2,543 matches
-
incontestabilă este locul comun al unei epoci. Ea comandă cu atât mai mult spiritele cu cât nu este concepută ca atare. Fiecare regim de autoritate se prezintă ca evident. Ceea ce ne face să vedem lumea este totodată ceea ce ne face orbi la ea, "ideologia" noastră. Aceasta din urmă, care nu este nicicând mai virulentă decât în a se lipsi de idei, își are sediul în "pupila ochilor noștri". Departe de a ne meduza, ea ne transformă în meduze pe noi, care
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
mai puțin bun augur decât se crede pentru comunicarea mondială a spiritelor. Despre toate culturile putem spune că sunt mai mult sau mai puțin obscurantiste, dacă nu putem face lumină asupra principiului lor de vizibilitate. Cum să vedem ceea ce ne orbește? Însă toate cultivă virtutea intelectuală și fizică a clarviziunii, căci au ca ideal să vadă, dincolo de ceea ce apare, ceea ce este (chiar dacă pot nega această capacitate ochilor de carne). Este mai ușor de stabilit dialogul între filosofii decât între lumini, între
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
refacerea lui, chiar dacă acest fapt cere timp și investiții importante. Este vorba aici de interesul și de conștiința identității legate de teritoriu. Mulți nu se (mai) simt legați de satul în care s-au născut, au pierdut obișnuințele socioculturale bune... Orbiți de profitul pe termen scurt, unii nu sunt conștienți de toate efectele negative produse mediului înconjurător. Atunci când este o situație de urgență (teren poluat cu cianuri, inundat din cauza defrișării pădurilor), localnicii sunt mai ușor de mobilizat. Când "urgența trece", ei
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
creație, atâta rânduială, atâta armonie și ordine, atâta frumusețe în lume, căci tot nu vor să vadă pe Creator din făpturi; ei nu vor să înțeleagă că o rânduială atât de desăvârșită este lucrarea providenței care orânduiește totul, ei sunt orbi și nu văd lumea decât cu ochi de animale fără judecată, cu ochi de dobitoace. Ei nu simt prezența unei înțelepciuni într-o lume în care se vede atât de clar îndrumarea Înțelepciunii”. (Origen, Din omiliile Evangheliei de la Luca, omilia
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
închiși iubirii Lui, pe care El o îmbie tuturor și la care îi cheamă pe toți, ca formă a comuniunii cu El, a bucuriei de această comuniune. Neprimindu-L pe Hristos ca Fiul lui Dumnezeu întrupat, negarea aceasta îi face orbi față de lumina și iubirea pe care le aduce El ca Dumnezeu, ca izvor al iubirii. (n.s. 1303, p. 697) footnote>“. (Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, cartea a șasea, capitol unic, în PSB, vol. 41, p. 697
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
ce au uitat de viețuirea cea bună și plăcută lui Dumnezeu, și care nu recunosc dogmele drepte și iubite de Dumnezeu. Ci mai vârtos să ne fie milă de ei ca fiind slabi în puterea de-a deosebi lucrurile și orbi cu inima, și cu înțelegerea. Căci primind răul ca bine, se pierd din pricina neștiinței și nu cunosc pe Dumnezeu, sărmanii și nechibzuiții de ei”. (Sf. Antonie cel Mare, Învățături despre viața morală a oamenilor și despre buna purtare, cap. 83
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
a vestit mai înainte că vor exista”. (Tertulian, Despre prescripția contra ereticilor, XXXIV, 6-9, în PSB, vol. 3, p. 163 164) „După ce a fost adusă neamurilor lumina strălucitoare a mântuirii care a făcut ca surzii să audă glasul bunăvoinței duhovnicești, orbii să-și deschidă ochii către Domnul, infirmii să capete sănătatea cea veșnică, șchiopii să alerge să-L asculte, muții să se roage cu glasul vorbirii, dușmanul, văzând că mulțimile prea credincioase au părăsit pe idoli și că templele și lăcașurile
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
dezlănțuie pe câmpia de sub Troia bătută de vânturi, iar vânturile vin să-i răscolească pulberea și s-o înalțe în vârtejuri până dincolo de nori, pulberea și așa răscolită de zbuciumul luptei, îmbelșugat udată de sânge. Eroii mor căzuți în praf, orbiți de umbră. Praful câmpiei e o prefigurare a pulberii în care toate se întorc, și cele mai mândre cetăți, în frunte cu Troia. Strălucește, câmpia aceasta, până la cer de scânteierile coifurilor, armurilor, săbiilor, lăncilor și adesea pare bântuită de flăcări
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
