3,522 matches
-
estompat, contacte cu spiritualitatea abisală. Faza de început a construcției fusese îndeosebi una sfărâmătoare de clișee; la maturitate, spiritul de ordine al autorului se traduce printr-o ceremonialitate consonantă ființei etnice, prin mirări și căderi în rutină, prin sondaje și partituri țintind spre organicitatea de substanță. E momentul fast în care Arghezi, Blaga, Brâncuși, Enescu, fiecare din alt unghi, operează sinteze, topind, stilizând, eliminând și potențând, revitalizând și interogând, cu aspirații spre totalitate. Ca poet al timpului în mers, M. se
MANIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287984_a_289313]
-
Goale ca „niște șopârle”, paparudele cheamă cu dansul lor ritual ploaia. Într-un vacarm infernal, ca și la Coșbuc, trece prin sat laia țiganilor. Șiruri de atelaje țărănești zoresc spre iarmaroc și iată, la orizont, orașul cu „larma vieții zbuciumate”. Partituri de un decorativ artificios, unele secvențe agreste (Secerișul, La cules) denotă un pitoresc în exces. Secerătoarele poartă „roșu mac” în păr și „vinete cicoare”, fete vesele „înoată” prin grâu, iar tineri țărani hăulesc pe lângă carele pline, „pocnind din bice”. Undeva
IOSIF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
te iau cu mine sus,/ Departe unde lacrimi nu-s,/ În zări în veci senine.” Efigia lui Coșbuc din pasteluri stă ca model, pulberi din Noapte de vară fiind discernabile în al doilea panou din Icoane din Carpați. Nu în partitura propriu-zisă cu elemente precise, ci în melodia interioară. Structură fundamental lirică, I. abordează totuși poezia epică. Ștefan al Moldovei (Din zile mari, 1905) lasă posterității o lecție de patriotism, dar imaginea strategului rămâne încă palidă: „Așa cum se înfățișează acum, e
IOSIF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
Emil Isac, Mihail Lungianu, Lia Hârsu, Grigore Popescu Băjenaru (încă elev de liceu), I. Dragoslav, Mihail Sadoveanu; traduceri din Goethe, Andersen, La Fontaine, Voltaire, Jokái Mór, Charles Perrault (în traducerea lui D. Anghel și St. O Iosif). Se tipăresc constant partituri muzicale pentru copii sub îngrijirea compozitorului G. Kiriac, precum și benzi desenate. Revista republică toate poveștile lui Ion Creangă. După o întrerupere de doisprezece ani, L. c. reapare cu subtitlul „Publicațiune educativă pentru copii și tineret” și sub aceeași conducere, dar cu
LUMEA COPIILOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287880_a_289209]
-
Înseamnă a ajunge să joci, să participi la text ca la un spectacol interior, să privești textul așa cum actorul privește scenariul pe care urmează să-l interpreteze (nu ca pe un text „Împlinit”, ci ca pe o - vorba lui Caragiale - „partitură” muzicală sau ca pe un plan arhitectonic). Doru Pop: Mie Îmi place conceptul de anarhetip prin prisma lipsei explicației, pentru că, altfel, Înțeles ca anarhie... Pe mine mă sperie „glumițele” născute din jocuri de cuvinte și transpuse academic. Anarhia arhetipului! Văzând
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
caracterul fundamental al personajului. Cronicile cuprind și impresiile unui spectator ce trăiește cu adevărat magia scenei, participând intens la spectacol și relatând cu delicii circumstanțele marilor reușite, fie că acestea privesc în totalitate o reprezentație, fie că e vorba de partituri actoricești care îl entuziasmează. Comentatorii au subliniat, de altfel, rolul cronicarului în orientarea activității dramatice a epocii atât prin competența și echilibrul judecăților, cât și prin cultura de specialitate, utilizată în fixarea corectă a unor criterii de valoare. Nu mai
FAGURE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286938_a_288267]
-
