13,312 matches
-
fiului risipitor, în 1947) și, mai ales, Un port la Răsărit (din 1941). Această din urmă ediție este, de fapt, cea care a atras atenția asupra receptării incomplete de care a beneficiat Radu Tudoran, consecință atât a succesului romanului Toate pânzele sus!, care l-a „aruncat” pe orbita literaturii populare, cât și a conjuncturii politice. Căci Un port la Răsărit, în ciuda faptului că autorul lui era un scriitor acceptat de regim - totodată, și frate al oficialului Geo Bogza -, nu a mai
Resurecția lui Radu Tudoran? by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5286_a_6611]
-
Bogza a fost unul dintre liderii incontestabili ai „literaturii alienate” (Eugen Negrici). Între 1948 și 1954, nici o carte de Radu Tudoran nu a mai fost tipărită, iar numele scriitorului a dispărut din presa literară. Apariția, în 1954, a romanului Toate pânzele sus!, din care ideologia comunistă lipsește (ca să nu mai vorbim de prezența dominantă a ideilor de libertate și evaziune...), trebuie pusă indubitabil în legătură cu contextul politic de după moartea lui Stalin: „micul dezgheț” dintre 1953 și 1956. Succesul romanului l-a readus
Resurecția lui Radu Tudoran? by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5286_a_6611]
-
ele o urmă de teatralitate. Nu istoria Parisului anilor ’20 vernisata furtiv și vodevilesc îl interesează pe regizor, ci nostalgia, nostalgia care proiectează o lume cu poveștile ei devenite Istorie, Legenda, Literatura. Acel „trăit” din spatele frazei tipărite, din spatele culorii de pe pânză, care scapă mereu este ceea ce dorește să întâlnească Gil, care simte că laboratorul creației se află cu Toulouse Lautrec în cabarete, cu Fitzgerald și Hemingway în cafenele, cu Adriana pe străzile Parisului nocturn. Ca si Cenușăreasa care așteaptă miezul nopții
Un american la Paris by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5289_a_6614]
-
piezișe ale amurgului, o fată hispanică iese din căsuța ei strâmtă, în pantofi de mătase cu toc cui și o rochie de seară de culoare liliachie, cu un brâu lat, purpuriu, petrecut în diagonală, și cu un trandafir mare de pânză în talie; clipa afirmă că ea e o floare și o liotă de băieți se-adună dându-și coate, trăncănind, toți îmbrăcați în canadiene de un gri metalizat și pantaloni verzi, ca de armată, un fel de uniformă a unei
John Updike - Rabbit se odihnește () [Corola-journal/Journalistic/5309_a_6634]
-
în presă. Soțul unei dintre fetele de la club face parte din Comisia de Îmbunătățire a Mediului. - N-am mai pomenit ceva așa de frumos. M-au făcut praf. Ea este ocupată cu relocarea lor în casa din Penn Park, curăță pânzele de păianjen adunate peste iarnă și lustruiește argintăria Koerner, lăsată moștenire de către maică-sa, așa că pleacă nerăbdătoare de lângă el. - I-ai mai văzut, doar că acum îi vezi cu alți ochi. De la atacul de cord, vrea ea să zică. De când
John Updike - Rabbit se odihnește () [Corola-journal/Journalistic/5309_a_6634]
-
zilnic și nocturn... *** Trupurile noastre unite, pulsând în jurul orgasmului ca granița unor țări în jurul păcii. *** Sunt încă tânără, mai pot să fac jogging prin cartierul cimentat și gazos, printre bărbați metalici, galvanizați, șoferi și femei grele, mirate. Farurile lungi, din pânză aspră de lapte, mă urmăresc cu perseverență. Eu fug. *** Sunt încă tânără, pot să mai cred și anul ăsta în promisiuni electorale. Mai am patru ani din viață pe care pot să-i sacrific inutil. *** Mă pregătesc pentru vizita la
Versuri by Denisa Mirena Pișcu () [Corola-journal/Journalistic/5313_a_6638]
-
de la cadre la secvențe, de la prim plan la planul secund etc. Filmul este în același timp și istorie a filmului, cinematograful are propria sa memorie, are o existență spectrală prin însăși natura sa unde fantomele dragi sunt invocate să bântuie pânza marelui ecran. Personajul central al filmului rămâne Jorge (Jorge Jellinek), un critic de film uruguayan care, în convenția filmului, este un fel de factotum pentru cinematecă, repară scaune, etichetează role, se ocupă de drepturile de autor etc., toate acestea cu
Cinemateca – o poveste de dragoste by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5439_a_6764]
