1,998 matches
-
se enervează Dendé. Mai bine ați recunoaște că nici măcar n-ați încercat niciodată. Cum se face că nici în noi nu mai aveți încredere? Intra în casă, aprindea toate luminile ca să nu se simtă singură, apoi se descălța, își scotea paltonul și îl agăța în cuier. Nu-ți mai trebuie decît puțină răbdare fetițo, în curînd vei putea începe să-ți pui în aplicare planul. Numai la asta se gîndise în ultimul timp, își părăsise serviciul de la Casa de Modă pentru
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
toate puterile pînă cînd ați dispărut la metrou. — Minciună, strigă Roja mișcîndu-se cu tot cu scaun. Știți cînd mi-am dat seama de asta? Cînd l-am lăsat baltă pe Părințel, am băgat de seamă că avea ceva ascuns la piept, sub palton. Spurcăciunea naibii, cît timp au durat negocierile, s-o fi gîndit că-i mai prudent să și închidă stația ca să nu-mi dea mie nici un motiv să banuiesc ceva. Nu te cred, zice Curistul uitînd cu totul de cărțile pe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ales cu câte un pupic lipicios pus după ureche. Rămase câteva clipe lungit În rigolă, adulmecând zăpada pufoasă. Se ridică și porni Înainte cu mâinile În buzunarele adânci ale pantalonilor săi gri, pensați, din lână tip „Covasna”. Umbla descheiat la palton oricât de friguroasă ar fi fost vremea. Nu-i displăcea căldura, nici când era În exces. În general vorbind, tânjea după confort, dar miza pe faptul că extravaganța aceasta, ieftină ce-i drept, nu și Întru totul benignă Însă căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
multe ori Îl ducea la ligheanul cu apă fierbinte În care dizolva și două linguri de sare de bucătărie, pentru ca apoi să-și țină picioarele În el timp de zece minute În speranța vindecării guturaiului, va masca micile inconveniențe ale paltonului: Îngustimea umerilor și scurtimea mânecilor. Ambele sesizabile doar pentru ochi versați. Piața Carolina era luminată ca o sală de bal. Risipa de lumină făcea inutile parcă paltoanele și căciulile de blană cu miros de naftalină și de lavandă. Purtate În virtutea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
timp de zece minute În speranța vindecării guturaiului, va masca micile inconveniențe ale paltonului: Îngustimea umerilor și scurtimea mânecilor. Ambele sesizabile doar pentru ochi versați. Piața Carolina era luminată ca o sală de bal. Risipa de lumină făcea inutile parcă paltoanele și căciulile de blană cu miros de naftalină și de lavandă. Purtate În virtutea obișnuinței, urmau a fi scoase la semnalul unui herald ramolit care Își bea zâmbitor cafeaua la barul din colț. Până la revelion mai erau trei zile. Totul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pe lângă sânii uriași ai femeii cu păr albastru care bloca ușa și care, până atunci, la o masă retrasă, nu făcuse altceva decât să caște și să se lase sărutată și pipăită de un bărbat pirpiriu, cașectic, rătăcit Într-un palton gri la două rânduri de nasturi, cu o blană de jder la gât, roasă, proaspăt bărbierit și Încălțat cu pantofi de lac atât de mari Încât, ca să nu-i piardă, cum se Întâmplă totuși cu unul, Îi Împingea ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
diametrul unei roți de „Pegas” pliant, dacă În pragul ușii deschise fără zgomot n-ar fi apărut Flavius-Tiberius, fiul lor. Doamna Moduna Îl recunoscu numaidecât după fularul roșu pe care i-l croșetase În anul pensionării, iar domnul Moduna după paltonul negru din stofă de patru sute, pe care și-l dorise atât și la care renunțase În favoarea lui Flavius-Tiberius, student Întârziat pe atunci prin anul IV și ghid la Eximtour. Aveau și alte semne de recunoaștere. Ochii, bunăoară: verzi ca ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Vegheate doar de o lună plină și indiferentă, vorbele păreau fără noimă, simple exerciții de logopedie pentru persoane cu deficiențe de vorbire, fără nici o legătură cu cadourile modeste pe care Flavius-Tiberius le scotea cu gesturi teatrale din buzunarele adânci ale paltonului său: un batic de cașmir și un ruj de buze, pentru doamna Moduna, o pereche de șosete și un pachet de Marlboro pentru domnul Moduna. În timp ce bătrânul cerceta pe toate fețele lucrurile primite, Încercând să le dea și un preț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
