3,023 matches
-
alegeri. Adesea, în articolele sale, scriitorul recurge la procedeele prozei artistice. Vise fericite, bunăoară, comentariu referitor la intențiile conservatorilor, este o adevărată schiță literară, în care ironia stă fericit alături de portretul caricatural. Aproape de caricatură, sprijinită însă mereu și pe modalitățile pamfletului, se situează și seria de comentarii dedicată liderilor junimiști. Câteodată, Delavrancea se lasă furat de jocul intereselor de partid, obiectivitatea cedând locul exagerării sau atacului necontrolat. Doar așa se poate explica de ce Maiorescu este numit „escrocul de cuvinte de la Instrucție
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286732_a_288061]
-
supun unei hărțuiri sexuale ofensatoare, fără a se interesa câtuși de puțin de rezolvarea plângerii în discuție. Sunt evidente grija pentru restituirea exactă a particularităților de limbaj, intenția de caricaturizare prin descriere, dialog, notații sarcastice. Narațiunea, o modestă încercare de pamflet social, e și mai puțin izbutită literar, de unde și o receptare ambiguă. Pe de o parte, P. este apreciată de Tudor Arghezi (pentru „pana, îndrăzneala și sinceritățile” cu care a scris o „povestire vie”), de Lucian Boz (pentru „vioiciunea și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288758_a_290087]
-
o capacitate de observație riguroasă, valorificată într-o „narațiune bine dozată, concentrată și desfășurată progresiv în volute de ironie tăioasă”); pe de alta, Perpessicius îi reproșează falsa abordare, motivare și tratare a temei, ceea ce face ca scrierea să eșueze între pamflet și reportaj, iar Octav Șuluțiu îi găsește atâtea defecte, încât îi cere să renunțe la literaratură. În volumul de proză scurtă Ceai dansant (1934) P. își extinde aria de investigație, realizând dări de seamă despre modul de a fi al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288758_a_290087]
-
El a reluat aceste argumente după fiecare dizolvare a parlamentului, în 1629 și în 1640, spunând că prinții nu trebuie să răspundă decât în fața lui Dumnezeu. Patriarhalismul a reprezentat ideologia antiparlamentară, pentru că ea s-a format ca reacție literară (în pamflete, tratate și recenzii publicate cel mai adesea anonim, dar și în scrisori și întâmpinări) față de literatura puritană și anti-absolutistă, susținătoare a cauzei parlamentare. Cel mai important reprezentant al patriarhalismului a fost Sir Robert Filmer (1588-1653), a cărui operă principală, Patriarcha
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
ar trebui să-l respecte. Ideea monarhiei mixte a fost atacată simultan de radicali și de regaliști. Astfel, Henry Parker a publicat anonim, în 1642, Observations upon some of His Majesties late answers în care ataca laolaltă Răspunsurile regelui și pamfletul lui Edward Hyde la adresa parlamentarismului radical. Parker se folosea de argumentul legii naturale și susținea că poporul este sursa puterii și are dreptul să-și aleagă forma de guvernare, iar parlamentul se confundă cu statul însuși. Regalistul Dudley Digges a
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
a argumentat împotriva doctrinei Court, a non- rezistenței față de rege, susținând că legea este nu numai sursa puterii parlamentare, dar și a puterii regale. Cu această ocazie, Shaftesbury (care îl avea pe John Locke drept secretar) a publicat 92 un pamflet intitulat A Letter from a Person of Quality to his Friend in the Country - acesta poate fi considerat primul manifest al unui partid politic modern. Între timp regele a făcut o nouă înțelegere secretă cu Ludovic al XIV-lea, prin
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
