3,713 matches
-
dovedit 2.Introduceți în enunțuri ortogramele întâlnite în text. 3.Povestiți textul. Mărtișorul (legendă populară) „Demult, prea demult, când soarele cu mândru chip de tânăr cobora la horă-n sat, la vreo sărbătoare mare printre fete și flăcăi, l-a pândit un zmeu prădalnic și răpindu-l dintre oameni, l-a închis în greatemniță, zăbrelită, ferecată. Lumea toată se-ntristase; păsări în pădurea mută își uitaseră ciripitul; murmurul izvoarelor, cântecul fecioarelor, râsetul copiilor se topiră-n jale mare. Nimeni nu ndrăznea
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
pădurea parcă este arată, nu alta. Somnul și-l petrec prin desișuri apărate de vânturi, adunați în cerc, godacii fiind la mijloc. Codan, vulpoiul cu blana roșie ca para focului, încearcă în fel și chip, doar-doar o dobândi ceva pradă; pândește, se apropie tupiliș, iar dacă în felul acesta nu izbutește, se așează pe șoricărit. Mai abitir ca mâțele! Ei, mai sunt și somnoroșii. Acestora nici că le pasă de asprimile iernii, fiindcă ei dorm mult și bine! De cu toamna
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
prinde. Am să te învăț eu, zise vulpea. Mergem amândoi la baltă și tăiem, în gheață o bortă. Tu îți adâncești coada în apă și așteptăm. Au să vină pești mulți și se vor atârna de coadă. Eu stau și pândesc, iar când vor fi atârnați destui pești, îți fac semn și tu îți smuncești coada, scoțând bunătate de pești. Așa au făcut întocmai. Ursul și-a adâncit mândrețea de coadă prin borta tăiată în gheață și a așteptat. Vulpea de
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
nemișcat, ca un buștean, numai cu ochii dintre pleoapele aproape închise petrece cu luare aminte cele ce se întâmplă în apa limpede și mică. Iată că un păstrăv voinic, rotindu-se prin șuvoi, a ajuns tocmai sub țărmul pe care pândea ursul. Fulgerător a lovit cu brânca „pescarul", cu lingura tălpii a prins pe dedesubt păstrăvul, și cu o zmucitura l-a aruncat pe uscat. În zadar s-a zbătut acolo peștele. Ursul a pus îndată gura pe el și i-
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Și am auzit că nu poartă chiloți. —Ți-am zis vreodată că sunt pe jumătate scoțian? Marlena Îl privi jumătate zâmbind, jumătate Încruntată. Esmé era În preajmă. La o tarabă, două femei stăteau pe vine deasupra unei grămezi de materiale pândindu-le pe turistele străine. Exact În momentul În care Roxanne și Heidi se uitară spre ele, cea mai bătrână Începu să desfacă un sul de material, trecându-și degetele peste țesătură. Vera se apropie imediat, admirând nuanțele de purpuriu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
puști AK-47 pe umăr. Heidi se neliniști pe loc. Și nu era singura. Era o priveliște Înfricoșătoare. Grupul observă că localnicii nici nu-i băgau În seamă pe soldați, de parcă ar fi fost la fel de invizibili ca și mine. Sau Îi pândeau precum pisicile? Sunt soldați, spuse Walter. Nu aveți de ce să vă faceți griji. Vă pot asigura că nu au mai fost probleme cu insurgenții de mult timp. Această zonă - cea mai mare parte a sudului statului Shan, de fapt - a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Zilpha Wexlar, inginer de sunet, echipată cu un superb dispozitiv de Înregistrare digital și urechile avizate pentru a-l folosi. Dispozitivul era prins de interiorul rucsacului ei uzat, cu microfonul ieșind printr-o gaură de mărimea unui glonț. Duoul Îl pândea de două zile deja, bătând barurile prin care ar fi putut sta Harry. Planul inițial era să se arate pierdute și să-i ceară recomandări legate de locuri pe care să le viziteze sau despre alte activități turistice. Și care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
dă ploaie la vreme, ploaie timpurie și tîrzie, și ne păstrează săptămînile hotărîte pentru seceriș. 25. "Din pricina nelegiuirilor voastre n-au loc aceste orînduiri, păcatele voastre vă lipsesc de aceste bunătăți. 26. Căci în poporul Meu sunt oameni răi; ei pîndesc ca păsărarul care întinde lațuri, întind curse, și prind oameni. 27. Cum se umple o colivie de păsări, așa se umplu casele lor prin vicleșug; așa ajung ei puternici și bogați. 28. Se îngrașă, lucesc de grăsime, întrec orice măsură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
foc mistuitor, închis în oasele mele. Caut să-l opresc, dar nu pot. 10. Căci aud vorbele rele ale multora, spaima care domnește împrejur. "Învinuiți-l", strigă ei, "haidem să-l învinuim!" Toți cei ce trăiau în pace cu mine, pîndesc să vadă dacă mă clatin, și zic: "Poate că se va lăsa prins, vom pune mîna pe el, și ne vom răzbuna pe el!" 11. Dar Domnul este cu mine ca un viteaz puternic; de aceea, prigonitorii mei se vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
