4,121 matches
-
la punct noi tehnici de pescuit, să observe Îndeaproape obiceiurile peștelui, să instaleze atent năvoade și baraje, să remarce perioadele și indiciile ciclurilor de evoluție a diferitelor specii și așa mai departe. Să nu uităm nici că țăranul cultivator sau păstor Își petrece Întreg anul Într-o permanentă observație, deci sunt șanse mari să știe lucruri pe care nici un agricultor absent și nici un cercetător nu le va remarca vreodată. În sfârșit, după cum spuneam În capitolul precedent, un asemenea agricultor este Întotdeauna
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
ritmul lor de creștere, de starea rădăcinilor, de «strălucireaș sănătății... La fel de sugestivă este și sănătatea animalelor care cresc pe un pământ bun”. Într-adevăr, continuă autorul, „nu trebuie să cântărești sau să măsori animalele. O singură privire Îi ajunge unui păstor bun sau unui măcelar obișnuit cu exemplare de foarte bună calitate pentru a-și da seama dacă e sau nu vreo problemă cu solul, cu modul de creștere a animalelor sau cu ambele aspecte”. Ce statut are acest spirit de
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
celălalt”, decât unui grup care face parte din „noi”. S-ar putea explica astfel, de ce aceste sate planificate au fost create mai Întâi În zonele sărace precum Kigoma și Dodoma și de ce au fost deosebit de greu de impus tribului de păstori Maasai. Citat În Coulson, African Socialism in Practice, p. 66. Ibid. Sally Falk Moore, Social facts and Fabrications: „Customary” Law on Kilimanjaro, 1880-1980, Cambridge University Press, Cambridge, 1986, p. 314. Cred că aici cartea, interesantă dealtfel, semnată de Goran Hyden
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Carpați, substituie culorii emoția: „Mă cheamă-n zare munții, munții mei!/ Ce dor, ce dor adânc mi-era de ei!” Romanticul „nebun de libertate” adoră muntele misterios și caută luna, „melancolicul străjer”. Turme în peisaj alpestru au o mișcare fabuloasă, păstorul proiectându-se în legendă: „Sara purpurie-i schimbă/ Zeghea-n mantă triumfală...” Aceasta e scenografia. Erotica, în spațiu ozonat, nu poate fi decât puritate: „Și să te iau cu mine sus,/ Departe unde lacrimi nu-s,/ În zări în veci
IOSIF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
ar fi ieșit - prin legiuirile trecutelor regimuri - de sub ocrotitoarea priveghere a Sfintei noastre Biserici. Transformate în fabrici de licențiați în teologie, fostele facultăți teologice n-au isbutit decât în mică măsură să pregătească preoți devotați altarului și misiunii lor de păstori sufletești. Prea deseori ne-a fost dat să vedem tineri pregătiți în aceste școli ale trecutului militând în organizații politice ale căror practici erau potrivnice și învățăturii creștine și dorinței de înnoire și progres a poporului nostru“. Cu aceste cuvinte
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Origene. Ar fi scris niște omilii pe teme legate de instituția călugăriei, ce vădeau un respect profund față de manierele clasice (erau redactate sub formă de dialoguri) și o deplină familiarizare cu arta oratorică. Despre un alt episcop al Tomisului, Ioan (păstor în acel scaun pe la anii 448-449), trăitor o vreme și la Constantinopol, se știe că scria în limba latină (din păcate, din opera sa s-au păstrat doar câteva fragmente, identificate în textul lui Marius Mercator) și că era un
LITERATURA STRAROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287830_a_289159]
-
dictatura ceaușistă. Retragerea În neînțelegere, În cinism jucat, În tembelism. Miorița Numele de Miorița, diminutiv al „mioarei”, desemnează ovina prin excelență și Încă Într-o formă care presupune implicarea afectivă. Prin aceasta, el deconspiră nu doar un univers ocupațional - al păstorului și posesorului de turme -, unul geografic (pășunile alpine), ci și o relație privilegiată Între animal și posesorul său. Situația nu este fără precedent. Modelul ei poate fi regăsit În Biblie, unde Avraam ascultă sfatul Îngerului Domnului, Înlocuind În ultima clipă
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
fără precedent. Modelul ei poate fi regăsit În Biblie, unde Avraam ascultă sfatul Îngerului Domnului, Înlocuind În ultima clipă sacrificiul propriului fiu cu sacrificarea mielului. Substituirea arată În cheie simbolică ce relație afectivă intensă putea fi surprinsă nu numai Între păstorul evreu și animalele de pe urma cărora Își câștigă existența, ci și Între Dumnezeu și ovine. De altfel, Noul Testament impune paradigma pentru această relație: Fiul Omului ajunge să fie identificat cu mielul. Ceea ce până acum s-a spus mai puțin subliniat despre
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
