1,831 matches
-
ceea ce nu se vede, deși acest lucru ar trebui să ne apară foarte clar în ochii minții. Când un funcționar cheltuie o sută de franci mai mult în avantajul său, acest lucru înseamnă că un contribuabil cheltuie o sută de parale mai puțin în avantajul său. Dar cheltuiala funcționarului se vede, deoarece ea are loc efectiv, în timp ce cheltuiala contribuabilului nu se vede, deoarece, vai!, este împiedicat să o facă. Comparați națiunea cu un pământ arid și impozitul cu o ploaie fecundă
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
dă o sumă diferită în funcție de cum este făcută de sus în jos sau de jos în sus. Cum vine asta? Să zicem că negociez cu un terasier să îmi sape un șanț pe câmpul meu în schimbul a o sută de parale. Chiar în momentul în care închei schimbul, perceptorul îmi ia cele o sută de parale și le trimite ministrului de interne. Schimbul meu este încălcat, dar domnul ministru își va adăuga un fel de mâncare în plus la cină. Cum
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
în sus. Cum vine asta? Să zicem că negociez cu un terasier să îmi sape un șanț pe câmpul meu în schimbul a o sută de parale. Chiar în momentul în care închei schimbul, perceptorul îmi ia cele o sută de parale și le trimite ministrului de interne. Schimbul meu este încălcat, dar domnul ministru își va adăuga un fel de mâncare în plus la cină. Cum îndrăzniți să afirmați că această cheltuială oficială aduce ceva în plus industriei naționale! Nu înțelegeți
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
de consum și de muncă? Da, un ministru se vede cu o masă mai dichisită este adevărat; dar un agricultor rămâne cu un câmp prost desecat și acest lucru este la fel de adevărat. Un cârciumar parizian a câștigat o sută de parale, sunt de acord cu dumneavoastră; dar fiți și dumneavoastră de acord cu mine că un terasier provincial a ratat ocazia de a câștiga cinci franci. Tot ce putem spune este că meniul oficial și cârciumarul satisfăcut sunt ceea ce se vede
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
Din tot binele atribuit cheltuielii publice executate trebuie deci dedus tot răul cheltuielii private împiedicate cel puțin dacă nu se merge până la a se afirma că Jacques Bonhomme nu ar fi făcut nimic cu aceste monede de o sută de parale pe care le-a câștigat cinstit și pe care impozitul i le-a răpit, o aserțiune absurdă, căci dacă și-a dat osteneala să le câștige înseamnă că spera să aibă satisfacția de a se servi de ele. Și-ar
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
nu pot să nu rețin o observație generală. Și anume că prezumția este întotdeauna defavorabilă cheltuielilor colective realizate pe cale de impozit. De ce? Iată de ce: Mai întâi, justiția are de suferit întrucâtva. Jacques Bonhomme a asudat pentru a câștiga suta de parale, în vederea realizării unei satisfacții; astfel că el este cel puțin supărat că fiscul intervine pentru a-i lua această satisfacție și a o conferi altuia. Cu siguranță, revine fiscului și celor care îl fac să acționeze să ofere motive bune
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
intervine pentru a-i lua această satisfacție și a o conferi altuia. Cu siguranță, revine fiscului și celor care îl fac să acționeze să ofere motive bune. Am văzut că statul oferă unul detestabil când spune: cu această sută de parale voi pune la muncă lucrători, căci Jacques Bonhomme (imediat ce nu va mai suferi de cataractă) nu va întârzia să răspundă: "Sfinte Sisoe! Cu această sută de parale le dădeam eu foarte bine de muncă." Acest motiv lăsat deoparte, celalalte se
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
Am văzut că statul oferă unul detestabil când spune: cu această sută de parale voi pune la muncă lucrători, căci Jacques Bonhomme (imediat ce nu va mai suferi de cataractă) nu va întârzia să răspundă: "Sfinte Sisoe! Cu această sută de parale le dădeam eu foarte bine de muncă." Acest motiv lăsat deoparte, celalalte se arată în întreaga lor goliciune și dezbaterea între fisc și săracul Jacques se simplifică foarte mult. Să îi zică statul: Îți iau o sută de parale pentru
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
de parale le dădeam eu foarte bine de muncă." Acest motiv lăsat deoparte, celalalte se arată în întreaga lor goliciune și dezbaterea între fisc și săracul Jacques se simplifică foarte mult. Să îi zică statul: Îți iau o sută de parale pentru a plăti jandarmul care te scutește să veghezi la propria ta siguranță; pentru a pava strada pe care o traversezi în fiecare zi, pentru a indemniza magistratul care face ca proprietatea și libertatea ta să fie respectate; pentru a
