2,438 matches
-
sunt complet slabe. Nu numai că vei contribui la distrugerea reputației spitalului, dar mă Îndoiesc că vei mai avea voie să practici medicina vreodată. Jill nu spusese nimic de-o vreme Încoace, dar deodată era destul de clar că anxietatea ei oribilă se transformase În panică de-a-dreptul. —Dumnezeule! Ce ne facem? De câte ori n-am Încercat să-ți spun că Claudia Planchette era o ghiulea dintr-un tun, o bombă cu ceas și că nu trebuie să avem Încredere În ea? —Taci, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
În tine? Ce glumă bună. Cum pot să mai am Încredere În tine când m-ai mințit așa de rău? Mi-ai dat de Înțeles că viața lui Buddy atârnă de-un fir de păr. Asta a fost un lucru oribil. Nu pot să cred că și el știa de asta. Până acum mi se părea un om așa de drăguț. Și În ce te privește pe tine... Te-am iubit. Încă te mai iubesc. Lacrimi Începură să-i curgă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
sine să-și păstreze siluetele folosind surogate care să le poarte bebelușii În pântece, o făcea să-i vină să vomite. În următoarele câteva zile, se luptă să se pună pe picioare. Ar fi căzut Într-o criză de depresie oribilă dacă nu era atât de hotărâtă să meargă mai departe și dacă nu le-ar fi avut pe Chanel și pe Fi care o iubeau și o Îmbărbătau mereu. Ele stăteau cu ea de vorbă ore Întregi și o Încurajau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
gândească la Sam. Abia când ajungea acasă seara și deschidea o sticlă de vin, Își permitea să-și lase emoțiile să zburde libere. Problema era că, În ciuda tuturor lucrurilor urâte, nu putea să nu-l mai iubească. Asta și sentimentul oribil de pierdere de ireparabilă, o făceau să adoarmă plângând În fiecare seară. Se trezea În fiecare dimineață și Îi lua câteva secunde să-și amintească că Sam nu mai era În viața ei. Descoperirea o lovea ca o bilă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
făcuse psihoterapie de când era În scutece. A, pardon, da’ cum poate să fie o cădere nervoasă ceva minunat? —Păi, Îți zic acum. Când o persoană ajunge la capătul puterilor, nu are altă soluție decât să-și Înfrunte demonii interni. E oribil și dureros, dar, până la urmă, poate să fie o experință minunat de vindecătoare. Cred că Claudia o să crească din asta ca persoană. —Crezi? — Sigur. Nu mă Înțelege greșit. Nu Încerc să-i inventez scuze pentru comportament, dar probabil că avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
curviștina aia nerușinată. Vă Întreb și pe voi, ce fată catolică de treabă se mai dă În spectacol Îmbrăcată În corsete și sutiene? O să ajungă să ardă În focurile Gheenei, fiți sigure, dar asta nu Înainte să facă o răceală oribilă la rinichi. Femeia aia o fi auzit vreodată de veste? După părerea mea, Guy Bitchie ăla al ei ar trebui s-o mai țină sub control... Acuma, unde o fi plecat? A, ia uite-o... Înainte s-o mai poată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
impresionează vederea acelui material candid între noi. Cu mai puțin de o oră în urmă eu și mama ta râdeam în fața rochiței, o luasem de pe umeraș și o pusesem în cărucior, eram fericiți. Acum o privesc și mi se pare oribilă. Apa a veștejit-o în timp ce eu și Italia făceam dragoste. Pare rochița unei fetițe moarte, înecată într-un lac. Italia își ține capul plecat, își mișcă mâinile, le mișcă prea mult, desface materialul, atinge volanele. — Ce păcat, să sperăm că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
La ce, scumpete, la ce? Cum adică la ce, omule, cum adică la ce? Să ne căsătorim odată! — Și din ce-o să trăim? — Din munca mea, până o să-ți găsești și tu ceva. Din munca ta? — Da, din muzica aia oribilă! — Din munca ta? Asta nu! Niciodată, niciodată, niciodată! Orice, dar nu să trăiesc din munca ta. Am să-mi caut, am să continui să-mi caut, și între timp, mai așteptăm... Așteptăm..., așteptăm..., și uite-așa trec anii! - exclamă Eugenia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
numea soția mea. Asigurarea că, în ciuda a tot ce se întâmplase - oameni mergând cu milioanele spre moarte doar fiindcă se născuseră evrei, oameni dornici să smulgă plombele de aur din gura altor oameni înainte de a-i împinge în cuptoare, experimente oribile făcute pe indivizi neanesteziați în interesul științei medicale -, în ciuda complicității unui întreg popor însetat de sânge și dornic să curețe lumea de un alt popor, în ciuda tuturor acestor lucruri, oamenii sunt buni la inimă. Totuși, eram bucuros că văzusem filmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
