8,430 matches
-
printr-un proces spontan de schimbare a condițiilor care au generat respectiva problemă. Caracteristica societăților moderne este asumarea problemelor sociale și, tot mai mult, abordarea strategică planificată a acestora. Din acest motiv, tematica problemelor sociale devine o componentă esențială a paradigmei dezvoltării sociale. Ea este baza dezvoltării sociale, dar și punctul de pornire, și elementul său central. Potențial/actual În literatura standard americană, este curentă considerarea că „o problemă” este socială doar dacă este formulată de către colectivitatea respectivă ca „o p.s.
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
retras din activitatea de planificare, domeniul cunoscând un puternic reflux. Drept rezultat, activitatea de planificare socială a început să se descentralizeze, în SUA și Canada dezvoltându-se numeroase birouri regionale și locale de planificare socială. A apărut o schimbare de paradigmă în planificarea schimbării, când nu se mai punea accent pe planurile ambițioase de schimbări sociale de amploare, organizate de stat și ghidate de sisteme de indicatori sociali cu relevanță națională (Wong, 2006). În schimb, s-a pus un accent tot
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
de stat la administrarea pe programe de dezvoltare, concomitent cu derularea procesului de descentralizare în sensul activizării administrației locale în diagnoza problemelor cu care se confruntă, a mobilizării de resurse și a dezvoltării de programe proprii (Zamfir, 2004, p. 15). Paradigma dezvoltării presupune, astfel, identificarea problemelor sociale existente și dezvoltarea de programe pentru a le soluționa. Știința politică s-a îndreptat în anii ’60 de la studiul conceptelor fundamentale din politologie, analiza sistemelor electorale și a instituțiilor politice la studiul mecanismului guvernării
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
funcționalității și eficienței instituției (Goodin, Kingemann, 2005, p. 549). Dezvoltarea conceptului de „management public” la noi în țară și diferențierea clară a relației dintre decizia politică și cea de management (Androniceanu, 1999, p. 86) a dus la o schimbare de paradigmă în ceea ce privește organizarea și funcționarea instituțiilor publice. Acestea trebuie să aibă ca scop eficiența instituțională în sensul de a furniza cu succes serviciul public pentru care au fost create. Managementul resurselor umane din sectorul public a fost unul deficitar și este
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
care este apreciată importanța relativă a factorilor endogeni sau a celor exogeni, ca determinanți ai s., generează două mari tipuri de abordări ale fenomenului s., având drept fundal teoretic teoriile modernizării, respectiv teoriile dependenței (vezi dezvoltare socială). Teoriile modernizării propun paradigma dezvoltării ca modernizare, după o schemă evoluționistă. Conform acestei scheme, societățile progresează de la stadiul tradițional până la cel modern, ce reprezintă faza maturității lor. Rostow, citat de Ilie Bădescu (1996) , propune un model în care colectivitățile, în dezvoltarea lor, trec prin
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
în curs de dezvoltare. De aici derivă alte caracteristici: modernizarea este un proces progresiv „care, pe termen lung, nu este doar inevitabil, dar este și dezirabil [...] fiind o schimbare evoluționistă și nu una revoluționară” ( HYPERLINK \l "Reyes" Reyes, 2001). Tributară paradigmei funcționaliste, teoria modernizării are atât puncte tari, cât și puncte slabe. Criticile cele mai dure subliniază că: - dezvoltarea nu este, în mod necesar, un proces unidirecțional, ci se poate realiza pe mai multe căi/direcții; - singurul model de dezvoltare considerat
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
critic de pornire a fost incapacitatea teoriei modernizării de a explica diferențele de dezvoltare dintre țările avansate și cele subdezvoltate. Bazele teoriei dependenței se regăsesc în analiza situației Americii Latine, făcută la inițiativa ECLAC în anii ’50 făcută de pe pozițiile paradigmei conflictualiste (neomarxiste). HYPERLINK \l "Reyes" Reyes (2001), pe baza dezvoltărilor lui HYPERLINK \l "Santos" Dos Santos (1971), arată că teoria dependenței combină o serie de elemente derivate din neomarxism cu altele derivate din teoria economică a lui J.M. Keynes. Așa cum
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
de interes major: politica energetică a Rusiei, securitatea în Caucazul de Nord și Orientul Îndepărtat, politica externă a Federației Ruse în spațiul ex-sovietic, evoluția parteneriatelor strategice Rusia-SUA, Rusia-UE, Rusia-China. Simona Soare a absolvit Științe politice la SNSPA. Domenii de interes: paradigmele clasice ale relațiilor internaționale și cauzele și tipologia conflictelor internaționale. Olivia Toderean a absolvit Facultatea de Științe Politice și Administrative a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca și masteratul de Government, specializarea „Relații internaționale”, la Universitatea din Manchester. Din 2001, este doctorandă
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