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
ca proprietatea și libertatea ta să fie respectate; pentru a hrăni soldatul care apără frontierele noastre; Jacques Bonhomme va plăti fără să zică un cuvânt sau mă înșel eu puternic. Dar dacă statul îi zice: Îți iau această sută de parale pentru a-ți da primă o para, în cazul în care îți vei cultiva bine câmpul; sau pentru a-ți învăța fiul ceea ce tu vrei să învețe; sau pentru ca domnul ministru să adauge al o sută unulea fel de mâncare
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
respectate; pentru a hrăni soldatul care apără frontierele noastre; Jacques Bonhomme va plăti fără să zică un cuvânt sau mă înșel eu puternic. Dar dacă statul îi zice: Îți iau această sută de parale pentru a-ți da primă o para, în cazul în care îți vei cultiva bine câmpul; sau pentru a-ți învăța fiul ceea ce tu vrei să învețe; sau pentru ca domnul ministru să adauge al o sută unulea fel de mâncare la cină; ți-i iau pentru a
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
ceea ce tu vrei să învețe; sau pentru ca domnul ministru să adauge al o sută unulea fel de mâncare la cină; ți-i iau pentru a construi o colibă în Algeria, fără a menționa că îți voi lua o sută de parale în plus în fiecare an pentru a întreține aici un colon și alți o sută de franci pentru a întreține un general care păzește un soldat etc.; mi se pare că-l aud pe săracul Jacques strigând: "Acest regim legal
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
pădurii din Bondy!12". Și cum statul prevede obiecția aceasta, ce va face? Amestecă toate lucrurile, face să pară just acest temei detestabil care n-ar trebui să aibă nicio influență asupra chestiunii; vorbește de efectul celor o sută de parale asupra muncii; arată spre bucătarul și spre furnizorul pentru masa ministrului; arată un colon, un soldat, un general trăind din cei cinci franci; arată, în sfârșit, ceea ce se vede și atât timp cât Jacques Bonhomme nu a învățat să pună în evidență
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
mobilă. Doar că pâinea, carnea, hainele nu îl servesc în mod direct pe Ariste, ci pe cei ajutați de el. Or, această substituție a unui consumator cu altul nu afectează cu nimic industria generală. Că Ariste cheltuie o sută de parale sau că îl roagă pe un nefericit să îi cheltuie în locul său este totuna. Servicii de amiciție. Amicul căruia Ariste îi împrumută sau îi dă zece mii de franci, nu îi primește pentru a-i îngropa; acest lucru sfidează ipoteza. El
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
lor progresivă. Și din acest motiv repet: Bani blestemați! Bani blestemați! Sunteți deci proudhonian sau proudhonist 38? Ei, haideți! Aveți la îndemână un mijloc simplu de a vă satisface. Aruncați-vă portofelul în Sena, rezervându-vă doar o sută de parale pentru a lua o acțiune la Banca de schimb. Deoarece blestem banii, judecați dacă trebuie să blestem și semnul înșelător! Atunci nu îmi mai rămâne decât o ipoteză. Sunteți un nou Diogene și mă veți plictisi cu o tiradă în
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
va ruina? Adevărata ruină ar fi nici să nu mănânce, nici să nu bea. Și toți oamenii care sunt pe pământ acționează, dacă sunt liberi, în același fel? Fără îndoială, doar nu vreți să moară de foame pentru a acumula parale? Departe de mine acest lucru, găsesc că acționează înțelept, și aș dori ca teoria să nu fie altceva decât imaginea fidelă a acestei practici universale. Dar să presupunem acum că dumneavoastră sunteți legislatorul, regele absolut al unui vast imperiu în
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
poporului: Ia un ban, pune-l sub pahar; uită-l acolo timp de un an; du-te apoi să-l vezi și te vei convinge că nu a dat naștere nici măcar la zece, nici la cinci, la nicio fracțiune de para. Deci, banii nu produc dobândă". Apoi, substituind cuvântului bani pretinsul său sinonim, capital, au făcut următoarea modificare ergo-ului lor: Deci capitalul nu produce dobândă 47". A venit apoi seria de consecințe: Deci, cel care dă cu împrumut un capital nu
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
