2,742 matches
-
îmi povestise, degeaba încercasem să-i explic... Am vrut să mă dau jos la stația următoare, dar simțeam că nici resursele mele nu erau mari. Ce puteam să-i-mai spun? Abia mulți ani mai târziu aveam să înțeleg că singurătatea celor părăsiți nu e chinuitoare din iubire, ci din pricina chiar a acelei singurătăți. Și că e bun în acele ore grele oricine e alături de noi și că atunci se fac și cele mai mari greșeli: nu suporți acest gol care se face
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
adăugat, în nădejdea tatei puteam să stau așa mult și bine... Atunci m-am dus la primul film. Neverosimil! Felii de viață din lumea reală, inși fotografiați stând îndelung de vorbă, deschizând și închizînd uși, femei frumoase cucerite și apoi părăsite, pistoale care doborau cu adevărat oameni, care mureau fără regretul nimănui, adică al nostru, al spectatorilor, fiindcă săvârșiseră nu se știe ce mârșăvii. Am ieșit împleticindu-mă și m-am plimbat mult până să-mi revin. Pe atunci nu exista
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Trădarea, gelozia, și chiar crima care ar surveni (și de care ziarele de senzație erau pline), fie că ar ucide el pe vreuna, soția care l-ar înșela, fie că l-ar ucide pe el alta înșelată de el sau părăsită, toate astea n-ar mai fi obstacole de temut... Eram în pauză, într-un chioșc Herdan de alături, avea excelenți biscuiți și brioși și iaurt proaspăt. Fostul student era de o nerușinare simplă, sub ochii vânzătorului întindea mâna și fura
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
au rămas dispersate ici, colo, și Între ele multe terenuri virane pline cu iarbă. Oamenii au plecat În ceruri iar copiii lor nu s-au mai Întors de la oraș, casele s-au năruit neîngrijite iar livezile și viile au rămas părăsite. Mi se strânge inima de tristețe și duioșie fiindcă imi amintesc fiecare gospodărie În parte și nu Îmi vine să cred că nu mai există. Ochii mi se umezesc și lacrimile Îmi cad pe obraji fiindcă filmul copilăriei mi se
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
ADUNÂND PERSONALUL. PE LA ZECE ȘI JUMĂTATE, O ARMATĂ DE PARAȘUTIȘTI, PRECEDATĂ DE UN VERITABIL ZID DE OȚEL MOBIL \ GATA SĂ SCUIPE MOARTE LA CEA MAI MICĂ REZISTENȚĂ \ CONVERGEA DINSPRE TOATE PUNCTELE ORIZONTULUI, MĂRȘĂLUIND PE STRĂZILE PRINCIPALE ALE ORAȘULUI CE PĂREA PĂRĂSIT, CU EXCEPȚIA CHIPURILOR ÎNGROZITE CARE TRĂGEAU CU OCHIUL DIN SPATELE FERESTRELOR ÎNCHISE. MARIN NU VĂZU NICI O URMĂ DE LUPTĂ. CU PUȚIN ÎNAINTE DE DOUĂSPREZECE, ÎNSOȚIT DE O ESCORTĂ BLINDATĂ, SOSI LA PALAT, CARE SE AFLA DEJA ÎN MÂINILE PATRULELOR. LA INTRAREA LUI, OAMENII
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
Moldova și parte în Țara Românească, la o zi distanță de aici [București]. [Orașul] Iași poate fi socotit acum ca un oraș aproape complet ruinat; ulițele sale sunt acoperite cu cadavre pe care nu e nimeni să le îngroape; casele părăsite și bisericile sunt jefuite de bande de tâlhari și un incendiu, pe care nu e nimeni să-l stingă, face ravagii în amintitul oraș. Reprezentantul meu de la Galați a fost constrâns să părăsească această localitate, după ce și-a pierdut fratele
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
gardă la consulat, dar aga nu le-a putut îndeplini, deoarece nu i-a mai rămas nici un arnăut; toți au murit sau au fugit. Tâlharii bântuie orașul în bande, au spart două biserici; în fiecare zi sunt prădate casele boierești părăsite. A izbucnit un incendiu în orașul de sus, dar nu s-a luat nici o măsură, dat fiindcă nu mai sunt nici soldați, nici pompieri în oraș; de 14 ore face prăpăd. Dumnezeu știe dacă nu va pârjoli orașul în întregime
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
la rubrica Știri din lăuntru, de unde aflăm următoarele: Îndată ce guvernul a luat cunoștință de apariția holerei la Slatina, doctorul Estiotu s-a deplasat acolo. A găsit locuitorii înspăimîntați, bogătașii și-au părăsit casele, ba chiar și funcționarii publici, iar bolnavii părăsiți se găseau lipsiți de orișice ajutor; nimeni nu se apropia de ei, situație care agrava starea lor, nefăcând decât să le crească desperarea, și prin urmare ravagiile boalei. Măria Sa Principele domnitor, aflând de aceasta și dorind să se convingă în
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
de holeră, și din cei 50 de suferinzi de scorbut de pe nava "Friedland", care au fost îngrijiți de doctorul Lamotte, chirurg de clasa I, de pe fregata "Pandore"408. Dobrogea, încetînd a mai fi teatru de război, a fost pe rând părăsită de trupele combatante. După retragerea rușilor au mai rămas efective de luptă turcești, comandate de Ahmed Pașa, doar în nordul provinciei, spre a apăra Dunărea, și reduse contingente în interior, precum și o simbolică reprezentare a aliaților, îndeosebi francezi, în porturile
