1,838 matches
-
păstorii, preamărind și lăudând pe Dumnezeu.) 266. DESPRE TĂIEREA ÎMPREJUR, SCRIE SFÂNTUL LUCA ÎN 2,21. 1. Primul. L-au tăiat împrejur pe pruncul Isus. 2. (I-au pus numele Isus, cum Îl numise îngerul înainte de a Se zămisli în pântec.) 3. Pruncul este dat înapoi Mamei Sale, care suferea pentru sângele pierdut de Fiul său. 267. DESPRE CEI TREI REGI MAGI, SCRIE SFÂNTUL MATEI ÎN 2,1-12. 1. Primul. Cei trei regi magi, călăuzindu-se după stea, au venit să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
să faci prozeliți din schismatici, cu toate acestea Misionarii PP. nu lasă să le scape ocazia ce li se prezintă, astfel sugerează la orice schismatic adevărul catolic, sperând că milă divină odată le va atinge inima, și vor reveni în pântecul credinței noastre sfinte. Vizitatorul și Prefectul Apostolic al Misiunii are reședința în Iași, capitala Principatului. El are doar biserică să catedrală, care în vechime era în Bacău. Episcopul nu are capitoliu, nici seminar, nici preoți vechi indigeni, nici străini. Cu
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
în alb, cu cărarea într-o parte, cu ochii încă tulburi, deschiși lacom asupra vieții. Vezi, Mouette, asta n-am să uit niciodată: prima mea întâlnire cu tine, în pragul băii din Câmpineanu. Am simțit atunci instincte de lupoaică cu pântecul spintecat, care și-ar da ultima suflare ca să-și lingă puiul<footnote id=”3”>E. Lovinescu aștepta de trei zile „delivrarea“ (nașterea) și, pe 19 noiembrie 1923, își nota emoționat în jurnal: „Azi la ora 9½ dimineață, după mari dureri
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
din Anglia, nu? A... da. Suze, Robyn, Robyn, Suze. — Suze? Domnișoara de onoare în persoană? Vai, Suze, ce plăcere să te cunosc! O să arăți minunat în... Se oprește ca lovită de trăznet, în clipa în care privirea îi cade asupra pântecului lui Suze. Draga mea, ești însărcinată? — Nasc până atunci, o liniștește Suze. — Bine! Robyn se relaxează. Cum am spus, o să arăți minunat în violet! — În violet? Suze e total buimacă. Credeam că o să mă îmbrac în albastru. — Nu, categoric în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
întâlnim în Sloane Square, să bem un ceai. Când ajung, locul e înțesat de turiști și nu reușesc să o zăresc. Apoi mulțimea se împrăștie și o văd stând la fântână, cu soarele în părul blond și cel mai umflat pântec imaginabil. În clipa în care o văd, sunt gata să mă reped la ea și să strig „O, Doamne, Suze, ce coșmar!“ și să-i povestesc totul. Însă în clipa următoare mă opresc. Așa cum stă acolo, arată ca un înger
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
să fiu, nu prea înțeleg deloc cum vine treaba asta. — Și când ziceai că trebuie să naști? întreb, uitându-mă la burta ei. De azi în patru săptămâni! — Deci... o să crească și mai mare? — A, da! Suze își mângâie tandru pântecul. O să mai crească ceva. Aha, spun cu glas stins, în timp ce chelnerul îmi pune în față ceașca de ciocolată caldă. Bravo. Și... Tarquin ce face? — Foarte bine! zice Suze. În clipa asta e plecat la Craie. Știi insula asta scoțiană? Acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
pielea palidă, Încrețită de frig, cu gleznele stropite cu mâl negru, cu un pieptene curbat sclipind În părul devenit negru fiindcă era ud, se lupta să scape de fâșâitul și chiuiala tulpinilor de nuferi, pe care o altă fată cu pântecul ca o tobă și rasă În cap, Împreună cu un adolescent excitat fără jenă, având coapsele Încinse cu un fel de sfoară folosită local Împotriva deochiului, le smulgeau din apă și o hărțuiau pe fată cu ele; și preț de o
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
un ochi de apă: Spre ziuă, sub căpița de secară, Pe auriul snopilor plecați, Cățeaua, în vifornița de-afară, Fătase șapte cățeluși roșcați. Până-n amurg, veghind încovoiată, I-a răsfățat, lingându-i ne-ntrerupt. Și se topea ninsoarea spulberată, Pe fierbințeala pântecului supt. Iar seara, când găinile s-așază, Stăpânul casei a ieșit posac Și unde mama pâlpâia de groază El pe toți șapte i-a băgat în sac. În urma lui, fugind după desagă, Cățeaua da-n nămeții de pe drum... Răpindu-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
să scrii la gazetă, săptămână de săptămână. Să ai „lubrică”, cum zicea, pe vremuri, Dimov sau poate Ivănceanu, nu mai țin minte. Au trecut atâția ani de atunci! Unul a murit, celălalt s-a dat la fund, a dispărut în pântecele Europei Centrale, undeva la Viena. După „evenimente” se pare că a venit o singură dată în țărișoară, chiar la început. În 1990, când la guvern era prietenul său, Gelu Voican. Acesta l-a primit cu brațele deschise și a grăit
