2,158 matches
-
este sintetizatorul care poate fi, fie unul dedicat de genul Yamaha SY77, fie un program de calculator cum ar fi Fruity Loops. Ambele tipuri pot sintetiză o sumedenie de sunete. Cel mai frecvent fiind produse tonalități în spectrul pianului, fluierului, orgii și a vioarei. Chitară fiind rar folosită ca instrument melodic principal. Totuși excepții există în artiști cu pregătire rock, cum ar fi de ex. E-Type. Asemănător stilului Latin Freestyle, melodiile Eurodance sunt adeseori foarte complicate. Multe din ele find aproape
Eurodance () [Corola-website/Science/310716_a_312045]
-
(n. 3 noiembrie 1940, Sibiu, d. 27 mai 2006, München) a fost un compozitor german originar din România. Studiază pianul, orga, teoria muzicii cu Franz Xaver Dressler, apoi urmează cursurile „Academiei de Muzică Gheorghe Dima” din Cluj la clasa de compoziție a lui Sigismund Toduță. În 1969 se folosește de ocazia primei ieșiri din România pentru a rămâne cu soția în
Dieter Acker () [Corola-website/Science/308912_a_310241]
-
de orașul Sebeș. Vizibilă de la mare distanță, Râpa Roșie se întinde pe o lungime de 800 m și are înălțimi ce variază între 50 și 125 m (300 - 425 m altitudine absolută). Un perete imens, aproape vertical, cu aspectul unei orgi uriașe, lasă impresia unui monument ancestral ruinat. Ciudatele coloane și piramide etajate, separate de ravene, formează un microrelief pe care geografii îl numesc „badlands” (pământuri rele). Termenul, de origine engleză, a fost folosit pentru prima dată în Dakota de Sud
Râpa Roșie () [Corola-website/Science/309505_a_310834]
-
zgomote bizare sau ritmuri), manevrate în timpul înregistrării muzicii, fie ca filtre de alterare a sonorității instrumentelor sau a vocii cântăreților, fie sintetizate (construite matematic sau acustic, ca reprezentări ale unor funcții matematice sau adiția unor oscilatoare simple, "quasi"-sinusoidale, la orga electronică). Se folosesc benzi preînregistrate derulate la viteze anormale sau în sens invers; este și prima epocă a muzicii cu mesaje subliminale. Muzica rock psihedelică împrumută uneori tehnici ale muzicii concrete; se fac experimente în acest sens mai ales în
Rock psihedelic () [Corola-website/Science/310400_a_311729]
-
a muzicii cu mesaje subliminale. Muzica rock psihedelică împrumută uneori tehnici ale muzicii concrete; se fac experimente în acest sens mai ales în muzica de film. Se folosesc efecte de ecou, amplificarea suprasaturată (care duce la distorsionarea sunetului de chitară, orgă) ș.a. Părțile vocale au o scriere pe mai multe voci, în cele mai multe cazuri omofonă (ritmul coincide, doar înălțimile diferă), însă uneori și polifonică (cazul celebrei formații americane Beach Boys, dar și a românilor Sideral sau Phoenix). Forma muzicală este de
Rock psihedelic () [Corola-website/Science/310400_a_311729]
-
muzica Nicolae Covaci; versuri Șerban Foarță - Andrei Ujică. A apărut pe albumul „Cantafabule” în 1975 (reeditat în 1996); înregistrată în formula N. Covaci - chitară solo, voce, J. Kappl - chitară bas, voce, M. Baniciu - solist vocal, O. Lipan - baterie, G. Reininger - orga electronică, sintetizator. Denumire sub care apare piesa „Ciocârlia” pe discul „NDR - HörFest 87” (Germania). Vezi Ciocârlia. Compusă în anii '80 de Nicolae Covaci; text Tom Buggie (în limba engleză); apărută prima oară în 1987 pe discul colectiv „NDR - HörFest 87
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