psihologizantă domină și în prozele antologate, în 1940, în Vulturul albastru (efuziunile, locvacitatea fiindu-i amendate autoarei, în revers). Pagini de monolog sau dialog, lungi solilocvii în care autoscrutarea nu contrazice darul de a privi iscoditor în jur închipuie o partitură adecvată pentru eroii săi contemplativi ori pentru eroine ce despică firu-n patru, disimulându-și, sub un aer de bravadă, sfiala, vulnerabilitatea. Stigmatizați de boală sau de nenoroc, adolescenți febrili ori purtați de reverie, introvertiți și imaginativi, îi întorc chipul de
FARAGO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286957_a_288286]
-
de-a lungul întregii apariții a revistei - este Ion Mincu. Pentru condițiile grafice excepționale, publicația a primit și un premiu la o expoziție internațională de la Paris. Sunt de semnalat, de asemenea, articolele și cronicile despre viața muzicală a României, precum și partiturile aparținând lui G. Stephănescu, Gavril Musicescu, M. Mărgăritărescu, G. Enescu, Gh. Dima. Promovând o serie de valori consacrate, accentuând importanța tradiției în viața culturală a epocii, L. și a. r. a creat o atmosferă prielnică apariției sămănătorismului și poporanismului, fiind
LITERATURA SI ARTA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287827_a_289156]
-
descoperit în Gheorghe din Moldova un mare talent. Remarcabile cu adevărat se dovedesc doar versurile lui Hasdeu, izvorâte dintr-o sfâșietoare durere (Așteptând, Gaudeamus, Dumnezeu). Cultul Iuliei Hasdeu este întreținut într-o manieră aparte; în memoria ei sunt publicate versuri, partituri muzicale, imagini picturale. Bogată și frecvent de valoare este proza: Delavrancea (Hagi-Tudose, Sentino, Neghiniță, Irinel ș.a.), I. Ghica (noi scrisori către V. Alecsandri), V. Crăsescu, I.A. Bassarabescu ș.a. Schițele și mai cu seamă anecdotele versificate ale lui Th. D.
REVISTA NOUA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289243_a_290572]
-
pentru a reface atmosfera distrusă de subsemnatul.” Preferințele sale merg înspre o poezie dificilă, cum e aceea a lui Ion Barbu, Constant Tonegaru, Nichita Stănescu, Ion Gheorghe sau Virgil Mazilescu. În funcție de astfel de structuri și modalități lirice se adecvează și partitura comentariului. Vădind o „educație lirică specială”, interpretul se exersează pe întreaga claviatură a textului, pentru a pune în valoare registrele acute, grave sau numai pe cele în care înțelesul se insinuează ambiguu. Căci fenomenologia actului poetic îl interesează atât cât
RUSU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289411_a_290740]
-
repertoriul teatrelor de operă, cu distribuții strălucite. Chiar și severul Eduard Hanslick a decretat că Strauss a compus "o adevărată operă comică". Caracterul cvasi-simfonic al orchestrei cu pasaje dezvoltătoare și textură elaborată, raportul dintre textul vorbit și muzică, dificultatea unor partituri vocale, amploarea ansamblurilor îl așează la granița dintre cele două genuri. Am făcut această introducere pentru a explica prezența concomitentă a aceluiași titlu pe afișul Operei Naționale Române și al Teatrului "Ion Dacian". Ceea ce a fost mai puțin explicabil a
Un "Liliac", doi "Lilieci" by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17148_a_18473]
-
la proză, în ambele sensuri (foarte importante în economia rolului) sunt rezolvate măiestrit prin ritm și intonație dând întregului cursivitate. Ceea ce nu se poate spune și despre partenerii săi, mai puțin actori decât cântăreți. Dorina Cheșei (Rosalinda) preocupată de rezolvarea partiturii foarte solicitante a avut momente vocale frumoase (Csadrașul de exemplu) dar a lăsat pe alocuri goluri în fluența jocului actoricesc, iar Mihaela Stanciu (Adela) aproape că a uitat că este o picantă subretă de operetă (totuși!) nu numai o soprană
Un "Liliac", doi "Lilieci" by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17148_a_18473]
-
