43,895 matches
-
pe un înger căzut S-o știi S-o știi acuma-n târziu. Tăcerea din noi Astăzi nu avem cântec Suntem prea goi de păcate, Am greșit, Doamne, Am păcătuit oare? Iartă-mă, Știu că-s pur și gol de păcate, Tu du-te Un Dumnezeu fă-mi-te, Mi-e rușine, de tine mi-e milă, Sunt un ticălos Doamnă, iartă-mă Tu n-ai tăcere cât zace-n tine, Nici cântec, nici pocăință, nici rușine, Doar mă dori ca
POEZIE by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/14058_a_15383]
-
Iulia Popovici Exerciții pentru mîna dreaptă Un păcat postum al avangardiștilor: needitați cu zecile de ani (de prin 1931, în situațiunea de față), trecuți fără drept de apel în cavoul arhivelor, reduși la starea de zvon "de la gură la ureche" printre cei foarte avizați, trezesc aproape orice fel
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/14103_a_15428]
-
tărîțe. N-avea numai tărîțe în ea. Sîngele s-a scurs și nu s-a văzut. Dar viața a rămas sugrumată, și vîrîtă aici printre paie, printre sdrențe, printre lemne, sub pupila bleagă de cîrpă. Nu este pentru nimeni un păcat. Păpușa era o păpușe caraghioasă și julită ( la nas). În Expérience du théâtre, text din 1958 reluat în Notes et contre-notes, Eugen Ionescu își expune o descoperire artistică, transformată în metodă: "Il fallait non pas cacher les ficelles, mais les
Păpușile lui Eugen Ionescu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14017_a_15342]
-
spus odinioară. D. T.: - Vă știu o pasiune-dorință din tinerețe: aceea de a deveni actor. De fapt, ați și apărut pe scenă în vreo două dintre piesele semnate de dumneavoastră. V. E.: - Pasiunea de care vorbești a rămas doar un "păcat al tinereții". Într-adevăr, am apărut pe scenă în două piese d-ale mele, cu care am făcut turnee în provincie - mai ales vara! -, ca să fac rost de bani, cu care, toamna, să pot pleca prin străinătățuri. Uite, îți mărturisesc
Interviu inedit cu Victor Eftimiu - septembrie 1970 by Daniel Tei () [Corola-journal/Imaginative/14065_a_15390]
-
care-ar fi și eu să mă înfășur! Cu anii, cu orele, se-ntunecă vămile. O, Doamne, sonorele îndemnuri mai dă-mi-le! Cât iarba și frunzele se-arată cruzimile. O, Doamne, ascunsele îndemnuri mai zi-mi-le! Se-arată păcatele cu lumea, cu lumile. O, Doamne, uitatele îndemnuri adu-mi-le! Mierla, sus, fluiera într-un fel, oarecui... Dar aici mai era pe răzor un gutui! Și o pală de vânt mă-ndemna să mă duc undeva, pe-un pământ
Se-nchide cercul by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/14165_a_15490]
-
frîng delicios întru candoarea legilor fizicii! Chestia-i însă că se frîng. Scrisorile îmi dau și frisonul, tensiunea emisiunilor "în direct". Aici nu se mai poate corecta nimic. A face ciorne la scrisori (și, demult, am căzut și eu în păcatul ăsta) e o porcărie, pur și simplu! Dar să nu mint. E adevărat, nu fac ciorne însă, dacă în timpul zilei îmi trec niște cuvinte prin suflet, caut să mi le fixez, să le țin intacte-n memorie pînă ce cîndva
Ce odihnitor e să scrii unui critic! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14278_a_15603]
-
scriitorul alege să-și facă un coming out postum, iar Jurnalul aduce revelații șocante: un donjuanism homoerotic arareori realizat, dar mereu activ, confruntat cu aspirația la o heterosexualitate respectabilă și cu credința că suferă de o boală și comite un păcat (afilierea sa la catolicism complică lucrurile, căci această religie definește homosexualitatea ca "peccatum illum horrible inter Christianos non nominandum"). Simpatia pentru suferințele lui Mann e însă atenuată de cea pentru suferințele celor "sacrificați": soția sa Katia, la curent cu adevărata
