1,958 matches
-
piardă totul. — Poate. Înainte de plecare, o să aruncăm o privire În clubul de sport. E pe jumătate o ruină, dar are potențial. Am trecut de port și am intrat În curtea din față a clubului de sport. O singură mașină era parcată la intrare, dar În clădire nu părea să fie țipenie de om. Am coborît amîndoi din Porsche și am luat-o pe lîngă piscina goală, uitîndu-ne la pardoseala Înclinată care-și prăjea la soare dalele prăfuite. O colecție de ace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Întîmpina un nou aliat Întru delicte. SÎnt convins că o să fie la fel de aglomerat ca la Clubul Nautico. — Vezi, Charles? Am Încredere deplină. S-ar putea să fie nevoie să construim și afară pînă În parcare și să Închiriem spații de parcat În port. (Se Întoarse spre cei doi nemți, care așteptau cuminți În ghete următoarea comandă.) Wolfgang și Helmut - cred că i-ai cunoscut deja, Charles. Vreau să te-ajute aici. Ar putea să se mute În apartamentul de la etaj. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
pe-aici oamenii refuză să se lase identificați. Nu mai știu exact. Dar Îmi pare că aici e. (Arătă către un palmier uriaș aflat la vreo cincizeci de metri dincolo de drumul de acces, al cărui frunziș forma un umbrar perfect.) Parchează acolo și așteaptă-mă. Deschise fermoarul genții și scoase dinăuntru ceva ce părea a fi un set de crose de finalizare Înfășurate În mușama. Ieși din mașină, cu fața ascunsă de cozoroc și ochelarii fumurii, lovi ușor cu palma În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
tot stocul de broșuri biblice. Spargerile și furturile Îl lăsaseră calm și relaxat, cu sentimentul datoriei Îndeplinite față de habarniștii locuitori ai Residenciei. Ne-am Întors la clubul sportiv, unde m-a ghidat către intrarea de serviciu din spatele bucătăriei. Acolo Își parcase Porsche-ul, departe de ochii oricărui polițist care și-ar fi făcut drum pe la club. — O să mutăm tot inventarul În mașina mea, spuse el, dînd la o parte pătura de pe pradă. Nu vreau să te prindă Cabrera cu mîța-n sac, Charles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
o răsucise singur și privind lung la pînzele care se tot ridicau În port. L-am lăsat să stea de veghe și-am condus mai departe, traversînd piața către club. O altă mașină coti Înaintea mea și intră pe poartă, parcînd aproape de intrare. Două cupluri de vîrstă mijlocie, Îmbrăcate În costume de tenis apretate și orbitor de albe, ieșiră sprintene din mașină, legănîndu-și rachetele În mîini. — Domnul Prentice? Bună dimineața. Unul dintre bărbați, un stomatolog retras din activitate, pe care Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
astupîndu-și urechile de gălăgie, nevestele lor desfășurau sulurile de finet mătăsos care urma să formeze pereții laterali și din spate ai teatrului. Un grup de fiice debordînd de energie descărca un teanc de scaune de metal pliante dintr-o camionetă parcată lîngă chei, plasîndu-le În continuarea șirurilor de locuri aranjate cu fața la scenă. Societatea Marina Players era pe cale să monteze prima sa producție, The Importance of Being Earnest, ce urma să fie prezentată alternativ cu Who’s Afraid of Virginia Woolf?(##notă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
În permanență de mici mementouri. Astea Îi mențin vigilenți. Acuma, uite-acolo... (Îmi indică rondul ornamental plasat la intrarea În piață dinspre bulevardul de vest.) O patrulă de poliție voluntară... Un jeep proaspăt vopsit Într-un kaki de camuflaj era parcat pe marginea străzii. Un rezident trecut de șaizeci de ani stătea În fața lui, cu un clipboard În mînă, verificînd numerele mașinilor care treceau pe acolo. Fost director de bancă din Surrey, pe nume Arthur Waterlow, purta o mustață stil RAF
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
aer pe deasupra capetelor de petrecăreți, susținut de răsuflarea turiștilor atrași În Residencia din Estrella de Mar și din stațiunile de pe coastă. Timp de trei zile, toate gîndurile legate de securitate fuseseră abandonate. Intrigați de primele focuri de artificii, vizitorii Își parcaseră mașinile de-a lungul plajei și nu după mult timp copleșiseră poarta principală cu tot cu paznicii ei. Martin Lindsay, fost colonel În cavaleria britanică, ales primar al Residenciei Costasol, Își consultă iute colegii consilieri și ordonă să fie Închise computerele sistemului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