-
mi se par, toate, admirabile. În ciuda dificultății lor reale. Care nu vine doar din structura oarecum ermetică sau din lirismul vibratil pus în act aproape pretutindeni. Ci, în primul rând, din ceea ce în artele plastice se numește supraimprimare secundă. Peste pânze de demult, Alex. Leo Șerban mai pune un strat de culoare. Iată un interludiu de Bosch: „e noapte/ gurile-au încremenit în varul alb al hranei// cineva s-a depărtat de foc/ de neaua necesară// somnul se deschide lent ca
Aspecte lirice contemporane by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5447_a_6772]
-
de impact și notorietate: Pompiliu Dumitrescu - Lacul cu elefanți (1968), după Mihai Tican Rumano, Fata babei și fata moșului (1982), după Ion Creangă, Preda Buzescu (1983), după D. Bolintineanu; Nicu Russu - Neamul Șoimăreștilor (1972), după Mihail Sadoveanu; Puiu Manu - Toate pînzele sus! (1973), după Radu Tudoran (ediție nouă, 2010); Sandu Florea - În lumea lui Harap Alb (1979), Moș Ion Roată și Unirea (1982), după Ion Creangă; Valentin Tănase - Muma lui Ștefan cel Mare (1983), după D. Bolintineanu, Prîslea cel voinic și
Nichita Stănescu în benzi desenate by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5144_a_6469]
-
situație dramatică a traversării insolitate a deșertului „obsedantului deceniu” cum avea să numească Marin Preda anii ’50. Doar câteva romane îi supraviețuiesc: Bietul Ioanide (1953) al lui George Călinescu - ca și personajul lui Călinescu, Liviu Ciulei era și arhitect -, Toate pânzele sus! (1954) al lui Radu Tudoran, Cronica de familie a lui Petru Dumitriu și Groapa lui Eugen Barbu, romane care apar în același an cu filmul lui Ciulei. Poate nu întâmplător secvența introductivă din Erupția înfățișează un teren petrolier abandonat
Liviu Ciulei – regizorul, actorul și sălbaticii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5155_a_6480]
-
pentru cură internă, vor lua măsuri de protecție sanitară a acestor surse, construcții și instalații, în conformitate cu prevederile prezentului decret, în scopul prevenirii pericolului de alterare a calității acestor ape. Articolul 2 Sînt supuse protecției sanitare: a) sursele de apă din pînzele subterane sau din ape de suprafață, folosite pentru alimentarea centralizată cu apă potabilă a populației, pentru întreprinderile de industrie alimentară și orice organizații economice și instituții social-culturale; ... b) sursele de ape minerale folosite pentru cură internă și instalațiile de îmbuteliere
DECRET nr. 1059 din 15 noiembrie 1967 privind protecţia sanitară a surselor, construcţiilor şi instalaţiilor centrale de alimentare cu apa potabilă şi a apelor minerale pentru cura interna. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106241_a_107570]
-
subterană vor putea fi folosite conform destinației lor. Pe aceste terenuri sînt interzise: a) amplasarea de locuințe sau obiective în care se desfășoară activitatea economică sau social-culturală; ... b) efectuarea de săpături sau excavații care distrug continuitatea stratului de acoperire a pînzelor de apă captate; ... c) depozitarea de materiale care prin pătrunderea lor în sol ar putea provoca impurificarea apei; ... d) amplasarea de conducte de canalizare pentru ape uzate orășenești sau industriale, conducte de țiței sau produse petroliere, puțuri absorbante sau haznale
DECRET nr. 1059 din 15 noiembrie 1967 privind protecţia sanitară a surselor, construcţiilor şi instalaţiilor centrale de alimentare cu apa potabilă şi a apelor minerale pentru cura interna. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106241_a_107570]
-
decembrie în orașul Mangalia. Exploatarea gazelor de șist se reazlizează prin fracturarea hidraulică, o metodă ce implica injectarea de apa și compuși chimici la presiune ridicată în formațiunile de roci de la mare adâncime. Conform experților, tehnologia poate duce la poluarea pânzei freatice. În SUA, tehnologia fracturării hidraulice a revoluționat sectorul energetic, ducând la scăderea prețului gazelor și energiei electrice, dar prețul riscurilor pentru mediu i-a determinat pe europeni să fie mult mai prudenți.