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
totdeodată izbânda ascetului e cu atât mai mare și mai parfumată de sfințenie cu cât ispita a fost mai grozavă. De aceea Ghervasie, în tradiția patrologică, provoacă fățiș duhul răului, punîndu-și înainte mâncări ispititoare, pentru a sili pe "ticălosul de pântec să treacă prin toate sudorile iadului". Limba scriitorului e savuroasă și savantă, căci are cultură întemeiată pe Biblie și pe Viețile sfinților, cultură nu de simple lecturi ci de exercițiu zilnic. Cealaltă literatură cu motive profane e vulgară și regretabilă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ilaritate, într-o limbă indecentă, argotică, cum e cazul în delicata explicație mitologică a frumuseții unui "fătălău": O fi fost mă-ta vioară, Cine știe din ce smârc, Trestie sau căprioară Morfolit de o copită Și-o fi prins în pântec plod De făptură negrăită De strigoi de voievod. Cu coarne de gheață, Că din oamenii de rând Cu coama de ceață, Nu te-ai zămislit nicicând, Cu ugeri de omăt - Doar anapoda și spârc, Iese așa fel de făt. Horele
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ca foarte dezvoltat, noi știm că trebuie să fie bolnav peste tot. Că ochii sunt greu atinși se observă fără osteneală. De fapt, fusese adus la mine aproape orbit, aici este reprezentat după o cură de patru săptămâni. La Început, pântecele era mai mare și apăsarea spre ochi cu mult mai pronunțată, astfel că o reproducerea fotografică nu era posibilă. Înlăturarea Încărcării Înlăturarea Încărcării, depărtarea materiilor străine din corp, este singura modalitate exactă pentru vindecarea bolnavilor. O simplă permutare a unui
Știința expresiei figurii sau Manualul unei noi diagnoze pentru cunoașterea stărilor de boală Întocmit pe baza cercetărilor și descoperirilor proprii de Louis Kuhne by Louis Kuhne () [Corola-publishinghouse/Science/842_a_1737]
-
pe domnul după o cură de 3 ani și jumătate. Amănunte În raportul acestuia. Înfățișare normală Înfățișare: armonică Capul: pentru copil mărimea este normală, De altfel, și În toate celelalte părți sunt normale. Să se observe anume dezvoltarea normală a pântecului. Copilul a fost hrănit de către mamă și deja, la ¾ ani putea să alerge. La fotografiere a fost În vârstă de un an. Încărcare generală Înfățișare: grosolană, necioplită Capul: prea mare Fruntea: Îngroșată Nasul: prea gros Gura: deschisă Gâtul: prea scurt
Știința expresiei figurii sau Manualul unei noi diagnoze pentru cunoașterea stărilor de boală Întocmit pe baza cercetărilor și descoperirilor proprii de Louis Kuhne by Louis Kuhne () [Corola-publishinghouse/Science/842_a_1737]
-
contrar. Nu are apropiați printre zei, nu-i iubește pe oameni, Îi terorizează prin furia sa demonică, doborându-i prin boli și calamități. Locuiește în păduri și jungle. Este „domnul fiarelor sălbatice”, fiind reprezentat cu părul de culoare brun-închis, cu pântecul negru și spatele roșu. Este exclus de la sacrificiul soma: primește doar resturi de ofrande alimentare și oblațiuni sacrificiale vătămate. Acest zeu „simbolizează tot ce este haotic, periculos, imprevizibil”. Din rudrá-ŚIVa vedic, el va deveni Zeul Suprem, așa cum apare în Upanișade
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
situate între povestire și reportaj, păstrează aceeași atitudine de compasiune resemnată față de cei sărmani. În lucrarea Ioan Creangă (1933; Premiul Academiei Române) Ț. încearcă să reabiliteze, poate și din sentimente familiale, imaginea omului Creangă, descris de mulți ca incult, grosolan, robit pântecului, deformat de boli. Portretul lui G. Călinescu îl va revolta și mai mult, făcându-l să adauge în 1941, la ediția a doua, un capitol nou (Figura lui Creangă), în care se străduiește să infirme pas cu pas, pe bază
ŢIMIRAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290173_a_291502]
-
mulți Buddha-și care au trăit pe pământ. Prințul Siddhartha este al șaptelea din această serie, și el va fi urmat de Maitreya, acum bodhisattva în cerul Tuśita. Potrivit legendei, viitorul Buddha și-a ales singur locul, momentul, casta și pântecul din care urma să se nască. Mama sa avea toate calitățile necesare unei femei menite să nască un Buddha: era lipsită de patimă, nu pusese niciodată în gura ei alcool și era plină de devoțiune. Se spune că Mahă Măyă
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
i se așează pe genunchi, îl prinde de gât și îl sărută. În aclamațiile unanime bietul Dimitrie Sturdza s-a făcut roșu ca un rac, a început să se zbată spre a-și libera genunchii, pe când prințul Gorciakof își ținea pântecele de râs, iar Kogălniceanu exulta. Dau această anecdotă așa cum circula pe atunci în toate cercurile. La Union-Suisse se refuzau în toate serile 3- 400 de persoane. Tot Bucureștiul alerga acolo. Scaunele erau ocupate până în stradă; bineînțeles, cei de la periferie nu
