1,914 matches
-
Nu și-a negat și nu și-a părăsit credința. Pătimirea crudă, jertfirea și crucificarea nu l-au doborât. Logodit cu moartea, moartea, numai moartea legionară i-a fost cea mai scumpă nuntă dintre nunți. Liber într-o lume monstruoasă, otrăvită de o ideologie criminală în care societatea românescă era transformată într o turmă. Omul nu mai avea personalitate și gândire proprie. Gloatele băteau din palme slăvind pe tirani. În comunism nu se poate vorbi de un destin al valorilor. Gheorghe
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
nada" ("nimic") și că disperarea poate fi o formă greu suportabilă de a iubi. Și la ce-mi folosesc, oare, recapitulările? Un singur adevăr important ar trebui spus. Că viața interioară, pe care am socotit-o un privilegiu, mi-a otrăvit viața. Ea a fost marele meu dușman. Încă din adolescență! Dacă-i reproșez ceva "unchiului George" e că m-a lăsat de capul meu, că mi-a dat prea multă libertate. 6. De abia m-am întrebat la ce-mi
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
în sus. Și uite-așa, ei stau acasă și se îngrașă din dobânzi și noi, iată cum stăm. Afacerile noastre eșuează, slujbele noastre dispar, peisajul rural se sufocă, spitalele se prăbușesc, casele noastre trec în proprietatea altora, corpurile noastre sunt otrăvite, mințile noastre se blochează, întregul spirit al țării este strivit și se luptă să respire. Urăsc familia Winshaw, Fiona. Uite ce ne-au făcut. Uite ce ți-au făcut. Poate că n-am spus nimic din toate astea. Mi-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cu lumea de apoi, să-și asigure locuri bune în parcare, treaba lor, să le fie de bine! El o ține pe-a lui: Cine sunt eu? Nevasta lui, o femeie care, alături de absența sufletească a d-lui Ciortea se otrăvește pe zi ce trece, pufnește de obicei în râs. Măi omule, când ai să te astâmperi odată? Cine te crezi, Dalai Lama? Alteori în locul lui D.L. folosește alte nume, de îngeri, sfinți sau zei din panteonul greco-roman: ─ Ce, te crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
în picioare tot ce e mai sfînt în lume; să comiți, pentru un interes, toate crimele posibile. Cum! Dacă un ambițios a reușit, prin violență, să pună mîna pe statul unui principe, va avea dreptul să-l asasinezeze, să-l otrăvească? Dar procedînd astfel, același cuceritor introduce în lume o practică ce nu poate conduce decît la propria-i ruinare; un altul, mai ambițios și mai abil decît el, îl va pedepsi după legea Talionului, va invada țara și-l va
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
dispui de averi; pentru a le avea trebuie să-i deposedezi pe cei care le stăpînesc, iar pentru a te bucura de ele în siguranță trebuie să-i extermini raționamentul este același cu al tîlharilor de drumul mare. Pentru a otrăvi niște cardinali, Borgia îi invită să ia masa la tatăl lui: Papa și cu el sorb, din neatenție, din băutura otrăvitoare, iar Papa Alexandru VI moare. Borgia scapă, dar nenorocit pe viață, răsplată cuvenită asasinilor și otrăvitorilor. Iată prudența, abilitatea
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
în pace de roadele crimelor sale; el a fost aproape continuu în război cu cartaginezii, odată fiind obligat chiar să-și abandoneze armata în Africa, armată care, după plecarea lui, îi masacra copiii. A murit el însuși dintr-o băutură otrăvită pe care i-a dat-o nepotul lui. Oliverotto da Fermo a pierit din cauza perfidiei lui Borgia, răsplată demnă de crimele sale, și cum aceasta s-a întîmplat la doar un an după uzurpare, căderea lui pare atît de rapidă
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
în Ducele de Carmagnol, care comanda trupele, au fost obligați să-l facă să părăsească această lume". Mărturisesc că nu înțeleg ce înseamnă a fi obligat de a face pe cineva să părăsească această lume, altceva decît a-l trăda, otrăvi, asasina. Iată cum înțelege Doctorul în Crimă să facă inocente acțiunile cele mai negre și mai vinovate: îndulcind termenii. Grecii aveau obiceiul de a se servi de perifraze atunci cînd vorbeau despre moarte, pentru că nu puteau suporta, fără o secretă
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