Reuters: Independența energetică a României "se află la o aruncătură de băț" by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/51683_a_53008]
-
cu pas, ele se încarcă, însă, de semne simbolice, ca o scriere ce s-a ruinat în istorie și încearcă sub privirile tale să-și regăsească semantica. Artistul strânge într-un pumn firele unui ghem, pe care le aruncă pe pânză și-ți spune: caută tu să descifrezi ce se ascunde în spațiile goale ale fragmentelor din alfabetul pierdut! Firele sunt traseele unui labirint ce nu pot să coexiste într-un spațiu unificator, nu se leagă unele cu altele decât accidental
Niște succesori by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5172_a_6497]
-
vizitatori la un ceai sau o cafea, la răsfoitul cărților așezate pe măsuțe sau în rafturile unor biblioteci. Intrarea în acest templu misterios al cărții era oficiată prin trecerea printr- un cub de mari dimensiuni pe ai cărui pereți de pînză erau proiectate, în mișcare, într-un arc de 180 de grade, imaginile halucinante, de o tulburătoare frumusețe ale Islandei - un tărîm în neîncetată prefacere, unde focul și gheața, apa și aerul, norii și pămîntul se contopesc și se înfruntă. Cine
Pe drumul cărții - De la Göteborg la Frankfurt pe Main by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/5173_a_6498]
-
cu cel ancestral, folclorizant. Un melos specific înfioară o sală de bal, stil mitteleuropean (Vechile dansuri). Această simțire fantomatică de orășean totuși recent n-are oare un iz bovaric? Deși invocat deseori, satul constituie îndeobște obiectul unor execuții impresioniste, aidoma pînzei unui pictor care se deplasează pentru a lucra în aer liber (Peste rîu se apleacă salcia). Chiar atunci cînd intervin factorii de lexic local sau e adoptat un ritm alert, poporan, ochiul citadinului speculează subtilitatea pe care o poate obține
Un limbaj personal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5187_a_6512]
-
o difuza conștiința etimologica, care a permis actualizarea sensului originar al fr. coulisse, intrat în română în secolul al XIX-lea. Sensul vechi din română este omis în DEX, dar apărea în Dicționarul limbii române, Litera C (1940): „bucată de pânză pictată și întinsă pe un pervaz de lemn, întrebuințata pe scenele teatrelor spre a forma decorul” (alături de dezvoltările sale: „spațiul... îndărătul scenei, unde stau actorii înainte de a se arătă publicului”; locul unde „se pun la cale afaceri de bursă (mai
În spatele culiselor... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5384_a_6709]
-
oameni care-mi seamănă. Dar sunt și mulți intelectuali care mă tratează cu cele mai rele adjective pentru stilul care prezintă dificultăți pentru ei. Fără îndoială, există în romanele tale tema incomunicabilului, viața ca hypnoză și o țesătură lirică precum pânza de păianjen. Dar această țesătură perfectă și complicată se desface în secrețiile constructive ale pânzei. E o problemă de bază. M-am întrebat mereu de ce. Asta nu are răspuns. Seamănă cu un haos asupra căruia revin mereu. Într-o parte
Birgitta Trotzig: „Mă identific atât cu binele, cât și cu răul, cu negrul, ca și cu albul“ () [Corola-journal/Journalistic/5421_a_6746]
-
rele adjective pentru stilul care prezintă dificultăți pentru ei. Fără îndoială, există în romanele tale tema incomunicabilului, viața ca hypnoză și o țesătură lirică precum pânza de păianjen. Dar această țesătură perfectă și complicată se desface în secrețiile constructive ale pânzei. E o problemă de bază. M-am întrebat mereu de ce. Asta nu are răspuns. Seamănă cu un haos asupra căruia revin mereu. Într-o parte e religia cu dimensiunea mistică, de altă parte e această suferință acceptată. Lucruri care mă
Birgitta Trotzig: „Mă identific atât cu binele, cât și cu răul, cu negrul, ca și cu albul“ () [Corola-journal/Journalistic/5421_a_6746]