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
comunicare prezentată, în 1894, la Congresul internațional de medicină de la Roma, el își susținea cu fermitate convingerile: Aceste carantine constituie pentru persoanele suspecte o măsură de apărare eficace, științific îndreptățită, care, deși stânjenește într-o oarecare măsură relațiile [interumane], trebuie părăsită numai atunci când poate fi înlocuită printr-o alta, tot atât de eficace". Babeș condamna fără echivoc tactica adoptată de oficialitățile noastre, în 1893: "Romînia care, pe baza conferinței de la Dresda, a renunțat la sistemul de carantinare dovedit eficient în cursul mai multor
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
luarea sa de contact cu realitățile crunte din spitalele militare românești de pe teritoriul Bulgariei: "Fără a ține seama de ordinul după care nimeni nu avea voie să treacă Dunărea, intrai pentru scurt timp pe pământul bulgăresc... Acolo, într-un sat părăsit, văzui lucruri care-mi înghețară sângele în vine... În acest spital întrucîtva părăsit... găsii mulți soldați de-ai noștri aproape uitați și murind din pricina lipsei de doctori și medicamente. Aceasta fu pentru mine o grozavă zguduire, mai ales când îmi
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
Bulgariei: "Fără a ține seama de ordinul după care nimeni nu avea voie să treacă Dunărea, intrai pentru scurt timp pe pământul bulgăresc... Acolo, într-un sat părăsit, văzui lucruri care-mi înghețară sângele în vine... În acest spital întrucîtva părăsit... găsii mulți soldați de-ai noștri aproape uitați și murind din pricina lipsei de doctori și medicamente. Aceasta fu pentru mine o grozavă zguduire, mai ales când îmi dădui seama că întocmirile noastre sanitare se pregătiseră pentru răniți, dar nu erau
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
trecut apropiat, atunci când medicii comunali, însoțiți de câte un jandarm, se prezentau pe la casele oamenilor, pentru a le inocula obligator copiilor vaccinul antidifteric. De data aceasta, populația din Dașova era chemată la vaccinare în câte o cârciumă sau vreo casă părăsită. "Trimeteam vorbă - își amintește doctorița - tot prin jandarmi, ... ca să vină să se vaccineze cine vrea să se păzească de holeră; și veneau imediat; se strângeau bărbați și femei atât de mulți, că, oricât de repede ne obișnuiserăm să facem injecțiile
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
care, întins la picioarele mele, rostește întruna: "Nu-ți fie teamă, nu-ți fie teamă, nu-ți fie teamă". Vai mie! Și dacă m-am înșelat iară! Voi, oameni, odinioară frații mei, voi, singura mea scăpare, o, singurătate, nu mă părăsiți! Dar cine ești tu, cu trupul plin de răni, cu gura însângerată, ești tu, vrăjitorule, soldații te-au învins, orașul de sare e în flăcări, ești tu, stăpânul meu prea iubit! Leapădă chipul urii, fii bun, ne-am înșelat, vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
două mari ferăstraie mecanice, bine unse, puternice și tăcute. Hangarul devenise de multă vreme prea mare pentru cei câțiva oameni care lucrau aici. În timpul arșiței asta le prindea bine, dar iarna înghețau de frig. Astăzi însă, spațiul prea mare, lucrul părăsit, butoaiele uitate prin colțuri, cu doagele prinse la bază într-un singur cerc și desfăcute la celălalt capăt ca tot atâtea flori mari de lemn, rumegușul ce acoperea bancurile, lăzile cu scule și ferăstraiele mecanice - totul te ducea cu gândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
ascuns după o cortină de ceață în gri la fel ca și viața. Degeaba am sădit clipe fericite în ghivece, la fereastră, n-au dat rod. Poate, cândva, într-o dimineață de primăvară... Nestrămutare Se aud ecouri sparte din fântâni părăsite, secate de vremuri incerte; Strigă piatra nemângâiată de ape... Nu voi părăsi locul de baștină; voi săpa adânc în stâncă, să găsesc izvorul dătător de viață nouă... Voi fi chiar troița care va sta pavăză între bine și rău. Atitudine
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
Simonetta, ultima, delicata mea ultimă parteneră ? „Fă, Doamne, să terminăm până la capăt crâncena luptă, vălmășagul goanei, să privim fără spaimă asfințitul vieții, pomeniți de urmașii noștri cu aceeași bunăvoință și dragoste cu care pomenim părinții.“ Mai trăiesc oare atâția dintre părăsiți ? se întreba Poetul, nesigur dacă personajele sale se născuseră cu-adevărat. Sunt singur, prin urmare : nu zăresc decât, în vagi răstimpuri, fluturarea unei pelerine cenușii, borurile de umbrelă ale unei imense pălării negre... „Adu-ți aminte, Doamne, de sufletul părintelui