LECTURI LA ZI by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Imaginative/14218_a_15543]
-
Doamnelor și domnilor, astăzi poezie. Pentru început, Daniel Bănulescu. Este ediția a doua a unui volum mai vechi de poeme. Dacă mă apropii de carte cu încetul, din exterior, voi constata o copertă ininteligibilă, conținând numele poetului și titlul cărții. Păcat. Despre Daniel al rugăciunii a scris colega mea Roxana Racaru. Probabil că e mai bun decât cel trimis mie. După etapa prea puțin stimulatoare a copertei, voi da de prefața năstrușnică a lui Horia Gârbea, literatură critică sau critică literaturizată
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/14248_a_15573]
-
filosofului mi s-a înfipt în cap...” Întîlnirea are un umor involuntar prin faptul că e bruiată de zgomotul mașinilor și prin recuzita lui MHS care e dotat cu o pungă cu ficat proaspăt, tocmai cumpărat de la bufetul CC-ului. Păcat că, totuși, Mhs n-a lăsat deoparte acest episod, îngroșînd astfel rîndul și-așa prea numeros al noicienilor de azi. În jurnal, doritorii pot să mai găsească informații interesante despre Al. Piru, E. Barbu., N. Stănescu și, mai puține totuși
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14337_a_15662]
-
Irina Marin Luciditate și "cenușiu" literar Format la cenaclurile studențești de dinainte de 1989, Cătălin Țîrlea "promitea". Din păcate, după un debut bine primit de critică, prozatorul nu a mai evoluat. Ultima lui carte, Suburbanele Bucureștilor urmate de nuvela Fratele meu geamăn, confirmă această constatare. În urma unei lecturi strangulate de imperativul autenticității, nu s-ar zice că lumea lui
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Imaginative/14304_a_15629]
-
lui din ultimii ani de viață nu i-o mai îngăduia. Nu și-a ignorat însă cu totul tezaurul de amintiri, întorcându-se înspre el în volumul Anii de ucenicie (1944), ce părea să anunțe un ciclu memorialistic, rămas, din păcate, în stadiul de intenție. Dar și așa, dintr-un singur fragment, ca în paleontologie, putem reconstitui (intui) întregul, în cazul de față, structura psihică, universul uman și al operei, mediul literar în care s-au produs și încă impetuos cel
Mihail Sadoveanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14171_a_15496]
-
unde nu s-a întâmplat nimic. În orășelul în care a urmat gimnaziul, din când în când, Sadoveanu se întâlnește în vacanțe cu vechiul coleg Eugen Lovinescu, originar de acolo. Structuri temperamentale opuse, evoluând pe direcții literare diferite, prețuirea din păcate, n-a fost reciprocă. Teoreticianul modernismului și al romanului citadin și obiectiv n-a prea gustat proza romantică și lirică a conorășanului având ca erou central țăranul arhaic. Antisămănătorist structural, a apreciat-o cu destule rezerve, care țineau de principiile
Mihail Sadoveanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14171_a_15496]
-
Nu simți cum această planetă Se-ndreaptă Spre crematoriul Astral. * * * Îngerii paznici îmi răzuie țeasta: "Lumea e plină de anatemă, Afurisenie și scârbă. Suprem deasupra doar duhul, Antimateria plutind senină" Am căpătat strălucirea crisolidu- lui. Numai un creier monstruos Găsește păcate-n tot locul, Livida pacoste Și pustiirea urâciunii. Meditând septic Umplu paharul adânc Cu un gol metafizic. Smulsă ori trasă cuviincios Mantia-mi va fi îmbrăcată de îngeri Așa năclăită de pofte. * * * Îi e trist, tot mai trist, Alduitului meu