fost sfărîmat acest puternic toiag de cîrmuire, acest toiag măreț!" 18. "Coboară-te din locașul slavei, șezi jos pe pămîntul uscat, locuitoare, fiica Dibonului! Căci pustiitorul Moabului se suie împotriva ta și-ți nimicește cetățuile. 19. Stai pe drum și pîndește, locuitoarea Aroerului! Întreabă pe fugar și pe cel scăpat, și zi: "Ce s-a întîmplat?" 20. Moabul este acoperit de rușine, căci este zdrobit. Gemeți și strigați, vestiți în Arnon că Moabul este pustiit! 21. A venit pedeapsa și peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
tot timpul în excursii. Acesta era stilul meu de viață. Cel mai mult aveam 250 de curse pe an. Eram foarte ocupat. O viață destul de stresantă. Omul are și urcușuri și coborâșuri. Dacă ai câștiguri, ai și pierderi. Pericolul te pândește la fiecare pas. Nu am fost niciodată grav rănit. Cred că am avut noroc. Drept să spun am cicatrici pe tot trupul. Mi-am rupt cam toate oasele: urmărul, șoldul, coastele... Dar, din fericire, nimic ireparabil. Cel mai bine îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
spume la gură. O persoană încerca să-i ajute. Și acolo erau mulți oameni care stăteau ghemuiți. Nasul și lacrimile le curgeau șiroaie. Era o priveliște înfiorătoare. Nu aveam nici cea mai vagă idee ce se întâmplă. Simțeam că mă pândește un pericol iminent. Nu am cum să merg la serviciu», m-am gândit. «Pentru că nu e ceva grav, ar fi mai bine să stau puțin aici.» Așa că am stat acolo. La început în picioare, apoi m-am așezat. Câmpul vizual
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
de negură și întuneric, vor vedea. 19. Cei nenorociți se vor bucura tot mai mult în Domnul, și săracii se vor veseli de Sfîntul lui Israel. 20. Căci asupritorul nu va mai fi, batjocoritorul va pieri, și toți cei ce pîndeau nelegiuirea vor fi nimiciți: 21. cei ce osîndeau pe alții la judecată, întindeau curse cui îi înfruntau la poarta cetății, și năpăstuiau fără temei pe cel nevinovat. 22. De aceea, așa vorbește Domnul către casa lui Iacov, El, care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
cărora ți-ai închinat munca din tinerețe; poate că vei putea să tragi vreun folos din ele, poate că vei izbuti. 13. Te-ai obosit tot întrebînd: să se scoale dar și să te scape cei ce împart cerul, care pîndesc stelele, care vestesc, după lunile noi, ce are să ți se întîmple! 14. Iată-i, au ajuns ca miriștea, pe care o arde focul, și nu-și vor scăpa viața din flăcări: căci nu va fi ca un cărbune, la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
nu seamănă cu cele cuprinse îndeobște în formula "ten years later", prin care filmele americane înfățișează șocul schimbărilor, metamorfoze surprinzătoare ori cataclisme, vindecări miraculoase ș.a.m.d. Andrei Oișteanu nu mai este demult un "tânăr autor care promite" sau care pândește o colaborare la reviste precum Ethnologica sau Revista de Istorie și Teorie Literară, ci moderează colocvii la Grupul pentru Dialog Social cu candidați la președinția țării, este premiat în România și Israel pentru cuprinzătoarele sale studii dedicate imaginii evreului în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
la dureri. Aceeași slăbiciune o speculase și la vânarea cerbilor. Primăvara, cu o cochilie uriașă, imita boncălăitul cerbilor în rut. Ca și licornul, cerbul, înnebunit de dorință, alerga prin pădure în căutarea dragostei, dar moartea era cea care îl întâmpina. Pândise, în ținuturile Cirenaicei, Basiliscul, a cărui suflare usucă iarba și copacii, iar privirea îi e atât de otrăvită că omoară pe loc omul sau dihania și numai oglinda, ce-i întoarce ocheada înveninată, îi poate veni de hac. Vânase păsări
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
energie neașteptată îl anima și o curiozitate nouă îi mâna pașii și gândurile. Soarele se înălțase deja și decorul începea să se schimbe. Câteva șure de fân, o moară de vânt cu aripile înțepenite și câțiva flăcăi cu nădragii suflecați, pândind printre pietrele lucioase, în apa puțină a râului, pești argintii cu trupuri șerpești. Urbea nu putea fi prea departe. Cărarea se lățise și era brăzdată de riduri adânci, lăsate de roți de căruță. Gușteri cu solzi verzi-albăstrui își lipeau pântecele
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