de a facilita acțiunea întreprinsă de Shaftesbury de a-l îndepărta de la succesiunea la tron pe ducele de York și de a rezerva tronul unui rege protestant. "Al doilea tratat despre guvernare este un Act de excluziune și nu un pamflet revoluționar". Peter Laslett, "The English Revolution and Locke's "Two Treatises of Governement"", Cambridge Historical Journal, vol. XII, 1956, pp. 40-55. 71 Locke, Al doilea tratat, § 200, p. 180. 72 Ibidem. 73 Polin, La politique morale de Locke, p. 203
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
prealabil, cum ar adăuga Maiorescu, și "adâncimea" fondului face transferul către celelalte zone spre care converg interpretări din cele mai diferite. Întâi de toate, spre zona satirei, nu doar a celei politice care îndreptățește afirmația că Apokolokyntosis ar reprezenta un "pamflet politic" (prin ironiile de substanță la adresa falsei opoziții dintre monarhul bun, rex, și cel rău, tyrannus), ci și a persiflării anumitor caste, cum e cea a filozofilor ale căror dispute îi fac să se înțeleagă, în limbaj senecan, tot atât de greu
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
îngrijire de ediție și prezentări de Andrei Ionescu, p. 287. 275 Jonathan Swift, "Istorisirea amănunțită și adevărată a bătăliei dintre cărțile antice și cele moderne petrecută vinerea trecută în biblioteca de la Saint James", în Povestea unui poloboc. Satire și alte pamflete, traducere, studiu introductiv și note de Andrei Brezianu, Editura Univers, București, 1971, p. 144. 276 Idem, p. 156. 277 Idem, p. 154. 278 Jonathan Swift, "Istorisirea amănunțită și adevărată a bătăliei dintre cărțile antice și cele moderne petrecută vinerea trecută
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
p. 144. 276 Idem, p. 156. 277 Idem, p. 154. 278 Jonathan Swift, "Istorisirea amănunțită și adevărată a bătăliei dintre cărțile antice și cele moderne petrecută vinerea trecută în biblioteca de la Saint James", în Povestea unui poloboc. Satire și alte pamflete, traducere, studiu introductiv și note de Andrei Brezianu, Editura Univers, București, 1971, p. 142. 279 Idem, p. 147. 280 Du Marsais, Despre tropi, traducere, studiu introductiv și aparat critic de Maria Carpov, Editura Univers, București, 1977, p. 181. 281 "Soit
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
cu țăranii și arendașii rapaci de tipul lui Rogojinaru sau Platamonu. În spiritul adevărului, țăranii încep să-i considere tot „o apă și-un pământ”.Perfect sudată nucleului narativ este și partea care anunță represiunea sângeroasă. Documentându-se amplu, de la pamfletul lui Caragiale și Rătăcirea de la Stoborăni a lui Spiridon Popescu, până la romanul anost Domnul deputat de V. Demetrius, naiva dramă Lupii a lui I.C.Visarion, cercetând arhivele, răscolind satele, vorbind cu țăranii și anulând o serie de versiuni ale romanului
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
pentru socialistul Pierre Leroux, care o aplică unor scrieri și unor proiecte, din care câteva sunt de-a dreptul nesăbuite”, preferându-i, într-o scrisoare către George Sand, „comunionism”, sinonim cu „fraternitate”. La rândul lui, mutualistul Pierre-Joseph Proudhon, celebru pentru pamfletul său Proprietatea înseamnă furt, nu vede în comunism decât un proiect de a-l reduce pe muncitor la sclavie. Odată cu Manifestul Partidului Comunist, publicat de Karl Marx* și de Friedrich Engels* în 1848, cuvântul capătă atâta notorietate încât conservatorul Adolphe
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
1933, un război de gherilă contra trupelor americane, susținut în parte de IC. Spre deosebire de alții, el critică vehement naționalismul populist al Alianței Populare Revoluționare Americane (APRA) a lui Victor Raul Haya de la Torre, contra căruia el publică, în 1928, un pamflet: el se declară aici împotriva „frontului unic favorabil numai burgheziei, trădător clasic al tuturor mișcărilor naționale” și crede că „numai abolind factorul cauzal al imperialismului, capitalismul, vor putea exista națiuni cu adevărat libere”. Mella se consideră un fel de discipol
