2,281 matches
-
Vladimirescu, prieten apropiat cu Nicolae Bălcescu și sprijinitor al lui Avram Iancu. La o vârstă foarte fragedă a fost obligat, împreună cu familia, să ia calea pribegiei, când, în august 1806, un corp expediționar turc sub comanda lui aga "Bechir", nepotul pașei "Regep" a prădat Oltenia, incendiind și satul Bârzeiu de Gilort. Însă turcii au fost capturați și omorâți de haiduci în apropierea satului Obârșia, Gorj. Printre acei haiducii se aflau tatăl și fratele său mai mare. Devine vestit de foarte tânăr
Gheorghe Magheru () [Corola-website/Science/300004_a_301333]
-
românești, cedarea Bugeacului în schimbul Dobrogei. Scena luării câinelui la tărbacă simbolizează căderea Plevnei din 1877, când după patru luni de asediu din partea trupelor rusești și românești, trupele turcești au fost determinate să ceară un armistițiu. Armata otomană condusă de Osman Pașa a fost încercuită la data de 10 decembrie 1877. De sus de la geamul camerei sale de hotel se puteau observa două localuri: o cafenea și un birt. În cafenea a început o ceartă, se aud țipete de femei, strigăte de
Grand Hôtel „Victoria Română” () [Corola-website/Science/300011_a_301340]
-
luând numele de Hussein. S-a evidențiat în timpul războiului ruso-turc din 1710-1711 ajungând la rangul de bulucbaș (bölükbașı, echivalentul rangului de căpitan, comandant de companie). De asemenea, în anul 1717 sultanul Ahmed al III-lea i-a acordat titlul de pașă și l-a numit șef al Cetății Hotin, funcție pe care a îndeplinit-o timp de 22 de ani. El este cunoscut în istoriografia turcă și sub numele de Kolceak-Pașa. În 1734 (după unele surse în 1736) a fost numit
Iliaș Colceag () [Corola-website/Science/313366_a_314695]
-
La 16 noiembrie 1485, în apropierea satului Erdec-Burnu de pe malul lacului Catalpug, a avut loc Bătălia de la Cătlăbuga în care oastea moldovenească a lui Ștefan cel Mare (1457-1504), cu ajutor polonez, a învins armata otomană condusă de Bali-beg Malcoci Oglu, pașa de Silistra. După descrierea cronicarului Grigore Ureche, ""mai apoi, într-același an, Ștefan vodă, daca au scos vrăjmașii săi din țară și daca au răcitu vrémea și caii turcilor au slăbitu, au lovit pre Malcociu la Catlabuga, noiemvrie 16, de
Erdec-Burnu, Ismail () [Corola-website/Science/318407_a_319736]
-
rapid efectivele, recrutând membri în Grecia și în diaspora elenă. În 1821, Imperiul Otoman era implicat într-un război cu Persia și trebuia să facă față și rebeliunii din vestul Rumeliei a lui . Pentru a face față rebeliunii lui Ali, pașa (guvernatorul) din Moreea fusese nevoit să mobilizeze importante forțe care să lupte în Epir. În același timp, marile puteri ale vremii, aliate în „Sistemul Congresului”, care se străduiau să contracareze revoluțiile de după domnia lui Napoleon, erau preocupate de revoltele din
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
din 1821 a fost înăbușită în sânge de turci, care au executat mai multe capete ale bisericii ortodoxe de pe insulă, considerați organizatorii și conducătorii rebeliunii. Sultanul Mahmud al III-lea a fost obligat să ceară sprijinul vasalului rebel și rival, pașa Egiptului, căruia i-a oferit controlul asupra „Pașalîcului Cretei”. Armata egipteană a debarcat pe insulă în 1824, iar Ibrahim și-a asumat obligația să înăbușe rebeliunea. Insula Creta a fost scena luptelor și atrocităților războiului cretano-egiptean între 1821 și 1828
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