trup și părăsi terasa. CÎnd am ieșit pe ușa din față, el ședea pe pat lîngă Laurie Fox, mîngîindu-i părul umed, tată și amant așteptînd reîntîlnirea cu copila aceasta rănită, În somnul ei cu ochii deschiși. Autodubele de livrare erau parcate În fața porții mele, iar lucrătorii descărcau scaunele și mesele cu postament pentru petrecerea din acea seară. Băuturile și gustările, comandate de Elizabeth Shand de la unul dintre restaurantele din piață ale surorilor Keswick, aveau să sosească mai tîrziu. Petrecerea trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
clubul sportiv și am traversat piața, sperînd să dau de Crawford și să-l conving să adopte o poziție mai combativă În relația cu Elizabeth Shand. Festivalul luase sfîrșit și ultimii turiști părăsiseră barurile și cafenelele, Întorcîndu-se la mașinile lor parcate lîngă plajă. Călcam pe confetti și petale obosite, Însoțit de cîteva baloane cu heliu care pluteau la Întîmplare peste gunoaie, urmărindu-și propriile umbre. Carele alegorice care amuzaseră și antrenaseră mulțimea erau strînse În incinta supermarketului și cîțiva copii mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Faptul că Frank fusese eliberat din Închisoare În ajunul procesului, fie și În custodia inspectorului Cabrera, sugera că ieșiseră la iveală dovezi noi și cruciale, care contraziceau mărturisirea lui și Îl incriminau pe adevăratul ucigaș. Apoi am observat că mașina parcată lîngă Jaguar era micul BMW al Paulei Hamilton. Ea stătea la volan și mă privea apropiindu-mă; În lumina artificială din plafon, fața Îngustă Îi era gălbejită ca de icter, și strîngea În mîini volanul de parcă voia să fie gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
zilelor cînd eram doi flăcăiandri. 28 Cartelurile vinovăției Ritmul constant al mașinii de tenis, acel pocnet monoton care Împărățea peste Estrella de Mar și peste Residencia Costasol de cînd sosisem În Spania, ajungea acum dinspre teren pînă la mine În timp ce parcam pe aleea vilei. Ascultam șuieratul și gîfÎitul mecanismului de Încărcare, urmat de scîrțîitul slab cu care Își ajusta unghiul și traiectoria. Pe drum dinspre Clubul Nautico, mă tot gîndisem la nesfîrșitul schimb de mingi cu mașinăria, prin care Crawford se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
aflau Elizabeth Shand și Hennessy, așteptînd ca Mahoud, dintr-odată șovăielnic, să tragă limuzina pe tivul de iarbă. Niciunul dintre ei nu era Îmbrăcat de petrecere; veniseră la vilă ca să supravegheze aprovizionarea cu băuturi și gustări. Pe marginea șoselei erau parcate două autodube de transport, din care oameni În salopete albe descărcau stative cu pahare și pachete cu fețe de masă. Sanger trecu pe lîngă ei ținîndu-se cu o mînă de părul argintiu și Întinzîndu-și gîtul În Încercarea de a vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de cai asemenea locuri? Ar fi vrut ca surprizele să îi aparțină, dar Veterinara făcea mereu gesturile, ea cea dintâi, și cunoștea întâmplările și destinul oricărui episod împreună. La rândul ei, îl văzuse prin oglinda retrovizoare pe când încerca să își parcheze mașina și găsi un alt individ decât orientalul care le repara limuzinele. Arăta într-un fel ca un suferind sau ca un bărbat după doliu. O renunțare sau o tristețe stătută își plimba umbrele peste tot chipul lui, schimbându-și
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
bine, dar și când pricepea, rând cu rând, cuvintele de pe o coloană întreagă, avea un sentiment de plutire pe care îl asemuia cu al păsărilor în zbor. Își luă ziarul sub braț și traversă parcul, să ajungă înapoi, la mașina parcată în capătul străzii. Era doar în cămașă, simțea vântul călduț cum i se înfășura după ceafă și se pregăti în tot corpul pentru sentimentul cel bun ce avea să îl invadeze. După șase luni de strădanie, se ținea pe picioare
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
cât timp urma să lucrez în subsolul teatrului; luasem cu mine și casetofonul. —„One day or another, I’m gonna find you, I’m gonna get you get you get you“3 - ... se auzi amenințarea lui Debbie Harry 4 pe când parcam în spatele teatrului. Sally se înviorase un pic la auzul unui glas de fată. Scosei caseta și o băgai în buzunar. Bez, maistrul tâmplar, stătea sprijinit de perete, lângă ușa ce dădea spre scenă, fumând o țigară pe care și-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
mâine, ca să spunem ce s-a întâmplat. Zece fix. —O să fiu acolo. Și acum, zise Sally cu hotărâre, să ne îmbătăm. *** M-am târât până acasă câteva ore mai târziu, obosită moartă, și am dat peste o mașină de poliție parcată în fața studioului meu. Când mă îndreptai spre ea, prea încet și cu prea mare grijă ca să dau impresia că n-am băut nimic, polițistul ieși din mașină. Purta haine comune - foarte comune: o pereche de pantaloni închiși la culoare, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