mămăliga domnea peste casele celor săraci sunt Încă prea aproape pentru ca prestigiul magic al mămăligii să se fi consumat integral, Într-o țară În care raportul Între rural și urban rămâne Încă foarte aproape de paritate. În Moldova și Maramureș, printre păstori, gurmeții se pot Împărtăși Încă din bucate ce au la bază mămăliga. Balmoșul, tochitura cu mămăliguță, varza cu carne servită obligatoriu la Ignat - sau cu orice alt prilej care presupune și tăierea porcului - fac parte din zestrea de bunuri gastronomice
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
istoria... Din punctul acesta de vedere, cred că am putea compara acest balet al umilului și derizoriului În straie de gală cu baletul lui Ludovic al XIV-lea, unde toți nobilii de la curte se Îmbrăcau ba În păstorițe, ba În păstori, deși aveau veșminte mult mai extravagante decât Philemon și Baucis. Nicolae Turcan: Dintr-o posibilă hartă a locurilor memoriei, să Înțeleg că sunt excluse locurile memoriei de factură tragică, de exemplu? Sau nu poate exista un loc al memoriei care
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
incapacitatea de a scăpa de clișeizarea imaginilor, mai cu seamă în versurile despre natură și dragoste. De cealaltă parte, în poeziile care exprimă revolta (Împilatorilor, Flămând, Petrarul) sau prin care se încearcă transmiterea fiorului mistic (Cristos a înviat, Cruce, Rugăciunea păstorului, Potop), stângăciile determină efecte contrare celor așteptate, adesea ridicole din cauza patetismului exacerbat: „Înzdrăvenit de-alt gând, pornesc, / Pe cel sătul să-l întâlnesc: / Să-l strâng de gât și să-l silesc / Din ce-are mult și mie-un dram
FABIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286927_a_288256]
-
De mortibus bovum); acest titlu bizar a fost schimbat mai târziu, devenind Puterea semnului crucii Domnului (De virtute signi crucis Domini); Endelechius imită, prin conținut și stil, cartea a treia a Georgicelor lui Virgiliu, poemul fiind un dialog între câțiva „păstori” (iar denumirea de păstor nu e doar bucolică pentru că se referă la episcop) care se plâng că ciuma le-a decimat turmele; neatinsă rămâne numai turma unuia din cei trei pe nume Tityrus (care trimite în mod clar la Virgilius
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
titlu bizar a fost schimbat mai târziu, devenind Puterea semnului crucii Domnului (De virtute signi crucis Domini); Endelechius imită, prin conținut și stil, cartea a treia a Georgicelor lui Virgiliu, poemul fiind un dialog între câțiva „păstori” (iar denumirea de păstor nu e doar bucolică pentru că se referă la episcop) care se plâng că ciuma le-a decimat turmele; neatinsă rămâne numai turma unuia din cei trei pe nume Tityrus (care trimite în mod clar la Virgilius) pentru că el a avut
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Petru, constituit din cele mai întinse posesiuni din lumea latină; latifundiile Bisericii se găseau în Italia, în Sicilia, în Sardinia și Corsica, în Galia și în Africa. Grigorie a înțeles că, ieșind de fapt de sub autoritatea împăratului, devenea, în consecință, păstorul Occidentului barbar. Din acest motiv, el nu s-a mai orientat spre Orient și spre controversele dogmatice, așa cum făcuseră papii până atunci, ci spre Occident, așa încât a fost primul papă care a corespondat continuu cu conducătorii barbarilor, mai ale cu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
pentru că vedea de aproape amenințarea barbarilor, adică a longobarzilor. Tot atâta grijă a arătat față de episcopatele din Galia și din Spania (vom vorbi despre prietenia sa cu Leandro, episcopul de Sevilia). La începutul pontificatului său, către 591, a scris Regula păstorului (Regula pastoralis), ca o normă pentru sine însuși și pentru oricine și-ar asuma această sarcină dificilă, arătând cum trebuie păstorite sufletele altora și cum să-ți rostuiești viața după Evanghelie. Oricum, opera nu este foarte profundă și este sub
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cele mai luminoase figuri pe care le-a avut vreodată lumea românească. În 1923 publică o primă serie de meditații sub titlul Pensées pour la suite des jours, în prefața volumului, Francis Jammes definindu-l pe G. drept „prințul făcut păstor de o mână și mai puternică decât aceea care l-a înălțat pe psalmist la demnitatea supremă”. Alte grupaje de reflecții vor fi publicate în 1928 și 1930, toate fiind adunate într-o carte apărută în 1936. Pentru autor, punctul
GHIKA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287262_a_288591]
-
la Paris”, de unde și bogăția de informații asupra activității scriitorilor și intelectualilor români aflați în capitala Franței. De la primul număr, paginile 7-8 sunt consacrate rubricii permanente „România literară”, devenită, de la numărul 15, „România culturală”. Colaboratorii paginilor literar-culturale sunt Mircea Eliade (Păstori, haiduci, pribegi, Lupii și „Lupoaica”. Introducere la o istorie religioasă a Daciei, Tradiții universale în cultura românească, Amintiri despre Alexandru Busuioceanu), Eugen Ionescu (Caragiale, actual și universal), Al. Busuioceanu (Luchian. Patruzeci de ani de la moartea lui, Vasile Pârvan, Nicolae Iorga