au fost în cele din urmă înfrânți în lupta de la pasul Rentina. Insurecția din Chalkidiki a fost după acest moment limitată la regiunea peninsulelor Muntelui Atos și Kassandra. Pe 30 octombrie a avut loc o contraofensivă turcă condusă de noul pașă de Salonic, Mehmet Emin Abulubud, încununată de un succes decisiv al otomanilor în lupta de la Kassandra. Grecii supraviețitori, printre care s-a aflat și Papas, au fost salvați marinarii eleni, care i-au transportat pe mai multe insule, printre care
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
nepotului său, Dimitrie (Tache) Petre Anastasiu (1836-1900), de profesie jurist. Acesta a fost o importantă personalitate a epocii, îndeplinind demnități publice cum ar fi cea de prefect al județului Tecuci (1877-1878, 1881-1891), precum și cele de deputat și senator. În articolul „Pașa de Tecuci“, publicat la 4 iulie 1884 în ziarul "Vocea Covurluiului", gazetarul A. Radu elogia personalitatea lui Tache Anastasiu, care a realizat atâtea lucruri într-un timp scurt. Ziaristul enumera astfel realizările prefectului: ""a început și terminat lucrările la șoselele
Biserica Sfântul Dimitrie din Călmățui () [Corola-website/Science/323996_a_325325]
-
ma-nual de antrenament pentru soldații evrei. Punctele slabe ale apărării Israelului erau kibbutz-urile din deșertul Negev (aflat la sud) și în Ierusalim, care era ocupat de către Legiunea arabă transiordaniană echipată de către Marea Britanie și comandată de un general britanic, Glubb Pașa. La data de 14 mai 1948, când Israelul și-a proclamant independența, teritoriul ce îi era destinat a fost invadat de armatele a cinci state arabe. Marcus a reușit să oprească înaintarea armatei egiptene în deșertul Negev, apoi a fost
Războiul Arabo-Israelian din 1948-1949 () [Corola-website/Science/319443_a_320772]
-
se ajungea la situația următoare (): (o populație de 90.000 Beduini a fost inclusă în teritoriul evreiesc). Legiunea Arabă Transiordaniană era cea mai performantă, bine antrenată și înarmată forță care a invadat Palestina, sub comanda generalului John Bagot Glubb (Glubb Pașa) și a altor 47 de ofițeri britanici. Această armată, cu un efectiv de 8.000 - 12.000 de soldați era formată din 4 regimente de infanterie mecanizată, un batalion de artilerie cu 40 de tunuri și unul blindat, deținând 75
Războiul Arabo-Israelian din 1948-1949 () [Corola-website/Science/319443_a_320772]
-
zona de vest a Iordanului și cea a Ierusalimul de est, cu locurile sfinte. Legiunea Arabă s-a angajat în lupte în mai 1948 și a fost singura care a izbutit să-și execute sarcinile în marea lor majoritate. Glubb Pașa și-a împărțit forțele în 4 brigăzi: Liga arabă a organizat, subvenționat și echipat o armată de 10.000 de voluntari, Armata Arabă de Eliberare, numită și Armata Populară Arabă ("Djayș al-Inkadh al-Arabi") pusă sub comanda generalului Fawzi al-Kawukdji. Organizată
Războiul Arabo-Israelian din 1948-1949 () [Corola-website/Science/319443_a_320772]
-
multă vreme puțin locuită. La începutul veacului al XVIII-lea populației arabe existente în zonă i s-au alăturat membri ai tribului de beduini Abu Kishk din Sinai, iar după 1839 felahi egipteni și sudanezi aduși în Palestina de Ibrahim pașa, fiul viceregelui Egiptului, Muhammad Ali. În ciuda creșterii numărului locuitorilor, până la finele secolului al XVIII-lea locul rămăsese adesea primejdios, el servind de adăpost tâlharilor la drumul mare. La sfârșitul secolului al XIX unul din pionierii sionismului în Palestina, Yehoshua Stampfer
Ramat Gan () [Corola-website/Science/319897_a_321226]
-
