3,306 matches
-
Ajungem la domnul Kimon Loghi, rămas în continuare foarte münchenez, ceea ce nu-l împiedică, dimpotrivă, de a avea printre artiștii noștri nota lui personală, bine subliniată de colorit, de sentiment, așezarea pe pânză, alura decorativă a compoziției. Al său Gavroche parizian cu coif roșu are pecetea lui, dar este mai degrabă un studiu decât un tablou. Tristia, această femeie în costum antic sprijinită de un perete, este o figură expresivă. În ce privește compoziția à la Böcklin pe care domnul Loghi a intitulat
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
provoacă o reverie cu trimitere la tablourile lui Brangwein. Hangarele "[...] cu carcasele învechite, sau jumătate reparate, păreau fantomele unui schelet de animal apocaliptic, desprinzându-se fantastic pe fondul cerului. Aici s-a inspirat probabil Brangwein pentru aquafortele sale"455. Perioada pariziană se desfășoară între 1899 și 1906, iar pictorița își manifestă prețuirea față de Lucien Simon, Charles Cottet, André Dauchez, pe care, împreună cu René Ménard, critica îi numește "la bande noire". Opera plastică a Ceciliei Cuțescu-Storck pare a avea o arhitectură muzicală
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Nicolae Vermont și Constantin Artachino, pe de alta, Gheorghe Petrașcu, Ștefan Popescu, Kimon Loghi, Ipolit Strâmbu și Frederic Storck. Ideea, consideră Constantin Prodan, ar fi luat naștere la München, unde studiau Kimon Loghi și Ipolit Strâmbu, care o diseminează grupului parizian de pictori români, Gheorghe Petrașcu și Ștefan Popescu, pentru a-și găsi ecou și la secesioniștii români aflați în țară, Luchian, Vermont, Artachino, Grant, Verona și sculptorii care vor rămâne atașați familiei regale, Storck și Spaethe. Noul "cerc artistic" este
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
nume mari ale Art-Nouveau-ului (Jiri Mucha), ale simbolismului belgian, cu o mulțime de teme decadente (Fernand Khnopff), dar și ale celui francez (Alexandre Séon, foarte prizat în epocă), ai Modern Style-ului (Walter Crane), precum și pe John Ruskin, Dante Gabriel Rossetti, parizianul Georges Antoine Rochegrosse (1859-1938), un pictor de factură academică, abordând teme decadente, sau francezii Etienne Azambre (1859-1935) și Maximilien Luce, "șeful școalei pointiliste din Franța". Cu G. Rochegrosse, pictor de factură istoristă brodând flamboiant și voluptuos pe teme orientale de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pictorilor care trimit "desemnuri" sunt, de asemenea, francezi, francofilia directorului revistei fiind pe deplin asumată. În primul număr apar doar Pierre Bellet (1865-1924) și Maximilien Luce. Însă redacția anunță colaborarea lui Alexandre Séon, Etienne Azambre, G. Rochegrosse, A. Mucha, toți parizieni, a belgianului Fernand Khnopff (Bruxelles) și a britanicului Walter Crane (Londra). În numărul 2, din septembrie 1900, se adaugă colaboratorilor români în materie de arte plastice, Glaser și Nicolae Mantu, care va deveni membru al societății Tinerimea artistică în 1911
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Găină), Sonia Roguska, Eugen Voinescu, iar printre colaboratorii străini, A. Mucha și Alexandre Séon. Revista anunță din nou colaborări străine la fel de prestigioase, cu "ilustrații originale făcute special pentru Ileana": Paul Renouard, recunoscut probabil și pentru ilustrațiile sale satirice din jurnalele pariziene sau pentru scenele de gen, artista franceză Louise Abbéma, remarcată, probabil și pentru panourile decorative, și pictorul pointilist belgian, Théo van Rysselberghe, ultimul făcând parte din grupul Les Vingt alături de Fernand Khnopff, James Ensor și Frank Brangwyn de la Londra. Frank
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