1974-1975 de Josef Kappl; versuri: Șerban Foarță și Andrei Ujică; înregistrată pentru albumul „Cantafabule” (1975; reeditat în 1996) în formula N. Covaci - chitară solo, voce, J. Kappl - chitară bas, voce, M. Baniciu - solist vocal, O. Lipan - baterie, G. Reininger - sintetizator, orgă electronică. Compusă în 1968 de Florin Bordeianu și Nicolae Covaci; text Victor Cârcu. A apărut pe discul „Floarea Stîncilor” din 1969; înregistrată în formula N. Covaci - chitară solo, voce, F. Bordeianu - solist vocal, K. Bela - chitară bas, voce, G. Reininger
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
aparțin lui Șerban Foarță și lui Andrei Ujică. Înregistrată în 1975 în formula N. Covaci - solist vocal, chitară solo, double-six, J. Kappl - chitară bas, voce, M. Baniciu - solist vocal, chitară acustică, O. Lipan - baterie, timpane, gong, clopote, G. Reininger - sintetizator, orgă electronică, Florian Pittiș - recitator. A apărut pe albumul „Cantafabule” (1975; reeditat în 1996). Cântec popular macedonean; aranjament Nicolae Covaci (1999), după o idee mai veche, din anii '80. A apărut pe discul maxi-single „Ora-hora” (1999, editat în Germania). Înregistrat în
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
sintetizate de C. Brylankowski), V. Vaessen - chitară bas, T. Colen - voce. Compusă în anii '60 de Nicolae Covaci și Florin Bordeianu. Înregistrată în 1970 în formula N. Covaci - chitară solo, voce, F. Bordeianu - solist vocal, G. Reininger - pian electric (sau orgă), K. Bela - chitară bas, C. Rotaru - chitară, Dorel Vintilă - baterie, în subsolul sediului parohial din Piața Unirii din Timișoara. Difuzată prima dată în 1990, Piesa a apărut pentru prima oară abia pe discul „Vremuri, anii 60...” (1998). Piesă compusă în
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
Kappl. Versurile aparțin lui Șerban Foarță și Andrei Ujică. A apărut în 1975 pe albumul „Cantafabule” (reeditat în 1996), înregistrată în componența N. Covaci - chitări solo, double-six, voce, J. Kappl - chitară bas, voce, vioară, O. Lipan - baterie, G. Reininger - pian, orgă electronică, sintetizator, M. Baniciu - solist vocal, chitară acustică. O altă înregistrare s-a făcut în 1990 de N. Covaci - chitară solo, double-six, voce, J. Kappl - chitară bas, voce, M. Baniciu - solist vocal, O. Lipan - baterie, M. Neumann - vioară, voce, și
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
Foarță și Andrei Ujică și apărută în finalul albumului „Cantafabule” (1975; reeditat în 1996). A fost înregistrată în formula N. Covaci - chitară solo, voce, J. Kappl - chitară bas, voce, O. Lipan - baterie, percuție, M. Baniciu - solist vocal, G. Reininger - sintetizator, orgă electronică, celesta; refrenul apare și la finalul suitei „Invocație” din debutul aceluiași album. Diferența între versiunea din 1975 și cea reeditată din 1996 este finalul. În timp ce pe albumul inițial piesa se termină printr-un solo tăios de pian electric, în
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
Josef Kappl pe versuri de Șerban Foarță și Andrei Ujică. A apărut pe albumul „Cantafabule” (1975; reeditat în 1996), înregistrată în formula N. Covaci - chitară solo, double-six, voce, J. Kappl - chitară bas, voce, M. Baniciu - solist vocal, G. Reininger - sintetizator, orgă electronică, O. Lipan - baterie, percuție. O altă înregistrare a piesei a fost făcută în 1990 de N. Covaci - chitară solo, double-six, voce, J. Kappl - chitară bas, voce, M. Baniciu - solist vocal, O. Lipan - baterie, C. Petrescu - percuție și a apărut
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
Piesa compusă în 1974-1975 de Josef Kappl; versuri: Șerban Foarță - Andrei Ujică; apărută pe albumul „Cantafabule” (1975; reeditat în 1996); înregistrată de N. Covaci - solist vocal, chitară solo, J. Kappl - solist vocal, chitară bas, M. Baniciu - solist vocal, G. Reininger - orgă electronică, pian electric, O. Lipan - baterie. O altă versiune a fost înregistrată în 1990 de N. Covaci - chitară solo, voce, J. Kappl - chitară bas, voce, M. Baniciu - solist vocal, O. Lipan - baterie, S. Tudoran - chitară solo, și a apărut pe