dezlănțuie pe câmpia de sub Troia bătută de vânturi, iar vânturile vin să-i răscolească pulberea și s-o înalțe în vârtejuri până dincolo de nori, pulberea și așa răscolită de zbuciumul luptei, îmbelșugat udată de sânge. Eroii mor căzuți în praf, orbiți de umbră. Praful câmpiei e o prefigurare a pulberii în care toate se întorc, și cele mai mândre cetăți, în frunte cu Troia. Strălucește, câmpia aceasta, până la cer de scânteierile coifurilor, armurilor, săbiilor, lăncilor și adesea pare bântuită de flăcări
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
este posibilă decât cu ajutorul Duhului Sfânt. Când fariseii nu cred în vindecarea orbului din naștere, și când Hristosa zis „Spre judecată am venit în lumea aceasta, ca cei care nu văd să vadă (s.n.), iar cei care văd să fie orbi (s.n.)”<footnote Ibidem, 9, 39. footnote>, spune, de fapt, că păcatul este al acelora care, văzând doar cu ochii trupului, considerăcă nu sunt orbi; adică, ei consideră că L-ar putea vedea pe Dumnezeu cu ochii trupului. Or, „Iisus le-
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
lumea aceasta, ca cei care nu văd să vadă (s.n.), iar cei care văd să fie orbi (s.n.)”<footnote Ibidem, 9, 39. footnote>, spune, de fapt, că păcatul este al acelora care, văzând doar cu ochii trupului, considerăcă nu sunt orbi; adică, ei consideră că L-ar putea vedea pe Dumnezeu cu ochii trupului. Or, „Iisus le-a zis: Dacă ați fi orbi, n-ați aveapăcat. Dar, acum ziceți: Noi vedem! De aceea, păcatul rămâne asupravoastră”<footnote Ibidem, 9, 41. footnote
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
footnote>, spune, de fapt, că păcatul este al acelora care, văzând doar cu ochii trupului, considerăcă nu sunt orbi; adică, ei consideră că L-ar putea vedea pe Dumnezeu cu ochii trupului. Or, „Iisus le-a zis: Dacă ați fi orbi, n-ați aveapăcat. Dar, acum ziceți: Noi vedem! De aceea, păcatul rămâne asupravoastră”<footnote Ibidem, 9, 41. footnote>. Păcatul este această orbire a sufletului, lipsa credinței înfăgăduințele lui Dumnezeu, care sunt consemnate în Scriptură, darpe care ei nu le înțeleg
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
înseamnă«a crede»?”, îi întreabă Mântuitorul.„ Credința este încredințarea celor nădăjduite, dovedirea lucru rilor celor nevăzute”, spune Sfântul Apostol Pavel. Credința ceaadevărată înseamnă capacitatea de a L vedea pe Dumnezeu cu „ochii”sufletului. Nu cu ochii trupești, nici cu mintea orbită de păcat, adică,nu prin cele ale trupului căzut în păcat. Învierea este temelia credinței! Hristos cel Viu este Cel care împlinește făgăduința lui Dumnezeu,aceea de-al învia pe om, de-al curăța de păcat, de moarte; adică, de-aidărui
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
propovăduirea noastră, zadarnică și credința voastră” (1 Corinteni 15, 14). Credința în Înviereeste respinsă numai de către „cei ce slujesc idolilor deșerți” (Iona 2, 9):„Dacă Evanghelia noastră mai este acoperită, este pentru cei pierduți, în care Dumnezeul veacului acestuia a orbit mințile necredincioșilor ca să nu le lumineze lumina Evangheliei slavei lui Hristos,care este chipul lui Dumnezeu” (2 Corinteni 4, 3-4).Cu toate că Liturghia îngerească și-a luat început în cer petemeiul slavei lui Hristos prin Jertfă, ca Cel înconjurat la Înălțare
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
variolă și rujeolă s-a bucurat de circulație europeană și utilizare didactică. „Cartea secretelor“ a lui Razes îl va influența pe Paracelsus, medicul filosof al Renașterii europene. Mai amintim că Razes a scris încă vreo 200 de cărți, până a orbit. Concepția sa medical-filosofică este globalistă, adică, în stabilirea diagnosticului, pe lângă factorii somatici ia în considerare și pe cei psihici. Medicul Abu al Hussein Ibn Abdallah Ibn Sina — Avicena (980 - 1037 d.Chr.) într-o viață relativ scurtă de 57 de
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
lui Gib I. Mihăescu, aflat încă în stadiul de aventurier cinic, declanșează uriașul scandal și face din fuga pe fereastră "un ritual". Pe de altă parte, jupân Dumitrache este pe cât de obsedat de "onoarea sa de familist", pe atât de orbit atunci când are dovezi clare ale pierderii acesteia, în timp ce blândul Nisipoiu se transformă în inchizitorul soției pe baza inteligentei și rapidei asocieri de indicii încriminatoare. Onestul grefier va fi însă pus în postura unui Titircă tras pe sfoară mai târziu, atunci când
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