Poezii by Ștefan Radof () [Corola-journal/Imaginative/14543_a_15868]
-
Ștefan Cazimir Destinat susținerii unei idei interesante, un articol apărut recent (Mihai Apostol, Imnul național - pagini de istorie, în România literară, nr. 47, 2002) conține, din păcate, o seamă de erori și confuzii, riscînd să-și micșoreze forța de convingere. Să le luăm pe rînd. 1. Hotărîrea președintelui Putin "de a reveni la imnul de stat al sucombatului URSS, urmînd ca textul să fie adaptat la condițiile
Trăiască Patria! by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14434_a_15759]
-
o problemă cu implicații mai largi, pe care nu încerc s-o dezbat aici, deși înclin spre răspunsul afirmativ. Dar să recurgem la alte versuri decît acelea ale lui Alecsandri ar fi, simultan, impietate și utopie. Și cum să facem, păcatele mele, o "adaptare scurtă"? Să amputăm compoziția lui Eduard Hübsch?! Presupunerea depășește puterea mea de înțelegere. 1) V. Alecsandri, Opere. X. Corespondență (1871-1881). Ediție îngrijită, traduceri, note și indici de Marta Anineanu. Editura Minerva, București, 1985, p. 750. 2) Ibid.
Trăiască Patria! by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14434_a_15759]
-
se-aude umblând prin odaie îmi caută vorbele risipite în ploaie dar dacă dar dacă în cădere mărul se prinde în plasa acestui cuvânt și dacă vântul legănân- du-l ni-l aduce pe buze sângerând al cui va fi păcatul? Avem nopți și avem zile Avem nopți și avem zile, Împărțim pâinea în clipe, Îndoim apa cu sânge, Numărăm morții, măsurăm viii, Ne pipăim în oglindă pleoapele Cu pete mici de lumină. Ne creștem copiii. Visăm. Înviem. De pe pernă dimineața
Poezii by Stella Vinițchi Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/14517_a_15842]
-
nu coborau în burghezie decât în exemplarele de excepție ale acesteia - un preferat era Mihail Sebastian -, în schimb Ghiculeștii s-au remarcat ca fiind "aristocrații de lângă noi", "una din familiile ilustre care își așteaptă încă monografia - ca și altele, din păcate". Nu vom putea numi aici nici măcar pe cele mai cunoscute din mădularele acestei familii care a dat Țărilor Române zece voievozi și un însemnat număr de savanți, de capi bisericești, a ține pasul unei cărți de genealogii echivalează cu o
La umbra arborilor genealogici by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/14427_a_15752]
-
Al. Săndulescu Ce păcat că unele mari personalități, care ar avea multe de spus despre viața și opera lor, despre contemporani și atmosfera epocii, nu-și scriu ori se gândesc prea târziu să-și scrie memoriile. Așa s-a întâmplat cu reputatul comparatist Alexandru
Memorialiști români - Alexandru Ciorănescu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14382_a_15707]
-
putea "să le dea planurile peste cap", ca fiind "omul lui Iorga". Memorialistul nostru își reproșează naivitatea de a fi crezut în Drouhet și Cartojan; constată cu mâhnire că de fapt îi stingherea. Că lucrurile stăteau așa, o confirmă, din păcate, atitudinea inamicală pe care a continuat s-o aibă Basil Munteanu față de Ciorănescu până și în anii exilului. Sigur, ar trebui să ascultăm și cealaltă parte, spre a ne lămuri noi înșine mai bine către cine se înclină acul balanței
Memorialiști români - Alexandru Ciorănescu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14382_a_15707]
-
