărăturilor, a vizitelor și a legării unor relații noi. La Satulung toată ziua ne prăjeam la soare pe malul limpedelui Târlung, înconjurați de flăcăiași înfierbântați, jucând table până la imbecilizare (bun remediu pentru liniștirea sufletului) și mâncând alune. Nu opusuri de artă, nu cărți, nu citit. Nu trebuie. Puțin Herodot, atât! În schimb, țineam casă deschisă și ne-am ruinat în compune rea meniurilor pentru musafiri de tot soiul. (Soi - ăsta-i cuvântul.) Câteodată erau atât de mulți, încât nu
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
afiș pentru a descrie exact cum e plasată mâna bărbatului sub pantoful ce-o calcă. Selecția făcută de memorie nu mă surprinde, ci este întocmai așa cum trebuie să fie: în fața brutalității, orice frumusețe își pierde înțelesul specific, se schimbă în opusul ei, devine obscenă. Așa se întâmplă cu oamenii frumoși care îi maltratează pe alții, cupeisajele frumoase în care s-a încuibat mizeria umană, și la fel stau lucrurile cu frumoșii pantofiori de șopârlă, chiar dacă mă seduce clic-clac-ul lor pe asfalt
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
pe care știu că-l posed și care-mi permite să apreciez dacă propozițiile mele sunt suficient de bune sau excesiv de proaste. Atunci cândscriu, aceasta îmi este o îndatorire morală poate naivă, distribuită în hapuri mititele. A fost și este opusul oricărei priviri „de sus“, a oricărui gen de ideologie, și, din această cauză, și cel mai bun remediu împotrivă. Ideologia are în vedere întregul. Conform cu judecata ei, propozițiile sunt permise sau interzise. Pentru a nu părăsi teritoriul a ceea ce e
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
și despre fratele ei Jakob din raioanele pentru bărbați. Dar cămașa de noapte se acoperă cu un alt timp și tergiversează povestea cu manechinul. Întâmplările și persoanele de altădată nu se modifică esențial în memoria mea, nu se răstoarnă în opusul lor. Dar obiectele o fac tot mereu. Smulgând celor întâmplate pe-atunci când un ridicol fioros, când o melancolie grotescă. Înfășurând post festum întâmplările într-o altă piele și îngăduindu-ți să le povestești cu o clipire complice din ochi, fără
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
mi seatribuie în Germania. Căci Privirea Străină e veche, am adus-o aici cu mine, gata formată, din locuri și lucruri îndeaproape cunoscute. Privirea astanu are nimic de-a face cu imigrarea mea în Germania. Pentru mine, „străin“ nu e opusul lui „cunoscut“, ci opusul lui „familiar“. Lucrurile necunoscute nu-i obligatoriu să-ți fie străine, dar cele cunoscute îți pot deveni. În tot ce-am învățat despre viață, gândindu-mă la ea și evaluând-o, lucrurile sunt inseparabile de umbrele
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Căci Privirea Străină e veche, am adus-o aici cu mine, gata formată, din locuri și lucruri îndeaproape cunoscute. Privirea astanu are nimic de-a face cu imigrarea mea în Germania. Pentru mine, „străin“ nu e opusul lui „cunoscut“, ci opusul lui „familiar“. Lucrurile necunoscute nu-i obligatoriu să-ți fie străine, dar cele cunoscute îți pot deveni. În tot ce-am învățat despre viață, gândindu-mă la ea și evaluând-o, lucrurile sunt inseparabile de umbrele lor. Realitățile nu-s
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
totuși, când vrei să te aperi, nu-ul acesta e lucrul cel mai stupid cu putință. E un cuvânt prea scurt, se pierde printre altele și nu-l face pe acuzator să ciulească urechea. La o anchetă, nu-ul e opusul oricărei apărări - dacă, în loc să vorbească, acuzatul spune nu, se cheamă că a și depus armele și că lasă ca acuzația să treacă peste el cu tăvălugul. În afară de asta, cu cât acuzatul vorbește mai puțin, cu atât oferă mai mult timp
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
-le ca pe niște propoziții conclusive. Nu pricepeam că se voiau un oftat de circumstanță, că nu exprimau ceva anume, ci doar un: „Așa vasăzică“ sau „Mda“. Eu însă le luam ca pe propoziții întregi, gândindu-mă că „nostim“ rămâne opusul lui „trist“. În fiecare cuvânt, îmi ziceam, trebuie să existe un conținut, altfel de ce l-ai mai spune? știam ce-nseamnă să vorbești și să taci, ce nu cunoșteam erau acele intermezzi ale tăcerii vorbite fără nici un conținut. De două