înaintea trupelor bulgare. După victoria grecilor în bătălia de la Sarantaporo de la 22 octombrie și după alte cîteva victori, trupele conduse de prințul moștenitor ajung la porțile Salonicului și încercuiesc orașul. Comandantul orașului și al celei de-a treia armate turce, Pașa Hussein Tashin a cerut începerea negocierilor cu Statul Major grec și cu reprezentanți ai Bulgariei a cărui armată se apropia rapid de oraș. Condițiile oferite de greci au fost mai bune pentru turci astfel încât la 8 noiembrie trupele grecești au
Constantin I al Greciei () [Corola-website/Science/315934_a_317263]
-
începerea negocierilor cu Statul Major grec și cu reprezentanți ai Bulgariei a cărui armată se apropia rapid de oraș. Condițiile oferite de greci au fost mai bune pentru turci astfel încât la 8 noiembrie trupele grecești au intrat în Salonic. Predarea Pașei Tashin Hussein care îi dă sabia simbolic lui Constantin în interiorul Palatului de administrație, este unul dintre punctele culminante ale acelei zile. Dornic să profite de popularitatea câștigată de prințul moștenitor pentru a-și întări dinastia, regele George I ia decizia
Constantin I al Greciei () [Corola-website/Science/315934_a_317263]
-
a aflat și de moartea fratelui său mai mare, Mircea, torturat și îngropat de viu de boierii din Târgoviște. La vârsta de 17 ani, susținut de un corp de cavalerie turcească și de un contingent de trupe împrumutate lui de pașa Mustafa Hassan, Vlad Drăculea a luat pentru prima dată domnia Țării Românești. Dar, două luni mai târziu, a fost înfrânt de Vladislav al II-lea, care și-a recăpătat tronul. Pentru a-și asigura a doua și cea mai lungă
Vlad Țepeș () [Corola-website/Science/297239_a_298568]
-
oameni și 10 nave de război). În acest context politic, Vlad Țepeș încheie o alianță cu Matei Corvin, probabil la începutul lui 1460, pe care otomanii ar fi vrut să o împiedice. Mai mult, aceștia vor încerca prin intermediul lui Hamza pașa, beiul de Nicopole, și al diacului sultanului, Catavolinos, să-l prindă pe Vlad prin vicleșug, fără succes însă. Odată dejucate planurile otomanilor și pedepsiți cei doi (au fost trași în țeapă împreună cu toți soldații turci care-i însoțeau), Vlad Țepeș
Vlad Țepeș () [Corola-website/Science/297239_a_298568]
-
Adrianopol. Conform cronicarului bizantin Chalcocondil, sultanul l-a lăsat la plecare, la Târgoviște, ca domn pe fratele lui Țepeș, Radu cel Frumos, în ideea ca acesta să atragă de partea sa pe toți cei ce i se împotriveau lui Țepeș. Pașa de Nicopole urma să asigure sprijin armat lui Radu. Perioada care a urmat a fost foarte tulbure pentru istoria Țării Românești, cei doi frați căutând fiecare să-și întărească forțele pentru a-și elimina adversarul. Spre deosebire de Vlad Țepeș care dorea
Vlad Țepeș () [Corola-website/Science/297239_a_298568]
-
un an de domnie (1710 - 1711), s-a alăturat lui Petru cel Mare în războiul ruso-turc, dar n-a plasat Moldova sub suzeranitate rusească. După ce armata rusească și contingentele moldovenești au fost înconjurate de uriașa armată a marelui vizir Mehmed Pașa (Baltaci) și au fost înfrânte de turci în Bătălia de la Stănilești - ținutul Fălciu pe Prut, neputându-se întoarce în Moldova, s-a refugiat în Rusia ( la16 iulie 1711), unde a rămas cu familia sa. Dimitrie Cantemir a stat în Rusia
Dimitrie Cantemir () [Corola-website/Science/297283_a_298612]
-
precum și un număr de 20 de creații proprii. Datorită acestei lucrări, Dimitrie Cantemir a intrat în istoria muzicală a Turciei ca fondator al muzicii laice și studios al celei religioase sub numele de "Cantemiroglu" (fiul lui Cantemir), primind titlul de pașă cu trei tuiuri (ceilalți domni aveau două tuiuri) de la Ahmed al III-lea, cunoscut drept mare susținător al artelor.
