2,363 matches
-
1293 - 11/23 decembrie 1876, TEL., an. VI, 19 decembrie 1876, p. 2). Așadar potrivit acestei Constituții, România ar fi fost o „provincie privilegiată“, având ca suveran pe sultan, șeful statului fiind învestit de acesta, iar locuitorii țării numindu-se otomani! 125. Moțiunea amintită de Bacalbașa a fost votată de Adunarea Deputaților la 22 decembrie 1876/3 ianuarie 1877 - într-o ședință care a luat sfârșit la ora 11/4 noaptea - cu 79 de voturi pentru și 9 abțineri (patru miniștri
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Manolachi Costachi, B. Boerescu și Dimitrie Sturdza; o susțin prințul Dimitrie Ghica, care e raportorul, I. Brătianu și Kogălniceanu.39 342 bucureștii de altădată 37. În realitate politica de expansiune a Rusiei țariste, precum și a celorlalte imperii reacționare vecine (habsburgic, otoman) a împiedicat dezvoltarea normală a țărilor ro mânești. Războaiele purtate de aceste state pe teritoriul țării noastre, jafurile și distrugerile oștilor cotropitoare au provocat poporului român pierderi incalculabile. Rusia nu urmărea, de fapt, o politică de eliberare în sud-estul Europei
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
a identificării unui inamic comun vor fi subsumate unor alianțe și solidarități cât mai largi, la scară continentală. Apar, astfel, numeroasele proiecte de factură mazziniană care vizau federalizarea și coalizarea popoarelor din răsăritul și centrul Europei Împotriva regimurilor opresive, rus, otoman sau austriac. Vor fi luate În considerare aspecte privitoare la echilibrul de forțe european și interesele geopolitice, emblematizate În acest veac de afirmare a naționalismului de simboluri etno-rasiale; se va pune mereu problema preeminenței elementului latin, germanic sau slav, a
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
pare ilustrativă atitudinea surprinsă de Nicolae Stoica de Hațeg XE "Stoica de Hațeg" , Cronica Banatului, ediție Îngrijită de Damaschin Mioc, Editura Facla, Timișoara, 1981, p. 184; acesta se referă la bănățenii care, În timpul incursiunii turcești din 1738, Îi ajută pe otomani, blocând armatele austriecilor („urâta faptă a rumânilor”): „și Într-alte sate, juca, cânta: «ține, Doamne, tot așa, nici cu turcu’, nici cu neamțu’! ține, Doamne, tot așa!»”. Al.I. Amzulescu, op. cit., p. 293. Pentru apusul Europei, Jacques Le Goff, Civilizația
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
care au fost odată sub ocupație otomană. Se afirmă că divizările religioase instituționalizate în secolul al XVI-lea au influențat șansele de democratizare din prezent. S-au petrecut multe de la schisma dintre Biserica Ortodoxă și cea Romano-Catolică, sau de la retragerea otomanilor din Budapesta, București și Sofia. Timp de generații după 1945, ateismul a fost religia de stat în regimurile comuniste. Deși nu i-a convertit, pe termen lung, pe prea mulți la sistemul său de credințe, provocarea la adresa religiei s-a
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose.,William Mishler, Christian Haerpfer [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
putea deduce din nici una din dispozițiile lor - spunea el - o libertate absolută de navigație pentru pavilioanele tuturor națiunilor". După o discuție dintre cele mai însuflețite, plenipotențiarii celor cinci mari puteri, la care s-a adăugat în ultimul rând și plenipotențiarul otoman, au declarat că își mențineau punctul de vedere și că Actul de Navigație, nereușind să obțină adeziunea concertului european, nu putea deveni executoriu. Reprezentantul Austriei și-a luat atunci angajamentul de a supune observațiile Conferinței aprecierii guvernului său, iar puterile
[Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
și întrețesut de interese conflictuale, popoare rivale și credințe antagonice, care se ascunde sub numele simplist de chestiune orientală”. Mai cinic, Disraeli credea că “Chestiunea orientală nu este condiția câtorva milioane de supuși ai Porții. [Ea reprezintă problema] împărțirii Imperiului otomanilor”. Pentru istoricul rus Soloviov, chestiunea orientală era doar „un moment din lupta seculară dintre Asia și Europa”. Dimpotrivă, unul dintre exponenții slavofilismului, N. Danielewski, afirma tranșant ca „chestiunea Orientului nu e lupta dintre Asia și Europa, ci doar cea a
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
în cazarmă în cadrul unei riguroase discipline și în spiritul fanatismului musulman, ei au constituit o forță redutabilă pe câmpurile de luptă ale Europei. începând cu secolul al XVIII-lea, caracterul acestui corp militar s-a schimbat radical, deoarece recrutările dintre otomani au determinat o importantă modificare a regulilor și principiilor sale. Acceptarea căsătoriei ienicerilor a avut drept consecință direcționarea interesului acestora mai mult către problemele familiei, fapt ce a condus la obținerea de privilegii, mai ales comerciale, care au determinat, la
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