după o metodă deprinsă Încă din armată, provocau doamnei Moduna obișnuitul acces de tuse. Ca să se ferească de ea fără a părăsi bucătăria sau a deschide larg geamurile, cum avea obiceiul, spre supărarea domnului Moduna, Își ascunse nasul În gulerul paltonului pe care Flavius-Tiberius i-l puse În brațe după Împărțirea darurilor, gata să-l Îmbrace În orice clipă și să dispară din nou pentru o vreme, așa cum cândva făcea bărbatul ei urcând cu crema de ras pe obraz În „Molotovul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
La peste 30 de ani te poți opri din citit. Dacă nu ții cu tot dinadinsul să orbești... Se Îndreptă spre cuierul cu picior din verandă Înainte ca obișnuitele ei reproșuri să tulbure bucuria serii. Fularul, pus neglijent În mâneca paltonului, mătura dușumeaua de brad precum coada leneșă a unei vulpi purpurii un drumeag uscat de țară. Sunt gata, zise Flavius-Tiberius, punându-și ochelarii. Acum... Tăcu mirat: bătrânul adormise cu țigara stinsă În colțul gurii. Așa e de la o vreme, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu un răsuflat de ușurare. Mai mult decât drumul simțea că luase sfârșit o zi neobișnuită. O Împotrivire ciudată, fățișă sau ascunsă, tenace. Ajuns În bucătărie reciti convocarea, apoi o prinse cu o pioneză pe ușa de la baie. Își scoase paltonul, se descălță și se așeză În fotoliu, cuprins de o bucurie fără margini. Motivul convocării sale era Înaintarea În grad. Cu ceremonie. Ștampila „cu valiza” era anulată. Simțea somnul aproape... 29. Nu adormi când vrei, observă cu uimire Petru Șendrean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În picioare. Ea nici nu tresări; doar Îl privea drept În ochi. Spuse totuși: Sper să ne mai vedem. Îi Întinse mâna pe care, cu puțin Înainte, afară, și-o strecurase cât se poate de natural Într-unul din buzunarele paltonului său cu croi militar și miros de tutun, un miros care Îi plăcea și pe care Îl regăsea de fiecare dată la atelier. Szántó fumase numai pipă până la moarte. A luat cu el o singură pipă lăsându-i-le ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
toate stațiunile litoralului românesc; fotografii, gen tablou, de epocă, În sepia (pentru rafinați), cu hotelul Movilă de la Carmen Sylva, Cazinoul din Constanța și Moscheea din Mangalia. Ajan & Co.” Gheretă citi de mai multe ori anunțul, apoi Își descheie tacticos nasturii „paltonului său de ocazii”, lăsând să se reverse peste revere un superb fular mov de mohair cumpărat de Zorela de la Galeria Fondului Plastic de Sfântul Nicolae. Își lăsă prietenii să se obișnuiască cu bazaconia de pe ecran și deschise ziarul tot la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
stângace de a-și ascunde iritarea pe care i-o provocase apariția lui nedorită. Se ridică gata să plece. Cuierul e În hol, zise Iolanda. Cu el am venit, cu el plec, replică Flavius-Tiberius. Tot așa gândesc și eu. Un palton ca ăsta nu se demodează niciodată... oare cum ar fi să ieși de aici peste vreo zece ani? Cred că aș arăta ca un decembrist În drum spre Siberia. Sau ca un troțkist reciclat bântuind prin birturi și cafenele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
lumină și am urcat. Cum mi-ai spus. Și? Întrebă ea râzând. Și nu m-am Înșelat. E foarte multă lumină aici. Ea Îi Întinse mâna dar el rămase nemișcat. Era momentul. Acum putea să Își Împlinească misiunea: scoase din palton un tub de carton și i-l Întinse. E pentru tine, mai bine spus, e al tău. Trebuia să fac lucrul ăsta mai demult. A fost amanetat și răscumpărat de mai multe ori. La un preț tot mai mare. Până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
rând: un domn Înalt, corpolent, mustăcios, cu o față lată, lucioasă, pigmentată ici, colo cu insulițe de sânge Închegat, urme ale unui bărbierit nemilos, cu un chapeau melon trântit pe o claie de păr Încă negru, creț, Îmbrăcat Într-un palton de lână cu revere lungi ascunse sub o blană bogată de nutrie din propria crescătorie, Încălțat cu pantofi de câteva milioane, pe care se așezau În două cute discrete manșetele pantalonilor săi marca Serousi, după cum se putea citi pe buzunarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
coeur” care se ignora, dar și mânat de ambiții politice, nemărturisite Încă public. Și cum o minune nu vine niciodată singură, În urma alaiului domnului Brândușă, În toile de fond, se desena silueta de acum inconfundabilă a negustorului de antene. Același palton, același fular, aceiași ochelari, aceeași candoare. Mereu egal cu sine În orice Împrejurare, privind totul cu o bunăvoință arogantă, cu o resemnare ironică, cuceritoare, deconcertante, În aparenta lor simplitate. Părea un prapor viu ieșit În lume cu bilet de voie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