zice Otto despre partea legală. În cele din urmă, primesc o scrisoare. E mai rea decât cea de la Otto. E o nebunie. Spun că trebuie să îl înfățișeze pe Fritz ca pe un bufon, pentru ca lumea să nu uite lucrurile oribile care s-au petrecut. Spun că, dacă oamenii nu au un prost de care să râdă, nu vor veni să vadă piesa și nu vor auzi acest mesaj important pe care familia Hackett vrea să îl transmită. Asta nu înțeleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
de cafea? (Îți amintești când l-am cumpărat în Creta? M-am îmbătat și am început să jonglez cu piesele, de aceea avem șase farfurioare și patru cești.) —OK. Dar atunci cred că ar trebui să păstrezi tu farfuriile alea oribile în formă de varză. (Îți amintești când le-am câștigat la tombola aceea de la târgul de Crăciun? Am încercat să schimb pe furiș biletul cu unul pentru o sticlă de vin și ne-au dat afară - primul caz înregistrat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
la prânz și ne-am simțit foarte bine, așa că am ieșit împreună și seara. Și de atunci am ieșit împreună în fiecare seară, mai puțin joi seara când m-ai sunat tu deprimată și m-ai târât în barul ăla oribil. Oricum, se pare că ne plac aceleași lucruri și ne dorim aceleași lucruri. Iar ieri l-am întrebat dacă ar vrea să se mute la mine și el a zis da. Eram înmărmurită. — Și mă acuzai pe mine că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
lăsat bărbatul, ți-ai găsit deja un al doilea. Cum faci? Nu, nu-mi răspunde, n-ar face decât să mă deprime să aflu că tot ce ar fi trebuit să fac e să-nvăț origami și să port haine oribile. Ia spune-mi, cum a fost? Am înghițit în sec încercând să-mi găsesc cuvintele. Păi, știi tu, a fost... bine, dar puțin... stânjenitor. Maria ridică din sprâncene. — Nu crezi că e puțin cam târziu să devii dintr-odată sfioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
fără să mai intre pentru consultație. Ellery l-a mușcat pe asistent de mână, iar Jocasta a aruncat cu o jucărie în persoana de la recepție. Hai, că n-a fost așa de rău, zise Tally la plecare. Și, în comparație cu ora oribilă petrecută la supermarket, avea dreptate. Dacă mă mai oprește vreodată vreuna dintre acele femei cu chestionare și îmi cere părerea, chiar dacă e despre mazărea congelată, voi insista să scrie recomandarea mea numărul unu pentru detailiști: cătușe la cărucioarele pentru cumpărături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
cu o rochie simplă din in cu bretele, de culoarea ciocolatei, la care-și pusese ca accesoriu un lanț de aur masiv. M-am simțit instantaneu prea îmbrăcată. Mă bucuram că nu citisem mai multe articole ale Lisei, pentru că aveam oribila bănuială că mi-ar fi confirmat că această femeie își alesese vestimentația folosindu-și o perspicacitate pe care eu nu o voi putea înțelege sau egala niciodată. Ce bem? întrebă Ed stabilind că el va face onorurile de gazdă. Rachel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
să-i răzuiesc mitra stearpă și ovarele stricate, și așa cum scormonesc prin mlaștini, avid să cunosc odiosul adevăr, văd cum se afundă, ca să dispară în imaginar, două pulpe de lăptăreasă obeză, ce produce descărcarea unei disperări, ivită pe neașteptate în oribila mea singurătate. ...„Carnea de cadavru, râncedă și rece îmi produce greață. Din pricina asta nu am pipăit-o niciodată. Totuși, pornesc, când și când, după câte-o raclă băițuită, în urma unui dric sărac, până ce neamurile își dau cu coatele, mirate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Ei apucă taurul de coarne și trântiți în luptă inegală, mușcă pământul, blestemând creația. Soarele le luminează drumul spre neant și orele se scurg cu atât mai încet cu cât sunt mai triste. Și când cuget astfel, conștient de soarta oribilă și de finalul absurd și dramatic la care vom asista cu toții, îmi vine să cred că imensa durere ce-mi surpă existența, din pricina Gloriei se datorește panicii provenite numai din singurătate. Căci unde este omul de care să mă pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