apa puțină a râului, pești argintii cu trupuri șerpești. Urbea nu putea fi prea departe. Cărarea se lățise și era brăzdată de riduri adânci, lăsate de roți de căruță. Gușteri cu solzi verzi-albăstrui își lipeau pântecele reci de pietrele încinse, pândind din ochi zborul suspendat al libelulelor. Curgerea râului era înfrânată de memoria izvorului și însuflețită de speranța mării. Trecuse de mult de poarta cetății, fără să fi băgat de seamă. Ulițele erau ticsite de oameni în haine curate de sărbătoare
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
un medalion conținând o inimă de liliac, un ochi de găină neagră și un creier de broască râioasă. Umbla vorba că a prins o dată un pui de năpârcă și l-a băgat într-o cușcă închisă cu lacăt. Apoi a pândit să vadă de unde a luat șerpoaica-mamă iarba fiarelor să-și scape puiul. Și-a crestat buricele degetelor și și-a băgat pe sub piele iarbă dintr aceea, de săreau toate zăvoarele de îndată ce le atingea cu mâna. Nu-și arăta nimănui prețiosul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de lilieci care se izbeau de case și copaci, fiindu-le dereglat simțul de orientare în spațiu. Din timp în timp, câte un poteraș, care pierdea la sorți trăgând paiul cel scurt, își apropia cu precauție urechea de gura tâlharului, pândindu-i ultima suflare. Dacă își încorda atenția, putea să audă un vâjâit spiralat, un vârtej marin, un vuiet stins și îndepărtat, ca atunci când închizându-ți ochii îți lași urechea sărutată de gura sidefată și netedă a unei cochilii. Zlota își
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
rămâne impresionantă alăturarea de tablouri cu peisaje realiste (drumul spre iarmaroc și iarmarocul), tablouri stilizate mirific (schitul din peșteră) și fantastic gotic (castelul grafului Augenstein). Iată, în stil realist: "Gușterii cu solzi verzi-albăstrui își lipeau pântecele reci de pietrele încinse, pândind din ochi zborul suspendat al libelulelor. Curgerea râului era înfrânată de memoria izvorului și însuflețită de speranța mării". Sau, în bogăția amețitoare de culori ale iarmarocului: "Cataligarii pășeau peste omenire ca berzele peste broaște". Cel mai reușit capitol îmi pare
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
subiectul) un filon exploatat pe tradiția Mateiu Caragiale, Panait Istrati, Pavel Chihaia (cel din Blocada) ș.a.m.d. Finalul povestirii rămâne deschis. în loc a-i da câștig de cauză unuia dintre "oponenți" (este ideea vehicul", care menține curiozitatea cititorului adeziune pândită concomitent de insatisfacția soluției așteptate), autorul induce o incertitudine esențială pentru construcția epică: astfel nu vom mai avea siguranță dacă am urmărit efectiv o dispută între două persoane sau numai frământările aceleiași conștiințe dedublate, un binom reductibil la unu. Ni
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
au prins atunci acel moment înălțător pentru armata noastră, fiind sub arme, nu pot să uite niciodată, starea extraordinară de spirit al armatei, dorința de a lupta pentru patria asta în care am văzut lumina zilei, ura față de cei care pândeau la granițele țării pentru a specula orice slăbiciune a noastră, acceptarea cu nonșalanța tinereții a morții pentru această cauză. Oricât s-ar zbate spurcații zilelor noastre, mânjiții slugoi ai occidentului, să demonstreze contrariul, pot să jur alături de milioane de oameni
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
niște copii curați la suflet care nutreau mari năzuințe spre viitor, niște copii care habar nu aveau că dulăii cei mari ai lumii, flămânzi după o halcă așa grasă cum era la ora ceea România, deja adulmecau pe lângă gard, pândind momentul prielnic pentru a o înhăța. Greutatea mare la momentul acela pentru jigodiile străine aflate la pândă era de ordin psihologic. Românii or fi dus-o mai greu pe timpul lui Ceaușescu, dar devenise un popor demn, orgolios cu un ascuțit
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
intra, dorind-o, îi promisesem că vom sta patru ore împreună. Cugetam minciuna pe îndelete, și printr-o jumătate de vorbă reflectam că ceasul meu întîrzie, că timpul trece fără să ne dăm seama, că aveam presupunerea că cineva ne pândește intrarea. Plângând, Irina întîrzia pe cât putea plecarea. Când se hotăra să se îmbrace, era încovoiată ca la o veste rea. Îmi părea rău, și în stradă nu știam ce să fac ca să-i readuc veselia. Irina nu a fost niciodată
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]