n-a auzit-o. La marginea pădurii, lupii, mari și suri ca argintul, stăteau pe coadă, asemeni câinilor, cu botul întins la cer și urlau, urlau trimițând depărtărilor mesajul lor. - Aha, v-ați întors! v‟arăt eu vouă! murmură pădurarul, orbit de furie și ridică arma... Dar, la un semnal, parcă, toți se ridicară, și se făcură nevăzuți în inima pădurii. Cu arma întinsă, pădurarul mai apucă, doar, să strige: - Vă găsesc eu!... După o clipă, rămase pe gânduri... „...Urletele haitei
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
împușcat, alunecă, cu fața în glod, tăvălindu-se în vale, iar peste dânsul un alt turc, mătăhălos, căzu și el străpuns de o baionetă, pană‟n gardă. Din urmă, ceilalți dorobanți veneau năvală, ca aduși de-o vijelie... înaintau neînfricați, orbiți de setea biruinței în fața morții ce fulgera din mii de puști. Răcnetele lor sălbatice în iureșul luptei, îmi răsună în urechi chiar ș‟acu ...ca și goana nebună, a cailor, cu ochii aprinși, cu urechile ciulite și coama zburlită. Pădurarul
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
copacii încărcați de zăpadă, care se aplecau trosnind în fața ei. Umbre ciudate se închipuiau în unduitul lor. Deodată în vâjâitul geros al vântului, parcă se deslușea strigătul îndepărtat al unei fiare, apoi, zăpada spulberată prin niște pale de vânt, îi orbi pentru o clipă. - Oare-i lup?!... murmură moșierul, privind prin întuneric, spre Anton, ori, mi s-o părut?!... Padurarul tăcu. Apoi, din nou, se așternu de jur-împrejur liniștea rece, auzindu-se doar suflul vântului... și răsuflet de om. Un vânt
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Prutul înghețat, la noi, pe aici prin partea Fălciului ...își continuă gândul, pădurarul. - Oare, or fi trecut?!... Murmură moșierul cu un fel de teamă... Vântul se ascuți, și se înăspri. O rafală se năpusti.. ca o pală subțire și tăioasă, orbindu-i pentru o clipă. - Va fi o iarnă grea, murmură moșierul. - Hm ?! fu de aceeași părere și Anton. Din direcția vântului, părea să se audă mai limpede un urlet. Într-adevăr, urletul prelung al unui lup, vibră tânguitor prin văzduh
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
iertare, mărită Regină! De unde mă cunoști? Spune, că de nu, îți voi lua lumina ochilor! Stăpână a Regatului Luminii, eu sunt un biet bătrân, care a avut norocul să te mai vadă o dată! spuse, printre suspine, bătrânul. Și n-ai orbit, biet muritor? întrebă nemiloasa regină. Mama mea n-a mai apucat să vadă niciodată lumina zilei, dar eu am fost iertat, murmură omul. Cine era mama ta și cum de ai fost îndurat pe acest pământ? Mama mea era vrăjitoarea
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
operă de artă la inaugurarea hotelului... Un arhiepiscop chemat să binecuvânteze o frescă în care se afirmă că "Dumnezeu nu există", iată o scenă semnificativă în multe privințe pentru Mexic. Ca și statuile pe care șerpii și vântul le-au orbit. Dar ceea ce am văzut astăzi după-amiază întrece puterea mea de înțelegere. În vitrina unei patiserii erau etalate prăjituri în formă de cap de mort și de tibia. Ironie? Farsă macabră? Mexicul e, într-adevăr, plin de surprize. Pe străzile toropite
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
aceea, au auzit o voce care le-a spus că au de ales. Dacă vor merge mai departe, vor ieși într-o zi afară din peșteră, dar soarele va fi prea tare pentru ochii lor obișnuiți cu întunericul. Și vor orbi. Nimeni n-a ezitat. Exploratorii și-au reluat căutarea. charros Probabil, orice țară e cunoscută mai întîi prin prejudecăți. Despre italieni ne imaginăm că toți au în repertoriul lor personal O sole mio, despre francezi că toți l-au citit
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
mi se mai arătau uneori în vis. Când ieșeam din holul vuitor, înciudat că 166 nici de acea dată nu avusesem curajul să sun la ușa noilor locatari și să-i rog să mă lase să văd apartamentul, soarele mă orbea și trebuia să strâng genele, pe care le vedeam atunci încărcate de curcubee... Prin acele franje multicolore i-am revăzut, acum câțiva ani, pe Sa vin și Clara. Mergeau alături, de mână, prin lumina incendiară răsfrântă de parbrizele mașinilor parcate
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
lucru, pe masă paleta cu vopselele deja uscate, pensula în ulcior așteaptă, dar el tolănit în fotoliu, atent?! Vindecarea orbului, e și numele unui tablou pictat de el, mi-l amintesc bine, e, Iisus le-a zis: Dacă ați fi orbi, n-ați avea păcat. Dar acum ziceți: Noi vedem. De aceea păcatul rămâne asupra voastră. Capitolul zece, Oprește-te! Glasul lui afară din tăcere, și eu mă opresc cu privirea spre el, așteptând, dar tace o clipă, două, și frunzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]