prinț rus, blazat desigur dar plin de nerv (Vezi aria șampaniei). Dintre celelalte roluri s-au evidențiat Lucian Marinescu și Paul Basacopol. "Liliacul" de la Operetă a însumat o distribuție preponderent tânără care s-a avântat cu încredere în arcanele unei partituri ce nu se lasă ușor cucerită. A rezultat un "Liliac" de "format mic" cu voci pe măsură și antren (direcția de scenă Nicolae Ciubuc). Silvia Sohterus este o Rosalindă plăcută, Gabriela Daha o Adelă vioaie cu timbru acrișor, Constantin Danu
Un "Liliac", doi "Lilieci" by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17148_a_18473]
-
atunci, au organizat o capcană... o Trapă... Nu una... dacă ați ști câte există, și au existat... l-au pus chiar pe Sorescu să scrie o piesă de teatru... în care fiecare actor mai-mai că nu poate să-și joace partitura, pentru că tot cade, pe scenă... ba într-o trapă... ba în altă... Credeți că azi, când am dat ochii cu familia Dumitrascu, am fost scutit de una? Cât obada Carului mare, cu stele, al lui Obedeanu? Tocmai când mă minunam
CAPCANA de LIVIU FLORIAN JIANU în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381284_a_382613]
-
1983, 25; George Arion, Debuturi la Eminescu, FLC, 1983, 30; Mircea Muthu, „Regula paralelogramului”, TR, 1983, 39; Mariana Ionescu, „Nu vă aplecați în afară!”, RL, 1985, 14; Tia Șerbănescu, „Nu vă aplecați în afară!”, RMB, 1985, 12 761; Tania Radu, Partituri feminine, T, 1985, 7; Dan Culcer, Modelaj, VTRA, 1986, 4; Adrian Dafir, „Complexitatea” fără orizont, LCF, 1986, 20; Ioan Holban, Parabole și valsuri deloc sentimentale, CRC, 1986, 26; Valeriu Cristea, O romancieră, RL, 1987, 30; Mariana Ionescu, Victorioși și nevinovați
STANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289879_a_291208]
-
la punct și extrem de omogenă. Improvizația, în limitele tradiției, practicată de „asiatici” este înlocuită, în cazul „alexandrinilor”, cu o improvizație „artistică”, de virtuozitate, al cărei sens nu este autentificat de o tradiție, ci de o logică alegorică, străină uneori de „partitura interpretată”, dar familiară exegetului. Acest criteriu de ordin subiectiv și formativ (exegeza înțeleasă ca exercițiu spiritual) este cel care conduce actul interpretării, transformându‑l într‑o veritabilă încercare existențială. O dată stabilite aceste câteva repere indispensabile, putem reveni la cele trei
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
toate prevenirile și reușește să-l stupefieze chiar pe Domn prin sosirea lui la Curte. Necrezând că un inamic îi cade astfel în mână, Lupu „în două-trei rânduri au trimis să vadză, adevărat au sosit?”. Serdarul, prins, joacă - cu disperare - partitura „recunoștinței cu fidelitate”, morala țintind fixarea unui portret al „ingratului”. „Povestind” scena, Costin este el însuși: relatarea indirectă a „replicilor” se combină cu restituirea nemijlocită într-un joc în care partenerii tind spre excelență: „Tare s-au apucat sărdariul că
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
păcătuire tot curg și curg”; „trunchiuri de păcate / Trosnesc din încheieturi reumatice ca babele ce, / la amurg, / Își pregătesc mădularele să-l ia pe dracul în spate”, Maria Magdalena) sau ficționalizări parabolice ale amintirii, în care pumnalul și pianul execută partituri similare, convergente în linia metalului vibratil (Pumnalul și pianul). Poezia nu beneficiază de avantajele unui discurs polifonic și evolutiv, se înscrie în paradigma aceluiași tip de discurs, prin manierizarea aceluiași fir („Să nu privești la alții. Să prinzi numai privirea
SERBAN-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289633_a_290962]
-
Destăinuirile vulcanilor stinși, București, 1985; Antinomii, Cluj-Napoca,1986; Multiplii faptului divers, București, 1986; Departe, între ieri și mâine, Cluj-Napoca, 1991; Destin de împrumut, București, 1995; Învinși de abstracțiuni, București, 1995; Delapidatorul de timp, Cluj-Napoca, 1996; Tratat de fantezie, Cluj-Napoca, 1997; Partitură pentru uimire, București, 1999; Generația fast-food, București, 2001; Proiect de fericire și uitare, București, 2001. Repere bibliografice: Miron Radu Paraschivescu, Discursul poetic al lui Valeriu Sârbu, R, 1966, 6; Vladimir Streinu, Cu cititorii și cu poeții despre poezie, CNT, 1966