care domină astăzi politica mondială sunt mult asemănătoare ideilor vehiculate în perioada interbelică de reprezentanți ai așa-numitei Școli idealiste în relațiile internaționale, justificând „interogații în legătură cu statutul liberalismului contemporan ca ideologie devenită hegemonică” (Richardson, 1997, p. 5). Astfel, perceperea renașterii paradigmei idealist-liberale derivă din constatarea unei paralele între anumite idei și instrumente de politica externă propuse de curentul de gândire liberal la începutul secolului XXI, și cele vehiculate la debutul disciplinei relațiilor internaționale ca obiect academic de studiu (vezi tabelul 1
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
1990, p. 13) decât o face, la început de secol, grupul de idealiști ce apelează la tiparul gândirii liberale ale secolului nouăsprezece. Într-o formulare elegantă, formalizarea relațiilor internaționale ca disciplină autonomă este într-adevăr dominată de structura mentală a paradigmei liberale de secol nouăsprezece, accentuând credința în raționalitate, egalitate, libertate, proprietate și mai ales, încrederea în posibilitatea progresului uman (Knutsen). Mai mult, spre deosebire de etapele ulterioare în care disciplina se află sub dominația metodologiilor „științifice” ale științelor sociale, debutul relațiilor internaționale
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
ai internaționalismului liberal, cu speranța că, într-un sistem internațional alterat [de schimbări epocale], ideile și idealurile [lor] pot apărea mai puțin nerealiste și mult mai convingătoare (Kegley, 1993, p. 134). Andrei Miroiu, Simona Soare REALISMUL Realismul este una dintre paradigmele centrale ale domeniului relațiilor internaționale, ce structurează înțelegerea evenimentelor, conceperea și desfășurarea politicii externe, configurarea conflictelor internaționale o mare parte a secolului XX. În mod fundamental, acesta are la bază o serie de considerații filosofice asupra naturii umane: omul este
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
pe de altă parte pot interveni înclinațiile către răutate, intențiile rele ale conducătorilor. Pentru autorii realiști, nu există nici o schimbare în natura umană, de unde decurge în mod necesar că nu există progres. Din acest punct de vedere, realismul este o paradigmă conservatoare. Așadar realismul, ca și idealismul, de altfel, urmărește în ultimă instanță să investigheze acele concepte fundamentale și cadre de gândire pe care le folosim în mod uzual pentru a explica și exprima realitatea: putere, rațiune, interes etc. Mai mult
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
interes etc. Mai mult decât atât, principala lor premisă este una esențialmente filosofică - natura umană (și anumite considerații specifice asupra acesteia). Ca atare, este îndreptățit să numim realismul (ca și idealismul) mai degrabă o filosofie a relațiilor internaționale. Cele două paradigme trebuie privite în mod fundamental antitetic, având teze complet diferite. După sfârșitul primului război mondial (1914-1918) și conferințele de pace care i-au succedat, s-au căutat o serie de mecanisme internaționale care să facă războiul blamabil sau, eventual, să
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
politicii internaționale, deoarece ele nu sunt universale. Morala nu este unică în timp și spațiu - or, relațiile internaționale au nevoie de o serie de principii universal valabile în timp și spațiu. Puterea este astfel principiul suprem al relațiilor internaționale în paradigma realistă. Mai mult decât atât, nu putem judeca relațiile internaționale în termeni morali, pentru că aceștia nu sunt adecvați unei analize politice. Nu putem aplica acțiunii statelor aceleași precepte morale care funcționează la nivel individual sau național, deoarece acestea se sprijină
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
cercetare distinct în raport cu celelalte. Acest lucru trebuie înțeles în contextul dificultăților pe care le-a întâmpinat încă de la început domeniul relațiilor internaționale, adesea încorporat ad-hoc în domenii mult mai cuprinzătoare precum științele politice, economia etc. În concluzie, realismul este o paradigmă conservatoare a relațiilor internaționale, ce are la bază o concepție a naturii umane neschimbătoare, dominată de voința de putere, de egoism și răutate. Ea este produsul încercărilor teoretice de a construi o teorie care să explice comportamentul statelor prin identificarea
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
și liberalismul își au rădăcinile într-o viziune utilitaristă asupra lumii [...] [Ambele] sunt consistente cu asumpția că, în mare, comportamentul statului poate fi interpretat ca o activitate rațională sau cel puțin inteligentă. De aceea, realismul și liberalismul nu sunt două paradigme incomensurabile (Keohane și Nye, 1987, pp. 728-729). Recunoscând că în trecut omiseseră a se poziționa explicit în spațiul liberal - ceea ce a generat anumite confuzii -, autorii admit că studiul lor venea pe fondul preocupărilor liberale asupra interdependenței, încercând să evite argumentele
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
ale actorilor de astăzi. Constructivismul nu vine să afirme că lumea este mai bună sau mai rea, sau fundamental diferită decât o descriu marxiștii, realiștii sau idealiștii. El susține că resorturile înțelegerii lumii internaționale sunt altele decât cele propuse de paradigmele anterioare, ceea ce se reflectă în modalitățile prin care poate fi cunoscută, comunicată și transformată ceea ce considerăm îndeobște a fi „realitate” internațională. Este cu siguranță o teorie socială a realității internaționale care deschide, cu generozitate, nu lipsit însă de probleme metodologice