ROMANIA-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289346_a_290675]
-
aparținând evreilor „dezertori” din România. Din Egiptul scufundându-se în nisip și ridicându-se din mâlul fecund al Nilului și până în Laponia, scriitorul surprinde îndeosebi tipurile umane: de la felahii egipteni copleșiți de o climă aparte și de sărăcia vieții, până la păstorii de reni din Norvegia, în nomadismul lor eroic, de neînțeles pentru central-europeni. Nu poezia „peisagiului”, cu sublimitățile masivelor montane, ale întinderilor nesfârșite de apă (văzute, de altfel, cu anxietate), ci aceea a diversității umane, a climatului cultural, a inepuizabilului realității
ROSETTI-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289378_a_290707]
-
românesc se va înfățișa statornic ca un Ianus cu două fețe. Chiar și la Vasile Cârlova, pe care Șerban Cioculescu îl va prezenta ca pe un poet ce „inaugurează romantismul, intuindu-i toate notele particulare”, se va mai desluși - în Păstorul întristat din 1827 - influența liricii pastorale a clasicismului. Poezia sa va mărturisi înrâurirea primită din două surse importante din care se va nutri, pentru o bună bucată de vreme, r. românesc: așa-numitul „preromantism” francez (mai ales prin Volney) și
ROMANTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289353_a_290682]
-
1981), mizează în principal pe construcția de cadre peisagistice (Alb, Zare cu plop), subordonând tendinței de a evoca instantanee din natură celelalte posibilități tematice de dezvoltare a discursului: poezia de dragoste (Zbor de revedere, Rondelul serii cu ploaie), simbolismul biblic (Păstorul Abel, Babel continuu, Geneză cu exod amestecat). Pe de altă parte, seria anunțată timid înainte de 1989, odată cu Anotimp (1985), și constituită din Poeme creștine (1999), Sacra Coralia (2002), Poeme antisatanice (2002) și Mersul pe fulger (2003) dispune ordonarea substanței poetice
SAN-PETRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289457_a_290786]
-
să construiască o cosmologie, care, În fiecare detaliu, are o asemănare surprinzătoare cu funcționarea tehnologiei moderne timpurii. Descartes și mai apoi Newton au văzut Întreaga natură ca pe o mașină gigantică, care funcționa conform unor principii mecanice bine stabilite. Dumnezeu, păstorul binevoitor și grijuliu al Creștinătății, a fost Înlocuit cu Dumnezeu, tehnicianul distant care a creat și pus În mișcare un univers mecanic autoreglat, care era ordonat, previzibil și autonom. Gânditorii iluminiști au extins repede viziunea mecanistică asupra lumii a lui
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
demult... (1897), Pe-același drum (1900), Câteva clipe (1904), Luminișuri (1910) - poetul evoluează spre sămănătorism, cultivând pastelul rural și idila. Chiar dacă, uneori, evocarea poartă amprenta, sinceră, a nostalgiei după copilărie, motivul dorului de căsuța din sat, o anumită figurație (ciobănași, păstori, copile) și atitudini-clișeu (doinind, plângând, la râu, la horă), aerul de voie bună care învăluie tablourile țin de doctrina sămănătoristă. S. face cronica satului (La țară, În răsărit, Hora, Frumoasa satului) și merge pe urmele lui G. Coșbuc, evitând confesiunea
STAVRI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289890_a_291219]
-
În Piua lui Istrate Nan, un sătean își mută utilajul când pe un mal, când pe celălalt al apei ce desparte Țara de Sus de cea de Jos, în funcție de birurile poruncite de urmașii voievodului, pierind de pedepse excesive, ca și păstorul din Oile Ducăi-vodă, acesta din zel de a-i face pe plac domnitorului. Tot rău se sfârșește povestea și pentru fiul nelegitim al unui domn, călugărit cu sila (Boii lui Ionașcu). File de cronică apocaliptică (război, ciumă, cutremur, secetă, potop
STANCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
De mortibus bovum); acest titlu bizar a fost schimbat mai tîrziu, devenind Puterea semnului crucii Domnului (De virtute signi crucis Domini); Endelehius imită, prin conținut și stil, cartea a treia a Georgicelor lui Vergiliu, poemul fiind un dialog între cîțiva „păstori” (iar denumirea de păstor nu e doar bucolică, deoarece se referă la episcop) care se plîng că ciuma le-a decimat turmele; neatinsă rămîne numai turma unuia dintre cei trei, pe nume Tityrus (care trimite în mod clar la Vergiliu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
titlu bizar a fost schimbat mai tîrziu, devenind Puterea semnului crucii Domnului (De virtute signi crucis Domini); Endelehius imită, prin conținut și stil, cartea a treia a Georgicelor lui Vergiliu, poemul fiind un dialog între cîțiva „păstori” (iar denumirea de păstor nu e doar bucolică, deoarece se referă la episcop) care se plîng că ciuma le-a decimat turmele; neatinsă rămîne numai turma unuia dintre cei trei, pe nume Tityrus (care trimite în mod clar la Vergiliu) pentru că el a avut
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]