feminină din seria abundentă de prestigioase exemplare de Femmes-sans-coeur care înscriu fatalitatea în traseul destinal al bărbaților cu care se întâlnesc: Mesalina, Dalila, Judith, Circe, Cleopatra etc. Impactul piesei lui Oscar Wilde, jucată cu un enorm succes pe scenele teatrelor pariziene, a dat un impuls puternic privilegierii acestei figuri și unei anume reprezentări. Există și o tratare neinteresantă, academizantă a temei, la Dimitrie Serafim, care respectă toate convențiile academice, fără a aduce nimic nou. Sigmund Maur semnala în expoziția "Arta Română
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pe sculptor și pe cel care o contemplă, pe artist și publicul său receptiv la acest mesaj estetic. Emilian Lăzărescu (1878-1934) este unul dintre pictorii care ies din contextul picturii române, o mare parte dintre temele abordate ținând de viața pariziană. Pictorul se mutase, de altfel, la Paris. Există foarte puține date despre el, în mod cert, expune de câteva ori în România. Una dintre expoziții, cea din 1922, este remarcată de Lucrezzia Karnabatt, care rezonează cu subiectul și tratarea lui
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
josnicie stau nepăsători pe scaunele murdare..."602. Tabloul care se intitulează sugestiv, În tavernele din Montmartre, nu prezintă o boemă artistică aureolată de reflexul geniului ci, mai degrabă, în descripția scriitoarei, ceva din atmosfera de detracare a femeilor de lupanar parizian din tablourile lui Toulouse-Lautrec. În prezentarea tablourilor pictorului, Lucrezzia scandează un ritm al contrastelor, al feliilor de viață pariziene, cu lume pestriță în care se distinge ca un fel de genius loci midineta cu surâs provocator. Li se succed scenele
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
boemă artistică aureolată de reflexul geniului ci, mai degrabă, în descripția scriitoarei, ceva din atmosfera de detracare a femeilor de lupanar parizian din tablourile lui Toulouse-Lautrec. În prezentarea tablourilor pictorului, Lucrezzia scandează un ritm al contrastelor, al feliilor de viață pariziene, cu lume pestriță în care se distinge ca un fel de genius loci midineta cu surâs provocator. Li se succed scenele de subsol ale tavernelor, în care spectrul crimei se însoțește cu cel al intoxicației etilice și al degenerării, și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Arta 1900 în România, Editura Meridiane, București, 1972, p. 132. 34 John Reed, The Decadent Style, Ohio University Press, Ohio, Athens, 1985, p. 129. 35 Ibidem, p. 129. 36 Ibidem, pp. 129-130. 37 Ibidem, p. 130. 38 Elena Mateescu, "Cronicile pariziene ale Mariei Bengescu", în Studii și Cercetări de Istoria Artei (Seria Artă Plastică), Tom. 20, nr. 1, 1973, p. 84. 39 Rodolphe Rapetti, op. cit., p. 40. 40 Marie Bengesco, "Le musée Gustave Moreau" la rubrica "Lettres, Sciences et Arts", în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
spații a ceea ce autorul numește "turismul identitar". Deși "balonul turistic" este un termen care a apărut din fuziunea ideii de turism și lumea virtuală, el este un spațiu delimitat, așa cum era agora în antichitate sau cum erau saloanele și bulevardele pariziene în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea sau, mai recent, cum sunt mall-urile, târgurile ori parcurile tematice. Toate acestea repre-zintă spații ale turismului identitar, care permit schimbări de identitate în cadrul de siguranță relativă al baloanelor turistice proprii
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
care au facilitat decodarea și înțelegerea produselor importate și consumul lor în stil american. Nu ridică nici o problemă în Europa înțelegerea reclamelor americane, a programelor de televiziune, a filmelor de la Hollywood, consumarea fast-food-ului, frecventarea unui restaurant tematic sau vizitarea Disneyland-ului parizian. Poziția centrală pe care America de Nord o ocupă în prezent poate fi rezultatul deplasării continue a centrului către Vest (conform teoriei lui Dussel), sau efectul simbolisticii de reprezentare a Americii, existentă încă în imaginarul colectiv (potrivit lui Kroes). Imaginația europeană inventase o