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
în grup, comentarea etapei de fotbal desfășurate duminică. Vera se află din nou în con fesionalul doamnei Mitulescu. Lucian continuă să rămână inabordabil.Trec orele, ziua scâncește, într-un ultim efort, scaune și planșete împinse cu furie la o parte, părăsite. Lucian dăduse, enervat, cu cotul în spătarul scaunului. Se și ridicase în picioare, adună hârtiile, strânge rigla, creioanele, închide sertarele. Schițează un gest mic - în aer - de salut, Lucian nu-l mai așteaptă la plecare pe vecinul și amicul său
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
răul cât mai era vreme. Îl dădură în pensiune la profesorul de matematică, prieten bun cu Bologa, ca să fie bine îngrijit și supravegheat, ca acasă. Când plecară părinții și rămase singur, Apostol fu cuprins de o spaimă dureroasă. Se simți părăsit, izgonit, străin și neputincios. Și nici măcar nu putea plânge, de teamă să nu-l ia în râs copiii gazdei. În clipa însă când îi era sufletul mai stors de nădejde, a văzut în peretele odăiței o icoană cu Isus Hristos răstignit
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
împrejur, parcă ar fi fost aici întîia oară în viață. Ograda era mare, cu gard de uluci spre uliță și cu poartă nouă de scânduri, deschisă. Câteva căruțe se înșirau în fund, lângă grajduri, iar automobilul cu care venise stătea părăsit, cu ușile căscate. Casa de piatră, acoperită cu olane vechi, vastă cât o cazarmă, era stropită cu urme de schije de pe vremea când a trecut războiul peste sat și când un obuz a explodat chiar în grădinița din față, smulgând
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
lumii. Îl supără atâta suficiență și întoarse ochii în cealaltă parte, unde era Klapka, apărătorul, care, vrând să-l îmbărbăteze, îi făcu un semn atât de ciudat, că i se strâmbă fața, iar Apostol se cutremură și se simți îndată părăsit și singur ca într-o câmpie nemărginită, plină de mărăcini și buruieni otrăvitoare. Și totuși atunci i se stinseră toate îngrijorările și sufletul i se pătrunse de încredere mare. ― Dezertare? șopti privind cu ochii strălucitori crucea albă dinaintea președintelui. Apoi
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ca într-un viitor imprevizibil nepoții noștri săși vadă visele cu ochii. Nepoții... Generația mea însă mai are un singur vis: să aibă bani de înmormântare! Și se întreabă cu înfrigurare dacă de pe ogoarele pârloagă ce se întind pe moșiile părăsite ale satelor, vor putea scoate un bănuț pentru ultimele cheltuieli... Cu ce o fi greșit generația mea, de i s-a hărăzit o asemenea soartă de cobai? - Generația mea, generație cobai, eseu publicat în revista Elanul nr.97, martie 2010
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93052]
-
a împotrivit Celui Atotputernic, 26. și a avut îndrăzneala să se năpustească asupra Lui cu partea cea mai tare a scuturilor lui. 27. Avea fața acoperită cu grăsime, coapsele încărcate cu osînză, 28. și locuia în cetăți nimicite, în case părăsite, sortite să fie dărîmate. 29. Nu se va mai îmbogăți, averea nu-i va crește, și avuția nu se va mai întinde pe pămînt. 30. Nu va putea ieși din întuneric, flacăra îi va arde mlădițele, și Dumnezeu îl va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
-i pun printre cîinii turmei mele. 2. Dar la ce mi-ar fi folosit puterea mîinilor lor cînd ei nu erau în stare să ajungă la bătrînețe? 3. Sfrijiți de sărăcie și foame, fug în locuri uscate, de multă vreme părăsite și pustii. 4. Smulg ierburile sălbatice de lîngă copăcei și n-au ca pîine decît rădăcina de bucsau. 5. Sunt izgoniți din mijlocul oamenilor, strigă lumea după ei ca după niște hoți. 6. Locuiesc în văi îngrozitoare, în peșterile pămîntului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
pot primi pe toți în mintea mea. Aș asculta foșnetul frunzelor, Dintr-o seară tăcută de septembrie, Când cad fără milă și ne părăsesc, Sunt grăbite, ne uimesc. În visul meu, răsar acum Mici petale de parfum, Mici ruine străvechi, Părăsite. Aș asculta valurile mării Și apoi m-aș îneca în ele, Gândind că niciodată, n-aș putea Pleca din Rai. DURERE POETICĂ Mă inund lângă sticle și borcane goale, Cad peste ele, îmbătată de mirosul unei flori, Mă doare trupul
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]