perfect, stai liniștită. — Încetează. — Da’ mai sunt o grămadă de treburi de făcut. Și mai tre’ să trimit o mașină spre lac, ca să telegrafieze după un avion care să ne ducă pe toți trei la Nairobi. De ce nu l-ai otrăvit? Așa se face-n Anglia. — Termină, termină, termină, strigă femeia. Wilson o privi cu ochii lui albaștri și goi. Gata, am terminat. Eram puțin furios. Începuse să-mi placă de soțul tău. — O, te rog, Încetează. Te rog să termini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
plin cu apă. Nu spunea locotenentul Făgurel că de foame mai poți răbda, da’ de sete ba? Și să nu-ți treacă prin cap că ai să găsești o fântână de unde ai să bei apă... ferita Sfântului! Dacă inamicul a otrăvit fântâna? N-ai sfeclit-o? Și apoi, ce îi avea de mâncare la tine să drămăluiești firimitură cu firimitură, că cine știe? Ai plecat în misiune pentru o zidouă și rămâi între dușmani trei-patru zile!... Dacă îi vară sau toamnă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
obraznică, își dădea seama că micul gal era în stare să dispară dacă nu-și primea plata. — Ia-l de-aici, repede, îi porunci printre dinți sclavului. Și spune-le bucătarilor să aibă grijă ca șarpele ăsta să nu-mi otrăvească mâncarea. Dacă ți-aș pune otravă în mâncare, arta mea ar fi mânjită pentru totdeauna - Listarius luă cupa și o așeză la locul ei, în fața lui Vitellius. Și la nimic, dar la nimic nu țin mai mult decât la arta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
la fantomele ce împânzeau pădurea chiar în miezul zilei și îl însoțeau în drumul lui. Se îngrozi când i se păru că vede pete de sânge pe zăpadă și că-i recunoaște pe Caesar înjunghiat de Brutus, pe Octavianus Augustus otrăvit de soția lui, pe curajosul Germanicus otrăvit la rându-i, pe Caligula înjunghiat, pe Seneca și Petronius, care-și tăiaseră venele deoarece Nero poruncise să fie uciși, pe Nero însuși, omorât de servitorul său și - tresări, speriat și uimit - privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
miezul zilei și îl însoțeau în drumul lui. Se îngrozi când i se păru că vede pete de sânge pe zăpadă și că-i recunoaște pe Caesar înjunghiat de Brutus, pe Octavianus Augustus otrăvit de soția lui, pe curajosul Germanicus otrăvit la rându-i, pe Caligula înjunghiat, pe Seneca și Petronius, care-și tăiaseră venele deoarece Nero poruncise să fie uciși, pe Nero însuși, omorât de servitorul său și - tresări, speriat și uimit - privirea lui Galba în clipa când lama unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
luptei într-un timp atât de scurt, dacă nu Proculus? Vitellius încuviință iritat. „Orpheus“, se gândi. „O să-l omor. O să-l omor la Ludi. Am învins la Bedriacum, ce-mi mai pasă de Antonius Primus? Pun pe cineva să-l otrăvească. Îl plătesc pe Manteus să-l omoare. Dacă moare Orpheus... Oare nu așa a zis preoteasa? «Dacă moare Orpheus, tu vei trăi și vei domni multă vreme.» Dar preoteasa a mai spus că Orpheus trebuie să moară în arenă...“ Confuz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
devenise belicos. Era atât de agitat, încât vărsă vinul pe jos. Îl alungă pe sclavul care voia să spele podeaua și trânti o cârpă peste pata de culoarea sângelui care se întindea pe pardoseală. — Din porunca lui Vitellius a fost otrăvit Junius Blesus... Înainte de a veni la Roma, Blesus a fost guvernatorul Galliei Lugdunensis și, dacă vă amintiți, l-a primit pe Vitellius cu brațele deschise, oferindu-i bani. Iar Vitellius l-a otrăvit pentru că Blesus oferea banchete somptuoase... Deci e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pardoseală. — Din porunca lui Vitellius a fost otrăvit Junius Blesus... Înainte de a veni la Roma, Blesus a fost guvernatorul Galliei Lugdunensis și, dacă vă amintiți, l-a primit pe Vitellius cu brațele deschise, oferindu-i bani. Iar Vitellius l-a otrăvit pentru că Blesus oferea banchete somptuoase... Deci e adevărat că întotdeauna vei fi urât de cei cărora le faci un bine. — Blesus nu trebuia să-i facă un bine tocmai lui Vitellius. Se spune că, pe când se chircea de durere din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Orpheus e apărat de o zeitate - tuși. Și, de parcă n-ar fi destul, mama a murit. Tuși din nou și scuipă. Sabinus făcu un pas înapoi, trecându-și mâinile pe deasupra togii. — Despre mama ta se spune că tu însuți ai otrăvit-o. Biata femeie... Ai ascultat profeția aceea că vei domni multă vreme dacă ai să-i supraviețuiești. Vitellius clătină din cap, izbucnind în hohote. — Dușmanii mei... n-au făcut decât să mă denigreze. Eu sunt nevinovat. — Liniștește-te. Ai plâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Care cucu? LELLA Cucu Cuculescu, fostul soț, nu fuse împădurit suficient. ȚACHE Și acum? LELLA Acu te conjur să spui: lichidul ăsta incolor, inodor și insifon e cumva...a - păăăă?! ȚACHE Apă. LELLA Apă?!? Huauhî! Om la apă! Am fost otrăvită. Dă repede un compensativ de wiscky că deja văd dublu și-i motiv de dambla prin deces. ȚACHE Aveți rău de spațiu închis? LELLA Nu drăguță. Eu am rău de mare. Și nu te uita ca prostu, că orice apă