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
unui balcanic Chimiță, Pena poate fi un nume derivat de la cel al zeiței romane a săracilor și cerșetorilor Penia, Pomponel poate fi o replică decăzută în viciile perversiunii a celebrei dansatoare Rose Pompon din perioada de glorie a vestitului local parizian Bal-Mabille, Papura Jilava ascunde într-o nominalizare aproape denigratoare antipatia lui Mateiu față de Fanny Szeculics, aflată în grațiile curții regale și care a semnat cu pseudonimul Bucura Dumbravă romanele Haiducul și Pandurul. Prenumele plebeian Gore (Gorică) pare a viza chiar
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
cele mai josnice din literatura universală"; pentru Călinescu, "femeile sunt fără interes, mai degrabă vulgare" iar pentru P. Constantinescu "vulgare, ipocrite și egoiste"; o pată de culoare pitoresc-balcanică o reprezintă Lache și Mache cuplu paronimic și siamez, precum și celebrul Mitică parizianul nostru oriental! Pompiliu Constantinescu are meritul de a fi intuit sensul adevărat al acestei trivialități, sensul etimologic care se referă la expunerea agresivă la vedere a aspectelor presupuse dar pe care conviețuirea socială ne obligă să le trecem într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
să ordone: "Tu, potlogarule, dezbară-te de aceste maniere fruste și necivile". Aceste observații despre "necivilitate" par a fi un ecou al principiului mult mai vechi despre civilitate elaborat la curțile italiene din secolul al XVI-lea și în saloanele pariziene ale secolului al XVII-lea. Conform acestui principiu pozitiv, oamenii pot, în relațiile lor de fiecare zi, cum ar fi comerțul și dragostea, nu numai să evite amenințarea violenței necivilitate ci și să le transforme în surse de plăcere. Potențialul
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
de alun luptîndu-se pentru dreptul de a supraviețui. Admiră-i pe muncitorii cățărați pe schele, cizelînd, transpirînd, încercînd să salveze ziduri nemarcate pentru demolare. Observă tancurile verzi, pe jumătate camuflate; telefoanele mobile, pisicile vagaboande unse cu smoală, voalurile, mustățile, moda pariziană și cerșetorii scormonind prin grămezile de gunoaie pentru a găsi pantofi desperecheați sau legume putrede. Nu trebuie să-ți scape magazinele vînzătorilor de "trofee" de război. Poți cumpăra paturi de aramă, platouri de argint, inele de aur, candelabre, picturi englezești
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
ordin lui Haussmann să-1 contacteze pe acest bărbat; dacă pretențiile sale sînt rezonabile, să-i fie acceptate; să se obțină informații dacă această dansatoare are rude la Paris... În ce-i privește pe cei doi care, în liniștea unei locuințe pariziene modeste hotărăsc astfel viața și dispun astfel de bunurile contemporanilor lor, care grăbesc deciziile guvernamentale și succesiunile la tron, care-și extind supravegherea de la Pacific pînă în bătrîna Europă, cititorul lui Eugène Sue află ce este la originea extraordinarei lor
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
la nivelul podelei. Polemica anticlericală a Restaurației va acuza iezuiții că au străpuns subsolul Parisului prin galerii subterane, în care au adunat armament și exploziv. Trei sferturi de secol mai tîrziu, o anumită presă antisemită va denunța săpăturile pentru metroul parizian drept o acțiune a complotului evreiesc, acțiune ce urmărește să facă să planeze asupra întregii capitale amenințarea permanentă a distrugerii. În arierplanul emoțional al fiecăreia dintre aceste povestiri, se simte mereu ceva înspăimîntător, de pildă trapele ce se deschid brusc