grămadă de agrafe lucitoare. După care, m-am dus la baie și mi-am dat cu niște ruj ciocolatiu. Eram gata să dau piept cu lumea. Dacă ea era gata să dea piept cu mine, asta era altă poveste. *** Am parcat lângă intrarea actorilor și m-am oprit, după ce am încuiat furgoneta, ca să mă bucur de momentul meu de glorie ca stăpân-peste-tot-ce mișcă. Soarele strălucea puternic, și porțiunile destul de mici de cer pe care le vedeam erau de un albastru deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
PĂCĂTOS NENOROCIT! Pun pariu că o să mor de râs... Culoarea semaforului s-a schimbat. Am demarat și am făcut stânga la McDonald’s înspre Brondesbury, un șir lung de străzi înguste, cu căsuțe strâns înghesuite unele într-altele și mașini parcate pe ambele trotuare, astfel că trecerea oricărui vehicul mai lat decât Escortul meu presupunea o serie întreagă de manevre evazive. Ajungând la podul de cale ferată cu ambele oglinzi retrovizoare la locul lor, din fericire, am traversat și am pătruns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
a doua. Colonizarea de către tinerii orășeni educați și ambițioși se oprea brusc aici. Nimeni nu voia să locuiască în zona aceea, atât de aproape de cartierele de locuințe sociale, dacă avea de ales. Am virat, am intrat în cartier și am parcat cât de aproape de centru posibil, între două mașini rezonabil de bine întreținute. Ideea era că, dacă cineva ar fi vandalizat sau pur și simplu ar fi șterpelit un vehicul, având în vedere compania în care se afla, al meu ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
te distragă. De ce să nu te scufunzi în muncă? Hawkins oftă din nou. —Bine, spuse el pe un ton total descurajat. Mă prind în joc. Despre ce naiba mai e vorba de data asta? *** La aproape o oră după aceea am parcat în fața casei lui Hugo. În zona aceasta, parcarea nu era încă o problemă; dar, în zece ani, în Spitalfields, ca să nu mai zicem de Clerkenwell, avea să fie la fel de mare aglomerația ca în Kensington. Chiar și acei yuppies 1 cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ignoră ultima remarcă. —Hotelul tău e doar la o clădire distanță. Poți să te aranjezi și apoi șoferul te va duce acolo. Numele văduvei e Rachel. Capitolul 6 Ierusalim, luni, 7.27 p.m. Strada era blocată, pe ambele părți erau parcate mașini cu roțile din spate urcate pe trotuar. Era un cartier cu reputație bună, Maggie putea să-și dea seama de atâta lucru: copacii erau înfrunziți, mașinile - BMW-uri și Mercedesuri. Șoferul se chinuia să treacă, în ciuda discretului steguleț american
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
plină de femei cu baticuri negre. Lee ocoli câteva căruțuri trase de niște băieți tineri, pline cu fructe: pere, mere, căpșuni și kiwi. Toată lumea folosea șoseaua: oameni, mașini, animale. Era lentă și zgomotoasă, claxoanele răsunând fără întrerupere. — Am ajuns. Au parcat lângă o clădire care părea diferită de celelalte. Era masivă, cu piatra curată și sticlă groasă la geamuri. Văzu un indicator în care se mulțumea guvernului Japoniei și Uniunii Europene. Un minister. Imediat ce intrară, fură conduși într-un birou mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
fetelor în maiouri scurte și băieților cu părul aranjat în țepi făcuți cu peroxid. La mică distanță de Ierusalim, unde sfințenia plutea ca un nor, Tel Avivul părea un templu al desfrânării permanente, nestăvilite. —OK, stă la numărul 6. Să parcăm acolo. Se aflau pe strada Mapu, care, judecând după mărcile de mașini parcate pe marginea drumului, părea să aparțină unuia dintre cele mai luxoase cartiere din Tel Aviv. Clădirea în sine nu avea nimic deosebit, aceeași tencuială albă de beton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
peroxid. La mică distanță de Ierusalim, unde sfințenia plutea ca un nor, Tel Avivul părea un templu al desfrânării permanente, nestăvilite. —OK, stă la numărul 6. Să parcăm acolo. Se aflau pe strada Mapu, care, judecând după mărcile de mașini parcate pe marginea drumului, părea să aparțină unuia dintre cele mai luxoase cartiere din Tel Aviv. Clădirea în sine nu avea nimic deosebit, aceeași tencuială albă de beton. Trecură printr-un fel de tunel, pe sub șirurile de cutii poștale din metal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]