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
să se trezească cu indianu-n față, care-i vraci și-i face bine cîntîndu-le un străvechi hit comanș cum i-a cîntat și lui Mulder la ureche În Dosarele X și l-a vindecat, și din nou merg cu mașina, otrăviți de reptile, de s-ar zări și luna tăiată-n două și vrăjitoarea călare pe mătură ai jura că-s Nicholas Cage și Laura Dearn străbătînd America viselor noastre despre Nato, care n-a venit În ’45, bine că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Însuși un roman, al altuia, un profesor aspirant la literatură e-n stare de abominabile crime, din păcate numai două, dar ce estetică a ororii, ce strălucit limbaj cinematografic, iar la sfîrșit criminalul e anihilat de scriitorul autentic, care-l otrăvește cu cianură de radiu și-i explică științific că degeaba furi un roman, În viață nu gloria, nu banii sînt importanți, ci munca, și-l Împușcă. Film Împăiat de duzină care a avut Însă darul ca, prin Charlotte Rampling despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Împreună cu dramaturgul englez, cît mai ales cu Jonathan Penner, care-i producător și interpretează și rolul cuiva. Greu de spus al cui. Bănuiesc, pe cel al tatălui. Sau al fiului danez. Oricum, tatăl are cioc. E trist, și nu moare otrăvit cu cucută ci cu adrenalină, fiindcă era bolnav de inimă. Și fiindcă ar fi fost indecent să se toarne cucută-n urechea unui om american din zilele noastre. În zilele noastre de la-nceputul anului, cînd am asistat cu emoție și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
faptele ei o dau de gol. A venit aici însoțită de fiii și fiicele ei. Doi dintre cei mari, Vanitosul și Mierosul, au reușit să-mi înșele și să-mi îmbolnăvească oamenii cu minciunile lor, iar pe mine m-au otrăvit. Vanitosul e ambițios, înfumurat și tiranic iar Mierosul e prefăcut și e lingușitor. Puzderie de alți zmei, mititei, au năvălit transformați în omizi, în ploșnițe, în microbi și în virusuri. Omizile au invadat livezile, au distrus frunzele, florile, fructele... Microbii
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
sunt îngrozitori. Vanitosul vrea să ajungă împărat iar Mierosul visează să fie primul lui sfetnic. Unii oameni încă mai așteaptă de la zmei minunile pe care aceștia le-au promis când au venit, dar zmeii își bat joc de ei, le otrăvesc aerul, apa și hrana. Alți zmei au adus cu ei topoare și securi, mașini mari de doborât arbori. Aceștia nu se vor lăsa până nu vor rade toate pădurile și nu vor dărâma toți munții din Țara noastră.... Da, Lăcomia
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
mereu pădurile, pământul și oamenii. E destulă bătaie de cap cu alungatul fără întoarcere al fiarelor. Zmeii nu pleacă ușor. Oamenii au tot încercat să stârpească „dăunătorii” din agricultură, cu otrăvuri numite pesticide. Pe zmei îi poți ucide, îi poți otrăvi, cu tot felul de substanțe chimice. Dar în locul celor uciși vin alții și ce te faci?! Apoi, otrăvindu-i pe ei, otrăvești pământul, apa, aerul, pădurile, grădinile, râmele, licuricii, oamenii și celelalte viețuitoare. E mult mai bine ca PROIECTUL să
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
pleacă ușor. Oamenii au tot încercat să stârpească „dăunătorii” din agricultură, cu otrăvuri numite pesticide. Pe zmei îi poți ucide, îi poți otrăvi, cu tot felul de substanțe chimice. Dar în locul celor uciși vin alții și ce te faci?! Apoi, otrăvindu-i pe ei, otrăvești pământul, apa, aerul, pădurile, grădinile, râmele, licuricii, oamenii și celelalte viețuitoare. E mult mai bine ca PROIECTUL să fie fără otrăvuri. Ar fi mai înțeleptși mai pe placul copiilor - dacă în proiect s-ar scrie cu
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]