tot ce poate interesa este o îngroșare cu pensula a misteriosului italic în câteva grațioase gravuri de epocă, din care se poate reține interiorul Domului Santa Maria del Fiore cu ecourile lui de orgă. Istoria unui galbăn și a unei parale e condusă într-un spirit cu totul francez. Galbenul, trecut din mână în mână, povestește paralei vicisitudinile sale, desfășurând o galerie de tineri, de la bonjuristul cu frac până la despuiatul lăieț. Un salon din Iași reprezintă o colecție de instantanee umoristice
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Rachel, București, 1974; Louis Bromfield, Cazul Aniei Spragg, București, 1941, Douăzeci și patru de ore, București, 1941, Lotus amar, București, 1945, Toamnă timpurie, București, 1946; Upton Sinclair, Metropole, București, 1941, În căutarea adevărului, București, 1945; Hans Fallada, Banii nu fac nici două parale, București, 1942 (în colaborare cu Eugen B. Marian), Johannes Gantschow, București, 1946 (în colaborare cu Nora Marian); Franco Ciampitti, Minutul nouzeci, București, 1942; Gian Dauli, Căruțe în noapte, București, 1942 (în colaborare cu Eugen B. Marian), Frescolino, București, 1943 (în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288022_a_289351]
-
decît poezia! Pann se sacrifică totuși pentru a mulțumi pe prietenii săi insistenți și pentru a fi folositor cititorilor. Hristoitia din care am citat Înainte versurile justificative, se adresează la sfîrșit Preacinstiților ajutători și prenumăranți, oameni, cum zice Pann, cu parale și cu sfanți, față de care se scuză pentru Întîrziere: „CÎți sînteți prenumăranți Cu parale și cu sfanți, De orice rang mari și mici, În rînd cîți v-aflați aici, De la toți pardon Îmi cer Cu rugăciuni pîn’ la cer, Că
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pentru a fi folositor cititorilor. Hristoitia din care am citat Înainte versurile justificative, se adresează la sfîrșit Preacinstiților ajutători și prenumăranți, oameni, cum zice Pann, cu parale și cu sfanți, față de care se scuză pentru Întîrziere: „CÎți sînteți prenumăranți Cu parale și cu sfanți, De orice rang mari și mici, În rînd cîți v-aflați aici, De la toți pardon Îmi cer Cu rugăciuni pîn’ la cer, Că atît v-am zăbovit Din cît m-am făgăduit: Să vede că Dumnezeu N-
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
fondarea unei noi administrații comunale, prin Casa obștească, și a recunoscut locuitorilor - prin hrisovul din 15 decembrie 1820 - dreptul de a aveau un buget propriu, necesar dezvoltării proiectelor de modernizare. Veniturile, ce urmau să fie încasate din dările comunale - „dou) parale pentru carele intrate cu marfă în târg, aceași sumă pentru căruțele cu cai, 10 parale pentru o vadră de rachiu, 2 lei pentru o bute și 1 leu pentru un poloboc cu vin, 10 parale pentru vadra de rachiu sau
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
15 decembrie 1820 - dreptul de a aveau un buget propriu, necesar dezvoltării proiectelor de modernizare. Veniturile, ce urmau să fie încasate din dările comunale - „dou) parale pentru carele intrate cu marfă în târg, aceași sumă pentru căruțele cu cai, 10 parale pentru o vadră de rachiu, 2 lei pentru o bute și 1 leu pentru un poloboc cu vin, 10 parale pentru vadra de rachiu sau horilcă fabricată la velnițe” ș.a. - au fost administrate de Casa podurilor (a străzilor, n.n.), pentru
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
încasate din dările comunale - „dou) parale pentru carele intrate cu marfă în târg, aceași sumă pentru căruțele cu cai, 10 parale pentru o vadră de rachiu, 2 lei pentru o bute și 1 leu pentru un poloboc cu vin, 10 parale pentru vadra de rachiu sau horilcă fabricată la velnițe” ș.a. - au fost administrate de Casa podurilor (a străzilor, n.n.), pentru a realiza podirea străzilor centrale cu scânduri. Toate acestea, alături de recunoașterea proprietății private, stabilirea marilor boieri în oraș (conform datelor
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
practicile specifice Evului Mediu. În acest sens, cea mai bună dovadă o constituie așezarea de venit pentru cutia târgului (bugetul locală, stabilită de Ioniță Sandu Sturdza pe 23 iulie 1823: impozit pe măhălitul târgului, veniturile din cotăritul târgului - „câte 10 parale de tot vasul cu rachiu, holercă sau vin” -, căsăpia târgului - câte 50 de lei pe tot anul, „câte 10 parale de totă mierța, pentru cei ce vor strânge perje de velniță pentru neguțătorie”, „câte 10 parale de tot carul, afară de
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]