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
fi, de pildă, André Reszler) apreciază la mine faptul că sunt "viu", că doresc să mă instruiesc, să acumulez noțiuni diverse, fără să știu prea bine la ce îmi vor folosi mai târziu un model de formare care este exact opusul "culturii academice" dominante astăzi, care privilegiază hiper-specializarea, efortul dozat pentru atingerea unui scop bine definit etc. Or se pare că tocmai această lipsă de definiție le place. De l'effort pour rien, cel puțin în sensul unei lumi ce caută
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
nostru pentru realizarea societății socialiste. Operele Decebal, Ion Vodă cel Cumplit, Răscoala, Fata cu garoafe, oratoriile Tudor Vladimirescu, Pământ dezrobit, Grivița, ilustrează câteva momente din marea istorie a luptelor poporului nostru pentru libertate și independență. Într-o altă suită de opusuri (mă gândesc la Zorile de aur, Ogoare înfrățite, Simfonia a 2-a a Republicii, Simfonia a 4-a închinată Partidului) și-a găsit corespondentul muzical în realitățile noastre socialiste lupta maselor pentru construcția unei noi orânduiri. Recentele dezbateri cu privire la activitatea
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
Legătura dintre ei era Victoria. Un fior o străbătu din cap până în picioare și se simți ca un fluture iarna atunci când îl auzise zicând: - Draga mea! Nu sunt nici un sfânt care poate face minuni atunci când este rugat, nu sunt nici opusul lui, care se poate transforma în rotocoale de fum sau într-o insectă care se așează nepoftită pe ceașca ta de cafea, ori să iubesc la nesfârșit.. Singurătatea obligă, vremea trece și nu o poți opri. Simt că destinul mă
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
de leninism-stalinism (versiunea Beria). Iar paradoxul face ca astăzi să avem nevoie de paranteze explicative, de contextualizări, de analize și eseuri psihodramatice pentru a înțelege : un film oarecare, un fals documentar (docu-dramă, mai degrabă) care înseamnă, pentru istoria cinemaului, exact opusul genialelor documentare ale lui Leni Riefenstahl un asemenea gunoi toxic produs de propaganda comunistă trebuie în 2000 și ceva să fie reproiectat pe un ecran (mare), vizionat, comentat... Este, cred, cea mai bună idee a Marelui jaf comunist, singura care
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
încape îndoială că <<eu>>am scris hârtiile astea.” Lipsa coerentei și a coeziunii fac textul asemănător celor suprarealiste în care se folosea dicteul automat, desi scrierea ar presupune și neutralitatea artistului, consemnarea obiectivă. Actul creației este resimțit că similar celui opus sacralizării, drumul spre cititor stând sub pecetea întunericului:,,(...) spuse de mai mulți, auzite de mine, împrăștiate de necuratul.” Cuvântul este resimțit că un gunoi, forma de pedepsire a greșelilor umane. Forță elementelor lexicale este năprasnica, violența:,, Cuvintele erau plesnete de
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
strecurat odată cu ea și mă minunez în sinea mea ce lucru mare e să fii respectuos, fără să întreci limita, ba chiar nici să nu te apropii de limita dincolo de care respectul își pierde total valoarea, putînd deveni dintr-o dată opusul lui. Am salutat-o întotdeauna pe femeia asta cu un sentiment aparte, acea înclinare a capului însoțită de o expresie a feței prin care vrei să spui: "vezi, este iarăși dimineață, ne-am întîlnit din nou, mă bucur că ne-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
turuie mai departe, mintea îmi zboară la o conversație pe care am avut-o cu Annabel, mama vitregă a lui Luke, când a venit la noi în vizită, împreună cu tatăl lui Luke. O iubesc la nebunie pe Annabel. E exact opusul lui Elinor, mult mai blândă și mai în banca ei, însă are un surâs extraordinar, care îi luminează toată fața. Ea și tatăl lui Luke locuiesc într-o zonă liniștită din Devon de lângă plajă, și mi-aș dori din suflet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Cu o zi Înainte de-a porni din garnizoană, și-a luat rămas bun de la nevastă, de la cei șase copii, de la toți vecinii și cunoscuții, plângând ca o babă”. Ulterior Însă, fiind pe front, spaima paralizantă s-a transformat În opusul ei, Într-o „Îndrăzneală sălbatică”. Atenționată de comandantul brigăzii, nevasta lui Ițic „i-a trimis o carte poștală, rugându-l frumos să-și mai astâmpere vitejia, c-or să-i rămâie copiii pe drumuri” <endnote id="(263, pp. 172-174)"/>. Cinofobia