pământul țării, românii, conaționalii săi, ci, mai presus de orice, omul, oamenii, indiferent de etnia lor. El a crezut și a militat pentru înfrățirea oamenilor considerând că aceasta este condiția sine qua non a dobândirii libertății. Nu a fost, din păcate, nici înțeles, nici ajutat la el acasă. În străinătate, în Franța, la Paris, unde s-a adresat în ultima parte a vieții, nu doar compatrioților săi, ci tuturor iubitorilor de mai bine, prin intermediul publicației România viitoare, stăpânit de dorul fierbinte
Nicolae Bălcescu - 150 de ani de la moarte by Pavel Petroman () [Corola-journal/Imaginative/14519_a_15844]
-
Despre starea socială a muncitorilor plugari în principatele române în deosebite timpuri (1848), Mersul revoluției în istoria românilor (1850), Chemarea economică a principatelor dunărene (1850), Mișcarea românilor din Ardeal (1851) și Românii sub Mihai Vodă Viteazul - lucrare fundamentală rămasă din păcate neterminată, ce relevă o concepție înaintată cu privire la istorie și lupta poporului pentru libertate, dreptate și independență, singura în măsură să asigure mersul înainte și, concomitent, devenirea plenitudinară a poporului român. Stăpânit de nădejde, călăuzit de credința nestrămutată în viitorul neamului
Nicolae Bălcescu - 150 de ani de la moarte by Pavel Petroman () [Corola-journal/Imaginative/14519_a_15844]
-
un "Mare"! Nu fugi disperat în păduri, ci în filele cumpătatului Montaigne, de-o pildă. Ai curajul voios să-i cópii rîndurile, să-i transcrii frazele miezoase. Vorbele-i atîrnă, răscoapte, de veacuri. Lectura tihnită pierde trenul, prietene. Și-i păcat. Geaba ne strofocăm noi, scriitorii, copiatorii, scribii. E nevoie de întremare, de sărbătorire a literelor, de silabisire evlavioasă. Clipe răsfățate-n vechi înțelepciuni nu strică. Să recitești măcar o frază din Montaigne pe zi! Restul e doar, pur și simplu
Fluturii au meserie (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14648_a_15973]
-
singurul pod, tragic și imaterial - unea cele două maluri. La un moment dat, pe cheiul aglomerat își făcu apariția un ofițer superior. Stînd în picioare în automobil, cu binoclul automat de gît, dirijă ieșirea din port a tuturor ambarcațiunilor. Din păcate, nu erau foarte multe. Nici n-apucau să parcurgă întreaga cursă: cei pe care-i culegeau din valuri erau atît de numeroși încît le umpleau de la jumătatea drumului. Soldații de pe mal priveau înmărmuriți. Oare ce se întîmpla? Nu simțeau nici un
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
la starea de fierbere prin biciuirea instinctelor, ceea ce își propun să facă slujitorii noului cult, din ce în ce mai mulți. "Tulburarea din Teba" crește potopitor, oamenii ațâțați se dedau "desfrânărilor bestiale" cu o frenezie ce nu mai cunoștea "nici rușine, nici vină, nici păcat, nici pângărire". Adepții "noii secte" sunt de toate felurile, recrutându-se și dintre "capetele subțiri, cunoscători plictisiți de toate doctrinele, de toate trecutele înțelepciuni", intelectuali, altfel spus. Capitularzi, aceștia "găseau o aromă iute și tare în acea dezlănțuire care îi
Momentul literar 1945-1948 - Debutul lui Petru Dumitriui by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14652_a_15977]
-
Ioan Es. Pop cu o piele metodistă și o carne catolică, pândite mereu de oase ortodoxe, dar mai ales de păcate pe care nici o religie nu le poate absolvi, cu ele umblam toată noaptea pe străzi, din pantelimon în vatra luminoasă și retur, atingeam momfa pe la margine, credeam că după trei dimineața spaima va ceda, și uneori se întâmpla și asta
petrecere de pietoni (fragment) by Ioan Es. Pop () [Corola-journal/Imaginative/14747_a_16072]