Dimitrie Cantemir () [Corola-website/Science/297283_a_298612]
-
fost trimis la Rodosto (azi Tekirdag), pe Marea Marmara. Zona de comandă includea din nou zona Gallipoli, și a fost comandantul care a respins debarcările Antantei de la Gallipoli în aprilie 1915, devenind erou național și acordându-i-se titlul de „Pașa” (comandant). Între 1917-1918 Kemal Pașa a fost trimis pe frontul din Caucaz, luptându-se acolo cu un anumit succes cu forțele rusești, apoi în Hedjaz, unde Revolta Arabă împotriva dominației otomane era în progres. Între timp el a devenit din ce în ce mai
Mustafa Kemal Atatürk () [Corola-website/Science/297611_a_298940]
-
Tekirdag), pe Marea Marmara. Zona de comandă includea din nou zona Gallipoli, și a fost comandantul care a respins debarcările Antantei de la Gallipoli în aprilie 1915, devenind erou național și acordându-i-se titlul de „Pașa” (comandant). Între 1917-1918 Kemal Pașa a fost trimis pe frontul din Caucaz, luptându-se acolo cu un anumit succes cu forțele rusești, apoi în Hedjaz, unde Revolta Arabă împotriva dominației otomane era în progres. Între timp el a devenit din ce în ce mai critic la adresa incompetenței guvernului sultanului
Mustafa Kemal Atatürk () [Corola-website/Science/297611_a_298940]
-
învins. Într-un efort final de păstrare a puterii în mâinile lor, prin recucerirea cel puțin a unora dintre teritoriile pierdute și de punere sub semnul întrebării a autorității britanice asupra canalului Suez, triumviratul condus de ministrul de război Enver Pașa a hotărât ca Turcia să se alăture Puterilor Centrale în timpul Primului Război Mondial. Imperiul Otoman a reușit să aibă câteva succese în primii ani de război. În urma armistițiului din Mudros, care a avut loc la 30 octombrie 1918, Puterile Aliate au căutat
Turcia () [Corola-website/Science/297606_a_298935]
-
După înfrângerea suferită în Primul Război Mondial, puterile învingătoare au urmărit, prin Tratatul de la Sèvres, împărțirea imperiului . Cu sprijinul Aliaților, în conformitate cu Tratatul, Grecia a invadat și a ocupat orașul Izmir. La 19 mai 1919, sub conducerea lui Mustafa Kemal Atatürk Pașa - un comandant militar care s-a distins în cursul bătăliei de la Gallipoli - a fost inițiată o mișcare naționalistă. Kemal Pașa a încercat revocarea termenilor tratatului semnat de sultan la Istanbul, mobilizând fiecare segment al societății turcești în ceea ce a devenit
Turcia () [Corola-website/Science/297606_a_298935]
-
în conformitate cu Tratatul, Grecia a invadat și a ocupat orașul Izmir. La 19 mai 1919, sub conducerea lui Mustafa Kemal Atatürk Pașa - un comandant militar care s-a distins în cursul bătăliei de la Gallipoli - a fost inițiată o mișcare naționalistă. Kemal Pașa a încercat revocarea termenilor tratatului semnat de sultan la Istanbul, mobilizând fiecare segment al societății turcești în ceea ce a devenit cunoscut ca războiul turc de independență (în turcă: Kurtuluș Savașı). La 18 septembrie 1922, armatele de ocupație ale Antantei au
Turcia () [Corola-website/Science/297606_a_298935]
-
și-a lăsat ostatici cei doi fii ai săi, viitorii domnitori, Vlad Țepeș și Radu cel Frumos. În 1440, Cruciadă antiotomană a fost relansată. În 1442, Vlad Dracul a fost întemnițat de turci, iar în locul său urma să domnească un pașă. Dar Ioan de Hunedoara a intervenit, învingând oastea turcă la Ialomița și l-a reînscăunat pe Vlad Dracul în 1443. Nemulțumit de oscilațiile acestuia între tabăra creștină și Poartă, Ioan l-a ucis pe Vlad Dracul într-o bătălie. În timpul
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]