SARBU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289495_a_290824]
-
cele din urmă, tot jurnalul. Ca atare, „lucrarea” diaristului, practicând detașarea de contingent chiar atunci când îl evocă, nu pregătește altceva, ci dobândește virtuțile ficțiunii, devine un produs elaborat. În Punte, unde Teofil A. reapare, complexitatea crește prin suprapunerea mai multor partituri și prin subtile note de subsol. Cu o aspirație nemărturisită spre măreție și soliditate - trădată, poate, de fascinația pentru Homer, Cervantes sau Goethe -, cu ambiția atingerii totalității, personajul-autor rămâne însă închis în lumea meschină a provizoriului și a precarității, surprinsă
ŢOPA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290226_a_291555]
-
41, 42; Scarlat, Ist. poeziei, IV, 156-158; Ioana Em. Petrescu, Dialog cu „Odă în metru antic”, TR, 1991, 2; Negoiță Irimie, Un pământ numit Nichita, TR, 1991, 15; Ștefania Mincu, Nichita Stănescu. Între poesis și poiein, București, 1991; Augustin Frățilă, „Partitura a opta”, VR, 1992, 3-4; Alina Cuceu, Argotice stănesciene, ECH, 1992, 7-9; Ștefan Aug. Doinaș, Măștile adevărului poetic, București, 1992, 157-170; [Nichita Stănescu], RL, 1993, 12 (semnează Doina Ciurea, Ioana Pârvulescu, Dan Laurențiu, Gabriel Dimisianu, Ion Stratan); Marin Mincu, Modelul
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
absolvind în 1960. Lucrează în calitate de cercetător științific la Institutul Meteorologic (1963-1966). Din 1997 este redactor-șef al publicației „Re-mediu”. T. debutează în 1969 cu volumul de povestiri Un pahar de cinzano, aici, ca și în cărțile următoare, scriitura urmărind o partitură abilă, cu strategii variate, la frontiera dintre un fantastic negat ironic și pseudoutopie, susținute de umor fin și amar, ce concură la realizarea unei viziuni poetice a existenței. Personajele fac parte din categoria inadaptaților, a inocenților (nu întâmplător, altă culegere
TUMANIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290300_a_291629]
-
Esenin, René Char, Emil Botta, Constant Tonegaru, Nichita Stănescu („hiperboreeanul”), mai târziu Ileana Mălăncioiu (maestra parabolei tragice cu tăișuri atroce). Alte „faruri” vin din pictură - Bosch - și mai ales din cinematografie - Federico Fellini. Începând cu Gardienii luminii, alături de o (discretă) partitură amar erotică, nou și îndrăzneț este zvâcnetul revoltei sub „palpitul grețos al disperării”, al dezgustului de „lepra cuvintelor” și de condiția existenței într-o „provincie bolnavă”. Sub cupola „Marelui Circ” terorizat de „statuia de pluș a Comandorului”, ființa poetului se
VANCEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290423_a_291752]
-
în nas / te vede căscând melancolic / te vede murind / obiectul acela din vitrină / ființa aceea de ceramică ieftină / scârba aceea / te vede” (Obiectul din vitrină). În al treilea rând, ironia: poetul își asumă euforic „masca” și își joacă până la capăt partitura de „bufon”. În fond, el e cel care „se scălâmbăie”, face năzbâtii, vorbește în dodii. Dar asta nu îl împiedică să rostească uneori „adevăruri pline cu praf de strănutat”. De aceea, unele poeme sunt mici disertații etice în care, sub
STOICA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289952_a_291281]
-
are stele// Cu cine dansează/ Zâmbetul meu?// Te rog să le spui/ Să uite că sunt cântec// Zici că are grâu verde/ Între gene”. Poetul exersează un limbaj al interdicției și, poate, o terapie. El trebuie să manevreze cu energie partitura lui „nu”, dar trebuie să privească atent lumea din imediata apropiere, unde lucrurile își destăinuie mesajul secret, potențialul cosmic. Prima impresie este de cântec de pahar, de romanță ratată, de plângere amoroasă, a doua lectură atrage atenția asupra unui proiect
POPA-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288916_a_290245]