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
să-mi părăsesc țara, eu, cel care mă întorceam acasă din concediu întotdeauna mai devreme cu 7-8 zile, de dor, dacă și eu am plecat în lumea largă, eu, cel legat de limba românească precum mama de pruncul ei din pântec, dacă și eu m-am decis să renunț la viața ușor privilegiată a scriitorului român, dacă și eu am luat hotărârea să fug (căci ăsta-i termenul consacrat), eu, cel legat de spiritualitatea românească prin truda mea de zi cu
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
cămăruța mea devastată de bestii. Am aruncat cartea lângă pat. Citisem trei sferturi din Roșu și negru. Am stins veioza. Ea scăpase de masacru. M-am întins pe o parte și am adormit. Mă simțeam ca un făt protejat în pântecul mamei. N-avea nimeni dreptul să-mi tulbure somnul. Eram regele disperării înfășurat în veșmintele necazurilor. Aveam de gând să dorm până venea broasca cea râioasă, mare ca un Volkswagen Golf. N-a fost să fie cum mi-am dorit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ca entitate în univers, misterul relației cu natura, încercarea de a descoperi rădăcinile mitologice ale insului în mirificul peisajului: „Ți-e dor să scrii un poem despre/ ființa născătoare, mama florii/ și-a ierbii, despre: // zumzetul dintr-un stup adormit;/ pântecul, lumina incertă din care/ iată se trezește poetul” (Ars poetica). Un ceremonial de limbaj și imagini, precum și un anumit echilibru existențial se degajă din versurile care conturează o poetică a iubirii de cuvânt și lucruri. Aceste caracteristici se regăsesc în
DAN-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286677_a_288006]
-
Ov. S. Crohmălniceanu), iar pe de alta, de sintaxe imagistice insolite: „Columna unui arbore-n crepuscul/ Împrăștie-n fereastră balsamul evocării./ Odihne rubinii în piscină/ Pe luna șoldului Salomeei,/ Și tolăniri pe tigri jupuiți,/ O roabă siriană/ Să-i treacă pântecul regesc/ La rindeaua dulce a uleiului de migdale” (Poem). În volumul Tărâmul celălalt (1938), lirica sinestezică a lui G. își găsește deplina forță de expresie, ceea ce se petrece, paradoxal, la nivelul structurilor fixe de sonet. Întreaga materie poetică, apropiată tematic
GHEORGHIU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287239_a_288568]
-
după cum însuși spune: "Învățați de la Mine, căci sunt blând și smerit cu inima". Și a fost atât de ager, încât nici măcar foarte subtilul diavol nu l-a putut înțelege sau descoperi, ci prin singura dorință a Tatălui a pogorât în pântecul Fecioarei Maria pentru mântuirea noastră: "Și Cuvântul S-a făcut trup și a locuit printre noi". Că unicornul este asemenea unui ied se referă, potrivit cuvintelor apostolului, la Mântuitorul nostru: S-a făcut asemănător trupului păcatului și din cauza păcatului a
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Șoimului: "pliscul Vulturului și clonțul Corbului de-abiia vreodată și mai niciodată ciolan proaspăt ciocniia sau singe cald gusta. Și pentru ca întru tot adevărul să grăiesc, nu numai că singe cald nu gusta, ce așeși stârv împuțit macară a afla sau pântecele a-și sătura putea"11. Prin urmare, "Vulturul ceresc", monarhul absolut, este un consumator de cadavre. Chiar dacă nu e vorba de un personaj în carne, pene, gheare și oase, ci mai degrabă de un simbol, autorul nu uită să îi
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
marchează un climax studiat: "Dacă întâlnește un om, îl înghite întreg, așa că nu mai rămâne nimic din el. Dar după aceea îl plânge cât timp mai trăiește"21. Monstrul are, totuși, capacitatea de a deplânge fapta sa. După ce își umple pântecul, varsă lacrimi de regret. Ei bine, Crocodilul lui Cantemir pare a fi citit aceste bestiare medievale; el știe că are puterea de a decide: ori îl devoră pe Inorog și își îndestulează stomacul, ori îl iartă și profită de pe urma acestei
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
că nici trupul mieu de stomahul tău a să mistui, nici cornul mieu de gâtlejul tău a să înghiți poate"25. Crocodilul știe și el prea bine acest lucru. L-a știut, de altfel, de la bun început, așa că nu îndestularea pântecului a urmărit el, prin cruțarea Hameleonului, ci un alt avantaj: aceea de a-și răscumpăra, la rândul său, datoria pe care o avea față de Inorog. Acesta din urmă nu ezită, de altfel, să i-o reamintească: "Ce tu acmu, o
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]