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
lăsat acasă, transcrie câteva piese din Agate negre, prezentându-l pe A. drept „poetul cel mai revoluționar al vremii”. Acesta își face o reintrare explozivă în jurnalistică, atacând în „Facla”, din mai 1911, pe mitropolitul în scaun, Athanasie Mironescu. Fulminantele pamflete îl aduc pe fostul diacon, considerat încă în rândurile monahilor, în fața Consistoriului, care îl exclude din cin. Viața și-o câștigă de acum înainte cu condeiul. Compune un prolog în versuri pentru „Comoedia” (1911), colaborează la „Rampa” și la revista
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
reviste care trebuia să contribuie la unificarea spirituală a neamului. În „Cugetul românesc” (1922-1924), alături de N. Iorga, Lucian Blaga, G. Bacovia, Camil Petrescu, V. Voiculescu, N. Crainic, Urmuz ș.a., A. este prezent cu Duhovnicească, Întoarcere în țărână, Psalmistul singuratic, cronici, pamfletul Cum se scrie românește, vizând stilul romancierului Liviu Rebreanu, și „Literatura nouă”, în care apără, contradictoriu, de loviturile lui N. Iorga, curentul de primenire din poezie. „Națiunea”, „foaia intelectualității”, apărută în 1923 din inițiativa lui I. G. Duca, este scrisă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
susține, Gruparea criticilor literari români. A. publică în „Dreptatea”, „Ramuri”, „Adam”, „Cuvântul”, „Mișcarea”, „Dimineața”, „Săptămâna C.F.R.”, „Progresul social”, „Viața”, „Vremea”, „Realitatea ilustrată”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Revista română”, „Informația zilei”, „Torța”, „Jurnalul de dimineață” ș.a. Este închis trei luni (1943) pentru pamfletul Baroane, care lovea, abia voalat, în Manfred von Killinger, reprezentantul lui Hitler în București. Distins, din nou, cu Premiul Național pentru poezie în 1945, tipărește volumele Bilete de papagal și Manual de morală practică, în 1946, și colaborează susținut la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
a făcut mama pe Mițu”. Umorul tandru este ecoul fraternității universale. Pătrunderea „dincolo”, prin firescul grațios al cotidianului, înnobilează „jucăriile”. Icoane de lemn și Poarta neagră mărturisesc „dramatica unei întinări” (Eugen Ionescu). Și în prima - subintitulată jurnal, cartea cuprinde schițe, pamflete și meditații ieșite din experiența călugăriei -, și în a doua - cartea temniței -, realitatea socială e doar punctul de plecare, nu scopul: ea hrănește tabloul de coșmar și determină simbolica anihilării individului într-un spațiu al captivității fără ieșire. Cutremurul sufletului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
sfera relațiilor sociale, Gulică descoperă sistematic în „marea evidență” a prezentului istoric un tumult de forme caricate, degradări ale noimelor și rosturilor firii. Pare un bufon, dar deține, precum profeții judecători ai vechimii, secretul întocmirii noului prin distrucție și întinsul pamflet din primele cincizeci de capitole ale romanului e Apocalipsa lui. Mișcarea sarcastic panoramată se dezvoltă în dublu sens: augmentează, în portrete, monstruozitatea și viciul, reducând apoi totul - când teribilul halucinează și sparge limitele - la materia joasă, supusă distrugerii. Ipostazele proliferante
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
oribil, cu excrescențe fantastice, sub semnul căruia stă romanul, are o motivație metafizică: arată vremuri de-a-ndoaselea, fără credință, agonice. Alianța dintre clovnesc și sacru, amestecul viață-moarte fac din Cimitirul Buna-Vestire o scriere provocatoare, în care insolitul dă o deschidere vizionară pamfletului. Pamfletul, gen mușcător, „iute și viu”, izvorât din viața anarhică și brutală, se potrivea perfect energetismului și nonconformismului lui A., cât și sforțării scriitorului de a lărgi granițele literaturii: „cele nepermise vor fi introduse cu forța în rândul celorlalte.” Hipersensibilitatea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