-
în zonă. La finele lui 2012, Guvernul a aprobat prospectarea în vederea exploatării Conform procedurii de exploatare, în timpul forajului se injectează un fluid care să disloce gazele din șisturi. Cunoscută sub numele de fracturarea hidraulică, metoda este blamată ca poluatoare a pânzei freatice. Legat de aceste perspective, oamenii se tem că apa geotermală de la Băile Felix și Unu Mai ar putea fi contaminată și nu vor să se expună riscului de a se îmbolnăvi. Totodată, localnicii care trăiesc din turism se tem
Cum scot gazele de șist turismul de pe lista veniturilor publice și private by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/51439_a_52764]
-
asupra felului în care ea există, asupra istoriei ei. Am urmărit mereu cu interes filmele, nu multe, care investighează acest raport dintre mijloace și scopuri, mecanismele pragmatice din care se naște o artă a iluziei, ce se află în spateșe pânzei, în spatele imaginii. Îmi vin în minte câteva filme esențiale carte pun în scenă întrebările fundamentale asupra rațiunii de a exista a celei de-a șaptea arte. Printre primele se află filmul lui Dziga Vertov, Man with the Movie Camera din
Omul cu camera by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5371_a_6696]
-
de-a șaptea arte. Printre primele se află filmul lui Dziga Vertov, Man with the Movie Camera din 1929. Cinema Paradiso (1988), filmul lui Giuseppe Tornatore evocă magia filmului și felul în care acesta întreține iluzia vieții filtrată dramatic prin pânza melodramei, felul în care acesta ritmează etapele unei deveniri; La nuit americaine (1973) al lui François Truffaut reflectă ceva din acea dezordine interioară, din acele dezechilibre din care iau naștere imaginile; filmul lui Robert Altmann, The Player (1992) investighează mecanismele
Omul cu camera by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5371_a_6696]
-
a aprecia originalitatea operei unui creator care n-a vrut să renunțe la figurativ. Feininger este îndeobște cunoscut pentru peisajele sale semiabstracte, pictate începând cu anii ’20, cu o listă de subiecte dominată de turle de biserici sau corăbii cu pânze pe o mare agitată. Sunt imagini inspirate de contactul cu futurismul și varianta „orfică” - așa definită de Appollinaire - a cubismului, cu arta lui Delaunay, Léger, Picabia. Pentru Feininger drumul spre abstract a însemnat o transfigurare a experienței senzoriale și nu
Între lumi: Lyonel Feininger by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/5218_a_6543]
-
Feininger înseamnă lumină, revelația ei. Ca și în cazul romanticului Caspar David Friederich, lumina este adevăratul subiect al operelor sale târzii. Personajele nu sunt în aceste tablouri decât niște apendice singuratice covârșite de imensitatea luminii și a sacrului. Corăbii cu pânze pe mare, peisaje urbane, pe care continui să le recunoști ca atare, dobândesc parcă un mister special, transformate fiind de lumină. Modul în care este tratată lumina este și o trăsătură esențială a puțin cunoscutelor fotografii - copaci, ferestre strălucind în
Între lumi: Lyonel Feininger by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/5218_a_6543]
-
leopard, salbe de colți feroce, vâsle de schifuri ce au străbătut ape norocoase. Cuțite violente înfiorau pereții cu lamele lor argintii șerpuind în întuneric. Am observat că zeitățile masculine de lemn se împuținaseră. Falusurile le erau acoperite cu bucăți de pânză, aceeași pânză din care erau făcute sortul și broboada slujnicei; era ușor de remarcat. Bătrânul explorator se deplasa cu grijă printre trofee. În fiecare încăpere îmi oferea explicații, cănd grave, cănd ironice, ca unul care a trăit și încă mai
Pablo Neruda: Mărturisesc că am trăit by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6655_a_7980]