singură pânză provocatoare, insolită și anonimă, prin complicitatea jucăușă a celor patru pictori, singurii care se distrau cu adevărat Într-o harababură cu final imprevizibil, dar cu atât mai promițător. 4. Gheretă, curtenitor, se oferi să se ocupe și de paltonul domnului Brândușă pe care acesta Îl puse În brațele poștașului ca pe o manta uzată de răcan, fără pic de considerație față de calitatea stofei care mătura podeaua. Copleșit de dimensiunea paltonului, Gheretă promise că se va Întoarce Îndată și după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Gheretă, curtenitor, se oferi să se ocupe și de paltonul domnului Brândușă pe care acesta Îl puse În brațele poștașului ca pe o manta uzată de răcan, fără pic de considerație față de calitatea stofei care mătura podeaua. Copleșit de dimensiunea paltonului, Gheretă promise că se va Întoarce Îndată și după pălărie. Nu e cazul, Gheretă, cu un drum le faci pe toate, zise Brândușă, punându-i pe cap melonul, mărimea 58, care alunecă pe fruntea poștașului până la rădăcina nasului lăsându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
profeția lui Grațian Îl privea și pe fiul ei. Nu se schimbase deloc sau, dacă se schimbase totuși, atunci nu Într-un fel care să o pună pe gânduri. Cum să te schimbi dacă porți de ani de zile același palton și același fular? Ca să nu mai vorbim de ochelari. Îi purtaseră cu schimbul și Amalia și Andrei, iar Înaintea lor bunicul ei, Szilard Morar, zis Vasi, care i-a cumpărat la Viena. El i-a purtat mereu la biserică În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cel promis de Grațian. Era goală pe trei sferturi. Bău o Înghițitură apoi lăsă sticla În zăpadă, lângă un stâlp orb, fără bec. Cerul era senin. Frig. Până să se lumineze de ziuă mai erau vreo două ore și ceva. Paltonul său bine căptușit cu vatelină, lung, croi de mantă militară, Îi ținea de cald, dar Îi și Îngreuna mișcările, Însă nu Într-atât Încât să-l Împiedice să mai bea un gât de bourbon la o adică. Sau să poarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nu are nici un amestec În toată nebunia aia. Flavius-Tiberius se așeză și el În zăpadă lângă omuleț. Acesta mirosea a o oaie. Și a birt. Eu am dezlegat porcul, zise Flavius-Tiberius fără să se poticnească. Dumneata? Așa un domn? Cu paltonul ăsta? Cu fularul ăsta? Cu ochelarii ăștia? Te pot despăgubi... Uite, Îți dau o antenă parabolică În schimbul porcului. O ce? făcu ochii mari omulețul. O antenă cu care poți prinde zeci de posturi de televiziune. Ca să ce? Ca să vezi lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
el din pricina bolii. Avea o barbă de câteva zile și o pereche de ochelari rotunzi pe un nas coroiat. Semăna cu Petru Cain tânăr. În jurul gâtului, Înfășurat de mai multe ori, un fular roșu. Dacă mai punea la socoteală și paltonul, bine căptușit după cum se vedea, n-ar fi avut motive speciale să clănțăne din dinți. Lui nu Îi era frig deși adormise acolo, lângă mașină, câteva minute bune. Atât cât să-și tragă sufletul Înainte de marea Întâlnire cu Grațian pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu tandrețe și că astfel Îl Încuraja Într-o acțiune pe cât de delicată, pe atât de binevenită. Deodată i se făcu o frică de moarte. Zâmbetul acela Îi era cunoscut. După cum cunoscut Îi era nasul coroiat, și ochelarii rotunzi, și paltonul, și fularul roșu, și mâna care acum Îi ștergea lui fruntea năpădită de o transpirație rece sub cozorocul scurt al unei șepci din blană de vulpe. O șapcă pe care o ura, dar de care nu se putea lipsi iarna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Camerei Lorzilor, care Îl cunoaște pe Henry James de treizeci și cinci de ani, sosește conform Înțelegerii, puțin după ora zece dimineața. — La mulți ani, Kidd, spune el În timp ce ea Îi ia pălăria și mănușile În hol, ajutându-l să Își scoată paltonul gri. Costumul Îi este gri, În ton cu părul grizonant și cu mustața pe oală, Încărunțită. Dacă nu ar fi ochii de un albastru strălucitor, din spatele ochelarilor cu rame metalice, ar putea fi Întruchiparea ceței ridicate de pe râu, afară. — Mulțumesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]