cu excrescențe fantastice, sub semnul căruia stă romanul, are o motivație metafizică: arată vremuri de-a-ndoaselea, fără credință, agonice. Alianța dintre clovnesc și sacru, amestecul viață-moarte fac din Cimitirul Buna-Vestire o scriere provocatoare, în care insolitul dă o deschidere vizionară pamfletului. Pamfletul, gen mușcător, „iute și viu”, izvorât din viața anarhică și brutală, se potrivea perfect energetismului și nonconformismului lui A., cât și sforțării scriitorului de a lărgi granițele literaturii: „cele nepermise vor fi introduse cu forța în rândul celorlalte.” Hipersensibilitatea omului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
și sforțării scriitorului de a lărgi granițele literaturii: „cele nepermise vor fi introduse cu forța în rândul celorlalte.” Hipersensibilitatea omului, vederea (percepția) deformatoare, asociată ei, pasionalitatea și trăirea prin extreme deviază constant cronica socială și portretul arghezian, trecându-le în pamflet. A. a fost un polemist coleric și ireverențios (miniștri, personalități ale culturii și bisericii i-au căzut victime), iar ca artist, nu o dată, a fost prins în volutele metaforismului său virulent. Oricât sunt de înverșunate pamfletele lui, în inima lor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
arghezian, trecându-le în pamflet. A. a fost un polemist coleric și ireverențios (miniștri, personalități ale culturii și bisericii i-au căzut victime), iar ca artist, nu o dată, a fost prins în volutele metaforismului său virulent. Oricât sunt de înverșunate pamfletele lui, în inima lor se află rigoarea violată a naturii, plasându-le, dincolo de accidentalul faptic, în orizontul ființei. Căci, în rezonanțe socratice și pascaliene, A. l-a văzut pe om orbit de orgoliu și de vanități mărunte; menirea de a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
naturii, plasându-le, dincolo de accidentalul faptic, în orizontul ființei. Căci, în rezonanțe socratice și pascaliene, A. l-a văzut pe om orbit de orgoliu și de vanități mărunte; menirea de a risipi „maladia confuziunii” și de a restabili adevărul revine pamfletului. Imaginea șocantă avea să tortureze și să distrugă o încredere în sine „imorală”. Se impunea, deci, să țâșnească, incandescentă, din adâncurile repulsiei și urii, dar trebuia să depășească pragul inconștientului, trăind apoi ca figură de artă, parte dintr-o compoziție
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
tortureze și să distrugă o încredere în sine „imorală”. Se impunea, deci, să țâșnească, incandescentă, din adâncurile repulsiei și urii, dar trebuia să depășească pragul inconștientului, trăind apoi ca figură de artă, parte dintr-o compoziție de originalitate și stil. Pamfletul era văzut și ca remediu împotriva tocirii limbajului prin clișee și uz. De aceea, numeroase pamflete au ca țintă lumea scriitoricească, „azurul de mușama” al unei literaturi artificiale și sărace, inefabilul măsurat după „sistemul metric”, pentru marionetele succesului (Asasinarea unui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
adâncurile repulsiei și urii, dar trebuia să depășească pragul inconștientului, trăind apoi ca figură de artă, parte dintr-o compoziție de originalitate și stil. Pamfletul era văzut și ca remediu împotriva tocirii limbajului prin clișee și uz. De aceea, numeroase pamflete au ca țintă lumea scriitoricească, „azurul de mușama” al unei literaturi artificiale și sărace, inefabilul măsurat după „sistemul metric”, pentru marionetele succesului (Asasinarea unui mort, Păunul genial, Pentru glorie și franci). Altele osândesc mecanica dogmei și fățărnicia clerului ori procesele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]