-ți faci iluzia că din drojdia unui borș, ai putea să scrii o carte întreagă. Ești un simplu parchetar de litere. Scoți din alfabet câțiva sâmburi de roșcovă și joci țintar cu ei, până ce construiești adevăratul adăpost al unui gând oribil. Când te joci cu toate literele, observi că sâmburii sunt douăzeci și trei de picături de sânge, ce le lingi de pe o coală de hârtie pe care rămâne totuși, tocmai ceea ce ai fi dorit să dispară, ceea ce ai fi voit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
avut loc un episod neplăcut. Știai? — Da, am auzit vorbindu-se despre el, spune Theodora. Nu l-am discutat niciodată. — Henry l-a considerat pe Alexander vinovat. La vremea aceea, i-a scris lui William că au fost cele mai oribile ceasuri din viața lui. Chiar astea au fost cuvintele lui. „Cele mai oribile ceasuri din viața mea.“ Mă tem că atunci i-am răspuns În gând: ei bine, Henry, dacă asta e cea mai urâtă experiență din viața ta, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
spune Theodora. Nu l-am discutat niciodată. — Henry l-a considerat pe Alexander vinovat. La vremea aceea, i-a scris lui William că au fost cele mai oribile ceasuri din viața lui. Chiar astea au fost cuvintele lui. „Cele mai oribile ceasuri din viața mea.“ Mă tem că atunci i-am răspuns În gând: ei bine, Henry, dacă asta e cea mai urâtă experiență din viața ta, se cheamă că ai avut noroc. — Dar pentru un autor e greu, spune Theodora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
se Încheie cu un toast “În cinstea lui Henry și a strălucitei lui piese“. Din păcate Însă, criticii nu Împărtășeau părerea lui William. Cronicile nu erau tocmai proaste, spuse Compton, dar nici bune nu erau. Lui Henry i se părură oribile, Îngrozitoare, crude. Cel mai tare Îl dureau insinuările că piesa era prea melodramatică În părțile serioase și prea generală În cele comice, fiindcă exact acestea erau defectele de care el Însuși acuzase teatrul englez. „Este oare cu putință ca adaptarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
din excelenta librărie Blackwell’s, verificând pe furiș stocurile existente din propriile cărți, așa cum fac Întotdeauna scriitorii. Henry avu plăcerea de a vedea câteva exemplare din Lecția maestrului, ultima sa colecție de povestiri, pe masa cu apariții recente. — Ce poveste oribilă, Henry, Îi spuse Fenimore mai târziu, când făcu aceeași observație la cină (mâncau la Hotelul Randolph, unde Henry trăsese peste noapte). Inteligentă dar oribilă. E o calomnie la adresa femeilor. — Fii serioasă, Fenimore, nu e adevărat, protestă el. Recunosc că doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
exemplare din Lecția maestrului, ultima sa colecție de povestiri, pe masa cu apariții recente. — Ce poveste oribilă, Henry, Îi spuse Fenimore mai târziu, când făcu aceeași observație la cină (mâncau la Hotelul Randolph, unde Henry trăsese peste noapte). Inteligentă dar oribilă. E o calomnie la adresa femeilor. — Fii serioasă, Fenimore, nu e adevărat, protestă el. Recunosc că doamna St George e un tiran. Dar ai putea la fel de bine să spui că e o calomnie la adresa bărbaților. Gândește-te la trădarea prin care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Îndoială, cea mai proastă citire a textului unui dramaturg, făcută de actori profesioniști, la care asistase Henry vreodată. Chiar și Ada Rehan părea să Își fi pierdut Întreaga vivacitate și tot ritmul. Era de-acum palidă ca moartea și, pe măsură ce oribilul travesti avansa, trăsăturile pur și simplu i se sluțeau. Era o actriță suficient de bună pentru a Înțelege ce se petrece și pentru a-i fi rușine că ia parte la așa ceva. Ceea ce se petrecea, desigur, iar lui Henry nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
a-și aminti de starea de spirit În care Îl scrisese: clătinându-se Încă În urma șocului provocat de moartea lui Fenimore, străduindu-se să Îl termine și să Îl expedieze revistei Înainte de plecarea spre Italia, pentru a limpezi consecințele acestei oribile tragedii. Gemând Încet, se Întoarse pe burtă și Își Îngropă fața În pernă. Ultimul lucru la care voia să se gândească acum era biata Fenimore; acum nu va mai putea adormi la loc. Dar sărăcia creatoare asupra căreia i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]