a înlocui coroana voievodală cu un alt însemn, cuha (începând cu instaurarea efectivă a dominației otomane), deoarece numai sultanul avea dreptul juridic de “purtător de coroană”, ca element al veleității de dominație universală a sultanului, ca șef suprem al Imperiului otoman; în aceeași perspectivă, folosirea conceptului de tron era interzisă domnitorilor Moldovei și Țării Românești, căci în ideologia otomană, tronul și coroana erau atribute ale sultanului, ca stăpân absolut al lumii supuse lui. Totuși, unele formule politico-juridice, întâlnite frecvent în cuprinsul
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
pentru prevenirea actelor arbitrare, fiind prevăzute condițiile în care domnii puteau fi înlăturați, cuantumul diferitelor dări, regulile care trebuiau respectate în comerțul dintre negustorii turci și producătorii români, dreptul puterii locale de a judeca litigiile dintre supușii proprii și cei otomani. Ca semn exterior al poziției pe care o aveau Principatele în raporturile cu Poarta, capuchehaiele lor căpătau, în 1775, dreptul de a merge călare prin Constantinopol, drept de care până atunci beneficiaseră doar ambasadorii statelor cu care Imperiul avea relații
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
suzerană și protectoare, în a hotărî soarta popoarelor supuse, inserând în preambulul documentului că “Majestatea Sa Imperială prea înaltul și preaputernicul împărat și autocrat al tuturor Rusiilor și Majestatea Sa Imperială prea înaltul și prea puternicul împărat și padișah al otomanilor, însuflețiți de aceeași dorință pentru bunăstarea Principatelor Moldovei și Valahiei și credincioși angajamentelor anterioare, care asigură numitelor principate privilegiul unei administrații distincte și alte anumite imunități locale... “ , hotărând mai multe schimbări în statutul politico-juridic al Principatelor: domnitorii nu mai erau
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
principate privilegiul unei administrații distincte și alte anumite imunități locale... “ , hotărând mai multe schimbări în statutul politico-juridic al Principatelor: domnitorii nu mai erau aleși, ci numiți de sultan, pe termen de șapte ani, fiind considerați doar înalți funcționari ai Imperiului otoman; adunările obștești erau suspendate și înlocuite cu două consilii - Divanuri ad-hoc -, alcătuite din “boierii cei mai notabili și mai demni de încredere”; alcătuirea a două comitete de revizie, la Iași și București, însărcinate cu revizuirea Regulamentului Organic; prelungirea staționării unor
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
pe care Marea Britanie le-a luat în chestiunea românească, sau invers, pe scena internațională, influențate de agenții săi din Principate. La începutul secolului al XIX-lea, chestiunea orientală se caracteriza prin interacțiunea a trei factori: 1. slăbirea accentuată a Imperiului otoman; 2. mișcările naționale ale popoarelor ce făceau parte din Imperiu, pentru cucerirea independenței de stat; 3. politica externă a Marilor Puteri față de Imperiul Otoman și, implicit, față de situația popoarelor din sud-estul european. Menținerea Imperiului otoman devenea din ce în ce mai mult o problemă
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
era dispusă să lupte cu o armata numeroasă, disciplinată și antrenată de ofițerii săi. Pe de altă parte, lordul Holland, persoană influentă în cercurile de decizie ale primului ministru, ca și Earl Grey însuși, erau convinși de iminența prăbușirii Imperiului otoman; doar Palmerston realiza miza adevărată a acestor evenimente, dar nu-l putea convinge pe primul ministru, al cărui dezinteres era evident. Metternich ar fi vrut o colaborare cu acesta din urmă, care să soluționeze în mod satisfăcător pentru interesele celor
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
în tranzit prin Principate. Lord Elgin a considerat absolut necesar să dovedească faptul că guvernul Maiestății Sale are aceleași drepturi ca și alte guverne care și-au numit consuli și funcționari de toate categoriile, în porturi și orașe ale Imperiului otoman; dar întrucât interesele britanice nu erau de natură a face necesară numirea funcționarilor peste tot unde Franța și-a numit reprezentanții săi, ambasadorul britanic l-a acreditat pe Summerers și în calitate de viceconsul la Iași, Galați și Brăila, numire acceptată de
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
mai moderate în declarații, dar și în acțiuni pentru a nu compromite cumva întreaga mișcare națională. Cel vizat în mod special era I.C. Brătianu căruia i se recomanda să devină mai moderat față de firmanele emise în această perioadă de guvernul otoman 56. În tot acest timp conservatorii dovedeau, prin modul lor de acțiune, că înțelegeau cât se putea de exact care erau noile comandamente politice, fapt oglindit într-unul din documentele lansate în primăvara anului 1857 intitulat Apel către alegători și
[Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
însă semne că ar accepta cererile formulate în primele adunări reprezentative românești. Astfel, ambasadorul francez la Constantinopol, Thouvenel, îi cerea lui D. Bolintineanu să transmită deputaților din Moldova hotărârea guvernelor europene de a nu accepta sub nici o formă slăbirea Imperiului otoman 265. Că așa stăteau lucrurile se observa foarte clar în prevederile Convenției de la Paris care enunțau principiul alegerii unor domni pământeni. La fel de consecvenți se dovedeau a fi însă și românii. Chiar dacă planul întocmit de Anastasie Panu fusese respins 266, preluând
[Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
Conștienți de importanța atitudinii otomane, liderii români hotărăsc să trimită la Constantinopol o delegație, formată din Al.G. Golescu, M.C. Epureanu și G. Costaforu, cu misiunea de a discuta și a liniști pe marele vizir și pe ministrul de externe otoman în privința temerilor potrivit cărora prințul străin aducea o știrbire suzeranității Porții. Atitudinile diplomaților europeni aflați în misiune la București sunt diferite. În timp ce decanul corpului consular, Eder, reprezentantul Austriei, intra în discuții cu noul guvern, consulul francez Tillos nu ezita să
[Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
evitându-se astfel trimiterea unui comisar otoman 312. Speranțele lui Brătianu nu aveau să fie înșelate, sprijinul Franței fiind vizibil încă de la deschiderea Conferinței, pe 26 februarie 313. Dificultățile cele mai mari veneau din partea Imperiului Otoman. Intransigența de altădată a otomanilor față de revendicările românilor se manifestau și acum. Nota citită de către Savfet Pașa, din partea guvernului turc, prin care se condiționa participarea la Conferință de înlăturarea definitivă din cadrul deliberărilor a "chestiunii principelui străin", a eredității tronului și chiar a "consultării dorințelor țării
[Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
toate forma unei pledoarii în favoarea prințului străin și a monarhiei ereditare. Textul, publicat în limba franceză și apărut sub forma unei broșuri la Paris, dovedea o documentare serioasă din partea autorului, prin incursiunea realizată în istoria românilor, evidențiind mai ales abuzurile otomanilor ce serviseră drept pretext intervenției "protectoare" a Rusiei. Reluând o tendință sesizabilă în memoriile redactate anterior anului 1859, Brătianu insista asupra relațiilor speciale ce existau între români și turci, atâta timp cât fuseseră respectate vechile capitulații, mai ales că ele permiteau păstrarea
[Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
un diplomat precum Budberg anunța, pe 4 iunie, retragerea guvernului țarist de la masa tratativelor și libertatea de acțiune pe care și-o lua Rusia, ca țară vecină, după evenimentele din România. În condițiile adversității manifestate de guvernul țarist și cel otoman, clasa politică românească nu-și permitea să ignore celălalt puternic vecin, Austria. Misiunea de a câștiga bunăvoința Vienei avea să fie încredințată lui Dimitrie Ghica. Primit într-o audiență privată pe 17 iunie de împăratul austriac, trimisul român încerca să
[Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
sa, Carol I nu ezita să numească actul săvârșit în fața reprezentanților țării ca fiind cel mai important moment al vieții sale. Cunoscând suspiciunile Puterilor Garante, monarhul român menționa în mod public angajamentul său privind respectarea și menținerea legăturilor cu Imperiul Otoman 436. Cu toate aceste asigurări, puterile europene făceau diferite considerații asupra unora din actorii politici interni văzuți drept factori ai destabilizării interne și regionale în egală măsură. Prima reacție, putem spune neașteptată, venea din partea împăratului Napoleon a cărui opinie negativă
[Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
rândul opiniei publice și al clasei politice românești. Acceptând formule precum: nemodificarea relațiilor speciale cu Poarta (art. 1), conservarea numelui de "Principatele Unite ale Valahiei și Moldovei" (art. 2), contestarea eredității tronului (art. 4), obligația Principatelor de a participa alături de otomani la războaie ofensive sau defensive (art. 6) ș.a. ar fi însemnat nu numai o anulare a tuturor libertăților câștigate anterior, dar și micșorarea spațiului de "manevră" pentru viitoarele acțiuni 440. Perioada ce a urmat lunii iulie a fost poate una
[Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
Ștefan Golescu simțea nevoia tot în această perioadă, mai precis pe 24 iunie 1866, să precizeze că rolul "Comitetului Compromisoriu" era acela de a identifica calea de accelerare a procesului de elaborare constituională în condițiile presiunii externe exercitate de Imperiul otoman 702. Dacă ar fi să facem o caracterizare suplimentară Constituției de la 1866, atunci am putea spune că aceasta este surprinzătoare în anumite privințe pentru că era în același timp o încercare de anulare a consecințelor politice ale Convenției de la Paris și
[Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
de greșeli, cine altul decât un smintit ar cuteza să afirme că va înfățișa fără nici o abatere „fapte” care s-au petrecut cu atâtea veacuri mai înainte, între neamuri atât de barbare și de lipsite de civilizație (cum era cel otoman la începuturile sale)? Aceasta se va vădi în însuși sânul operei, cu atât mai mult cu cât vom înfățișa și ne vom strădui să îndreptăm cele spuse sau scrise pe dos de către nu puțini istorici, de altfel de o mare
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]