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
și Florin Bordeianu, cu text scris de Victor Cârcu; Înregistrată în 1970 (ianuarie-februarie) în subsolul sediului parohial din Piața Unirii din Timișoara, în formula N. Covaci - chitară solo, voce, F. Bordeianu - solist vocal, K. Bela - chitară bas, voce, G. Reininger - orgă electrică, D. Vintilă - baterie. Difuzată prima dată în 1990, piesa a apărut pentru prima oară abia pe discul „Vremuri, anii 60...” (1998). Compusa în 1971 de Nicolae Covaci, cu textul scris de Victor Cârcu, a apărut în cadrul Ciclului Anotimpurilor de pe
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
de Șerban Foarță și Andrei Ujică. A apărut pe albumul „Cantafabule” (1975; reeditat în 1996), fiind înregistrată de N. Covaci - chitară solo, double-six, voce, J. Kappl - chitară bas, blockflöte, voce, M. Baniciu - solist vocal, O. Lipan - baterie, percuție, G. Reininger - orgă electronică, sintetizator. Înregistrată și în 1990 în componența N. Covaci - chitară solo, double-six, voce, J. Kappl - chitară bas, voce, M. Baniciu - solist vocal, O. Lipan - baterie, versiune apărută pe discul „Aniversare 35” (1997). Compusă în anii '60 de Nicolae Covaci
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
baterie, versiune apărută pe discul „Aniversare 35” (1997). Compusă în anii '60 de Nicolae Covaci și Florin Bordeianu, cu text scris de Florin Bordeianu. Înregistrată în 1969 (?) în componența N. Covaci - chitară solo, voce, F. Bordeianu - solist vocal, G. Reininger - orgă electrică, C. Rotaru - ghitară acompaniament, voce, K. Bela - chitară bas, voce, I. Ștefanovici - baterie. A apărut prima oară pe disc în 1998 (pe „Vremuri, anii 60...”). Compusă în anii 60 de Nicolae Covaci și Florin Bordeianu. Textul aparține lui Victor
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
disc în 1998 (pe „Vremuri, anii 60...”). Compusă în anii 60 de Nicolae Covaci și Florin Bordeianu. Textul aparține lui Victor Șuvăgău. A fost înregistrata în 1969 (?) în formula N. Covaci - chitară solo, voce, F. Bordeianu - solist vocal, G. Reininger - orgă electrică, C. Rotaru - ghitară acompaniament, voce, K. Bela - chitară bas, voce, I. Ștefanovici - baterie. A apărut pentru prima oară pe discul „Vremuri, anii 60...” (1998). Piesă compusă în anii 60 de Nicolae Covaci și Florin Bordeianu. Autorul textului nu este
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
fost înregistrată în iarna anului 1970, în subsolul casei parohiale din Piața Unirii din Timișoara, de N. Covaci - chitară solo, voce, F. Bordeianu - solist vocal, C. Rotaru - chitară acompaniament, voce, K. Bela - chitară bas, voce, D. Vintilă - baterie, G. Reininger - orgă electrică. Apărută prima oară pe discul „Vremuri, anii 60...” (1998). Compusă în 1971, „Vișina” era o baladă folclorică ce aparținea albumului „Cei ce ne-au dat nume”, interzisă de cenzură la apariția discului, în 1972. Un fragment din înregistrarea live
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
compusă în 1975 de Nicolae Covaci, Günther Reininger și Josef Kappl. Textul aparține lui Șerban Foarță. A apărut pe albumul „Cantafabule” (1975; reeditat în 1996), înregistrată de către N. Covaci - chitară solo, voce, J. Kappl - chitară bas, voce, G. Reininger - sintetizator, orgă electronică, O. Lipan - baterie. Piesă compusă de Nicolae Covaci în anii '80, inițial cu text englezesc, sub titlul „Morning Light”. Varianta românească, având versuri scrise de Dinu Olărașu, a apărut pe albumul „Baba Novak” (2005), într-o înregistrare în formula