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
puțin diferențiată. În Carta Națiunilor Unite, de exemplu, sunt tratați împreună. Cu toate acestea, înțelesurile lor diferă: starea de „pace” desemnează lipsa unui conflict armat, pe când „securitatea” se referă la lipsa amenințărilor. Ca noțiune impusă în relațiile internaționale de realism - paradigmă teoretică statocentrică -, amenințările în cauză sunt de obicei cele cu care se confruntă statul. În prezentarea din capitolul de față, termenul „securitate” va fi prezentat în lumina acestei abordări. Ca pentru oricare alt concept din științele sociale, și pentru acesta
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
în capitolul următor. Radu-Sebastian Ungureanu Extinderea conceptului de „securitate” Studiile de securitate au urmat restul disciplinei relațiilor internaționale în a observa o erodare accentuată a concepției tradiționale despre statul-națiune în ultimele două decenii. După cum s-a arătat în capitolul precedent, paradigma clasică avea în centrul discuției sale statul, iar instrumentul militar era cel privilegiat. Mai ales după sfârșitul „războiului rece”, reconsiderarea rolului statului a antrenat o repunere în discuție a problemei securității, ridicându-se întrebarea „Cine/ce este, de fapt, amenințat
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
ori, chiar statele sunt o parte a problemei securității. Se presupune că cetățenii statelor opresoare resimt că cele mai importante amenințări vin chiar din partea autorităților. Aceste teorii propun individul ca nivel preferat al discutării securității, iar dimensiunea acțională a acestei paradigme îi face pe unii dintre teoreticienii săi să mute accentul pe problema emancipării indivizilor și grupurilor de orice constrângeri care îi împiedică să-și urmeze alegerile, proclamând astfel că progresul social este totodată posibil și necesar. Chiar dacă foarte diverse, teoriile
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
cele două abordări. O altă asemănare constă în presupunerea raționalității actorilor, considerându-se că fiecare participant la sistemul internațional anarhic își adecvează mijloacele la scopuri, primul obiectiv al oricărui stat fiind asigurarea propriei securități, în înțelesul tradițional al acesteia. Ambele paradigme vor postula astfel că statele sunt practic obligate să identifice mijloacele cele mai potrivite pentru a putea supraviețui. În ceea ce privește asigurarea securității internaționale, se poate spune că disputa dintre liberali și realiști a început de la problema raționalității mijloacelor de care dispune
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
perpetuării regimului democratic: posibilitatea reversibilității democrației pune în discuție înseși bazele teoretice ale păcii democratice, întrucât este mult mai dificil pentru democrații să-și arate respectul reciproc dacă longevitatea democrațiilor nu este garantată. Dincolo de prăpastia ce separă pacifismul democratic de paradigma realistă există un punct comun, subliniat de criticii ambelor teorii: concentrarea exclusivă asupra unităților politice suverane definite prin teritorialitate - state. Exact limitarea la aceste unități politice particulare favorizate și de realism face obiectul uneia dintre rarele inițiative de a aborda
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
impunerea occidentalizării la nivel global, ci emergența unei culturi plurale de tip hibrid în care se recunosc distinct elementele specifice ale fiecărei națiuni, religii sau civilizații, într-un spirit de „ecumenism cultural”. O versiune a „conversaționalismului” o constituie așa-zisa paradigmă a „consumului creativ”, de inspirație antropologică și care statuează „creolizarea” culturilor locale într-un întreg hibrid în condițiile în care comunitățile locale specifice valorifică oportunitățile oferite de piața globală într-o manieră proprie, astfel încât fiecare dintre aceste grupuri continuă să
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
întreg hibrid în condițiile în care comunitățile locale specifice valorifică oportunitățile oferite de piața globală într-o manieră proprie, astfel încât fiecare dintre aceste grupuri continuă să producă o expresie și o identitate culturală proprii, rearticulate în întregul global. Diametral opus, paradigma „culturilor tari” accentuează rolul instituțiilor de stat și sugerează prezervarea reactivă și accentuarea frontierelor etno-culturale împotriva occidentalizării, în contextul unei implicări din ce în ce mai pronunțate a statelor-națiune în chestiuni fie și numai tangențiale domeniului cultural, precum educație, familie și politici de sănătate
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
de stat și sugerează prezervarea reactivă și accentuarea frontierelor etno-culturale împotriva occidentalizării, în contextul unei implicări din ce în ce mai pronunțate a statelor-națiune în chestiuni fie și numai tangențiale domeniului cultural, precum educație, familie și politici de sănătate. Cea mai cunoscută versiune a paradigmei „culturilor tari” îi aparține lui Samuel P. Huntington (1998), a cărui așa-numită „paradigmă civilizațională” statuează, alternativ precedentelor modele explicative ale relațiilor internaționale, că sistemul internațional este fragmentat multipolar (polii și totodată principalii actori fiind civilizațiile) și că identitatea civilizațională
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]