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
Acterian, Privilegiați și năpăstuiți Haig Acterian, Cealaltă parte a vieții noastre Gustave Le Bon, Incertitudinile prezentului Dan Ciachir, Gînduri despre Nae lonescu Dan Ciachir, Luciditate și nostalgie Gheorghe Crăciun, Cu garda deschisă Petru Comarnescu, Jurnal (1931-1937) Dumitra G. Danielopol, Jurnal parizian Dumitra G. Danielopol, Jurnal londonez Nichita Danilov, Apocalipsa de carton Andréi-Iustin Hossu, Cele trei trepte ale singurătății Katherine Mansfield, Moartea care mă apasă. Adrian Marino, Evadare în lumea liberă Virgil Nemoianu, Simptome Luca Pițu, Fragmente dintr-un discurs (in?)comod
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
profesor de psihologie experimental Gh. Zapan, de formație și pregtire științific german, nu este preocupat de cercetrile experimentale de laborator testologice americane sau psihometrice germane. Ralea nu accept concepția științific a behaviorismului american, preferând experimentalismul practicat de Janet în laboratoarele pariziene de la La Salpètriere. Cu toate acestea, nici P. Janet, nici Th. Ribot, nici H. Pieron, nici Guillaume, deși admit o psihologie obiectiv, practic a comportrilor, nu-l vor convinge cu argumentele demonstrațiilor, mai degrab clinice decât psihologice, s adere la
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
este lipsit de importanț s amintim c Pierre Janet, mentorul spiritual al lui Ralea în materie de psihologie (cel puțin în perioada de tinerețe socotea c limbajul transform formele primitive psihice în forme evoluate. În același timp, psihologul de la spitalul parizian La Salpètriere, autor al câtorva importante lucrri de psihologie, concepe viața psihic într-o continu dezvoltare: o prezint genetic, începând cu funcțiunile inferioare și evoluând, ca și organismul însuși, ctre formele superioare. Urmeaz de aici, (potrivit interpretrilor raliene a operei
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
se vor încadra în această definiție, iar unul dintre cei mai mari nihiliști va fi I. Turgheniev, care a aruncat primul piatra împotriva lor, și poate filozoful său preferat Schopenhauer (...). Când Bakunin îi demasca pe profesorii berlinezi și pe revoluționarii parizieni din 1848, acuzându-i pe primii de timiditate și pe cei din urmă de conservatorism, el era un nihilist desăvârșit (...). Când petrașevicii au mers la muncă silnică pentru că "vroiau să dărâme toate legile umane și divine și să distrugă bazele
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
15 decembrie 1881 și 1 octombrie 1885, cu titlul Psychologie contemporaine Notes et Portraits, în "Nouvelle revue" fondată de Juliette Adam în 1879, revistă pe care a editat-o și promovat-o timp de douăzeci de ani în salonul său parizian. În 1883 Bourget a strâns într-o carte articolele despre Baudelaire, Renan, Flaubert, Taine și Stendhal cu titlul Eseuri de psihologie contemporană (1883), iar în 1885 a urmat un al doilea volum: Noi eseuri de psihologie contemporană, cuprinzând articole despre
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
Marino Gînduri despre Nae Ionescu, Dan Ciachir Imaginar cultural și social. Interferențe, Horia Lazăr Incertitudinile prezentului, Gustave Le Bon Însem(i)nările magistrului din Cajvana, Luca Pițu Jurnal în căutarea lui Dumnezeu, Arșavir Acterian Jurnal londonez, Dumitru G. Danielopol Jurnal parizian, Dumitru G. Danielopol Luciditate și nostalgie, Dan Ciachir Luminătorii timpului, Liviu Pendefunda Mărturisiri din exil, Pavel Chihaia Moartea care mă apasă, Katherine Mansfield Modernitate și tradiție în Est, Tănase Sârbu Monolog pe mai multe voci, Ion Deaconescu Noi și ceilalți
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]