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
Ars Rediviva", "Quodlibet Musicum" și "Consortium Violae", precum și ca partener de muzică de cameră al multor soliști români de marcă. Turnee artistice în Bulgaria, Germania, Italia, Țările de Jos, Spania, Elveția, Cuba și U.R.S.S. A dat și concerte de orgă. Din 1972 a fost membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România (UCMR), a fost distins cu o serie întreagă de premii, între care Premiul Academiei Române, șase premii ale UCMR, patru premii ale Asociației Profesioniștilor de Televiziune din România, Premiul
Iosif Sava () [Corola-website/Science/306135_a_307464]
-
voce, în locul lui Sorin Tudoran). Plecat din trupă, Mircea Drăgan înființează formația Romanticii, percepută de mulți ca un al doilea Mondial. Mihai Cernea părăsește și el formația în 1973 și se transferă la Sfinx; îl va înlocui Puiu Hațeganu. La orgă (mai târziu, și la sintetizator) evoluează Nicolae Enache, până spre 1976, când pleacă pentru a participa la alte proiecte (Roșu și negru, iar mai apoi, Sfinx). După plecarea lui Enache, formația îl va avea mai târziu ca membru pe Idu
Mondial () [Corola-website/Science/306139_a_307468]
-
întreg Brașovul este cuprins de flăcări. Chiar clădiri izolate precum Turnul Alb, Turnul Negru, Casa Sfatului sau Biserica Neagră au fost atinse de para focului, astfel că, în scurtă vreme, acoperișurile ultimelor două s-au prăbușit, vitraliile s-au spart, orga și clopotele s-au topit (ultimele căzând peste ceasul din turn, distrugându-l), iar altarul și toate bunurile dinlăuntru au fost arse. A pierit și vestita bibliotecă a lui Johannes Honterus, plină cu incunabule și manuscrise vechi, și atelierele meșteșugărești
Istoria Țării Bârsei () [Corola-website/Science/304812_a_306141]
-
Goian, a fost organizatorul primei ediții a festivalului "Dragan Muntean" în Poienița Voinii, a inițiat și susținut spectacolele de muzică clasică "Toamnă Muzicală Hunedoreana”, numeroase concerte de chitară clasică, trei concerte de vioară cu Ștefan Ruha și Ecaterina Botar la orgă, concerte de rok "MetalUrgia” cu cele mai cunoscute formații din țară, concerte de jaz cu Anca Parghel, Gyuri Păscu, Bella Kamocsa în colaborare cu Florian Lungu și Titus Andrei, a susținut spectacole în Hunedoara cu Ioan Bocșa și "Grupul Icoane
Doru Gaita () [Corola-website/Science/305334_a_306663]
-
singură navă centrală. Pe coloanele dispuse de o parte și de alta a navei se sprijină acoperișul semicilindric. Altarul principal a fost sculptat de Iosef Resler în 1775, iar pe lângă el, lăcașul de cult mai dispune de 9 altare laterale. Orga a fost construită de timișoreanul Leopold Wegenstein. Ceasurile de pe turnuri au fost construite de Iosif Riede. Clădirea are de asemenea o criptă, în care sunt îngropate personalități catolice importante din istoria Timișoarei și a Banatului. Printre ele, generalul Georg Freiherr
Piața Unirii din Timișoara () [Corola-website/Science/303458_a_304787]
-
pelerini, în apropierea bisericii, care a slujit și ca și cămin cultural. În anul 1914 a fost construit corul, care a fost sfințit într-un cadru festiv la 21 aprilie 1918. Un alt obiect de artă din biserică este frumoasa orgă clasică, adusă în 1937, dar serios avariată în anul 1944, în timpul războiului. Datorită strădaniei pr. Iulian-Eugen Kropp, orga a fost restaurată în perioada 1997-1998, iar în timpul pelerinajului persoanelor consacrate din ziua de 3 octombrie 1998, episcopul Petru Gherghel a sfințit
Bazilica Adormirea Maicii Domnului din Cacica () [Corola-website/Science/313046_a_314375]