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și că, În imaginarul colectiv, acesta este un stereotip foarte puternic și stabil. Or, În cazul snoavelor care ridiculizează frica evreului, el devine brusc naiv, dacă nu chiar prost. Lașitatea proverbială a evreului Îi anulează inteligența proverbială, transformând-o În opusul ei. Astfel, un clișeu foarte puternic referitor la frica evreului este În stare să răstoarne un alt clișeu puternic, referitor la inteligența acestuia. Iată un mic exemplu, preluat dintr-o snoavă versificată de Speranția În 1888 : un evreu țipă Îngrozitor
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
București, 1992 (prima ediție, La tentation d’exister, Gallimard, Paris, 1956). 311. Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1991. La Începutul anilor ’60, Nicolae Steinhardt - convertit la creștinism În temniță (de la rus. temno = „Întuneric”) - recepta Întunericul pușcăriilor comuniste „ca opus al luminii lui Hristos”. 312. Ivan Evseev, Dicționar de magie, demonologie și mitologie românească, Editura Amarcord, Timișoara, 1997. 313. Butoiul cu cuie este un vechi instrument de supliciu, care nu a fost neapărat asociat cu acuzația de infanticid adusă evreilor
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
lucruri elementare, și anume, pe de o parte, că dragostea nu se exprimă gălăgios și indecent, răcnind În piața publică, iar pe de altă parte, că evreii nu doresc să fie iubiți ca etnie ; vor doar să nu fie urâți. Opusul antisemitismului nu este filosemitismul, ci lipsa antisemitismului. Vezi Andrei Oișteanu, „«Schimbarea la față» a Partidului România Mare. De la cultul lui Antonescu la cel al lui Yitzhak Rabin”, Ziua, 15 ianuarie 2004, p. 9, și În Lumea liberă, New York, nr. 798
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
frecventelor relatări de natură polemică, un „jurnal de front” (literar). însă, în primul rînd, ele sînt un document psihologic, întrucît redau graficul mișcărilor interioare ale unui om complex, cu trăiri intense, variate, tip reactiv, neliniștit, oscilînd între romantism și realism, opusul inșilor placizi, monotoni, reci. Avea o fire de luptător, loială, expansivă. Se atașa statornic de persoane și cauze și pretindea un devotament egal. Hiperactiv, croia mereu planuri și tactici. în timpul relecturii acestor scrisori, mi-au venit adesea în minte trei
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
e programat să-i servească spectatorului un aperçu istoric sau altul, pe care probabil că l-a mai avut și la alte filme despre nazism. E o melodramă arătoasă și lucrată competent, dar e subțire și subțirimea ei e exact opusul bogăției texturale a romanului. în 1990, cînd Schlattner a început să scrie (în germană) despre Făgărașul interbelic al copilăriei sale, a făcut-o din dorința de a le povesti celor cîțiva enoriași ai săi (din comuna sibiană Roșia) ce însemna
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
unui regizor care, în lipsa unui simț real al acțiunii, aplică mecanic principiile montajului de atracții, adăugînd spectacol (cai în ralanti) la spectacol (urmărire) în speranța că pulsul spectatorului va crește de două ori mai mult. Bineînțeles că se întîmplă exact opusul : o parte din urgența urmăririi se pierde printre caii aceia de vis. Mai tîrziu, în timpul unui schimb de focuri declanșat în foaierul unei opere, Forster scoate zgomotele de împușcături, bagă muzică de Puccini și construiește un alt montaj paralel unul
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
lui Caragiale este un dispozitiv optic special, dacă nu chiar singular într-o literatură, un dispozitiv în măsură să facă să apară pe banda timpului spectre. Agamben folosește termenul de „umbră” prin raport cu cel de „lumină”, com- plement și opus ale ei într-o înțelegere dialectică a relației dintre ele. Găsesc însă important de a apela la o conotație a cuvântului „umbră” care desemnează pe cineva dispărut, un spectru. Termenul în franceză, „revenant”, ca spirit al unui defunct, este încă
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]