2,180 matches
-
Un amant este o realitate teribilă. Incomparabil mai îngrozitoare decât un soț. În căsătorie, semnificația socială o maschează pe cealaltă. O femeie se poate mărita pentru zece motive, din care să lipsească acela pentru care se dă unui amant: selecția pasionată! 28. Cine a spus că, odată cu hainele, bărbatul și femeiaaruncă toată cultura și civilizația și se întorc la starea de natură? O femeie spirituală, cu care schimbi idei fine, ca niște săgeți de aur, într-o atmosferă de sensibilitate delicată
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
care n-au altă justificare decât aceea că sunt suportul vieții spirituale, unde se fabrică forța care, în salon, strălucește în ghirlănzi de lumini. 29. ... Întotdeauna dibuiești ca un orb. Gravă e pasiunea, ori adorația pierdută. Dar femeile nu devin pasionate decât după ce se întîmplă ceea ce trebuie să se întîmple pentru ca un bărbat și o femeie să-și spună "tu". Pănă atunci ele sunt în defensivă, au spiritul mai liber decât oricând, cochetează, în deosebire de bărbat, care e pasionat și
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
devin pasionate decât după ce se întîmplă ceea ce trebuie să se întîmple pentru ca un bărbat și o femeie să-și spună "tu". Pănă atunci ele sunt în defensivă, au spiritul mai liber decât oricând, cochetează, în deosebire de bărbat, care e pasionat și idiot întotdeauna înainte de acel eveniment capital și ridicol, dar care după aceea își recapătă libertatea de spirit, pentru că, în stricta economie a speciei, și-a îndeplinit tot rolul. 30. Orice femeie are ceva matern față de bărbatul pentru careare afecțiune
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
de măsura pasiunii noastre. Jenat să dezmierd fetița în fața tuturora - întotdeauna mi-a fost cu neputință să sărut copiii în public -, îi devoram ochii, năsucul, obrajii, cârlionții, ceafa când eram numai noi singuri. În aceste téte-à-téte-uri nu lipseau nici dialogurile pasionate: - Adelă, mă iubești? - Te iube'c! - Tare? - Ta'e! Este drept că răspunsurile n-aveau temperatura și culoarea întrebărilor. La vârsta aceea, între cuvintele acestea abstracte și conținutul lor nu exista încă o perfectă corespondență. Adela le spunea conștiincios și
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Adela are dreptate. În literatura română există câteva talente remarcabile, dar nici o operă de observație cu destulă substanță sufletească. Femeile însă nu citesc pentru expresie, ci pentru observațiile despre viață, adică despre ele. De altfel, ea nu este o amatoare pasionată de literatură (interesul ei e îndreptat spre muzică, spre broderie și întrucîtva spre pictură), și cu atât mai puțin de poezie. Pentru spiritul ei realist de femeie, poezia este "exagerare și falsificare", incomprehensiune pe care ea o declară, dar pe
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
fiica unii bonjurist, coana Anica - a unui vătaf îmbogățit. Dar când exclamă: "O urăsc!", Adela se înșală. O dezminte însăși pornirea ei violentă. Adela ia drept ură indignarea ei generoasă. Și ce adorabil e acest "O urăsc!" prin vioiciunea lui pasionată și prin contrastul dintre figura ei agresivă și ușoara graseiere, care îi revine, temperată, din copilărie (mai fermecătoare la vârsta asta decât atunci), ca întotdeauna când e stăpânită puternic de un afect. Faptele - statu quo 1. În piept, însă, încep
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Omul beat de o umbră..." teribilă. Incomparabil mai îngrozitoare decât un soț. În căsătorie, semnificația socială o maschează pe cealaltă. O femeie se poate mărita pentru zece motive, din care să lipsească acela pentru care se dă unui amant: selecția pasionată! Imposibil! O femeie care iubește pe un bărbat absent nu e în dispozițiile sufletești ale Adelei. Iar promisă fără iubire este o ipoteză absurdă pentru o femeie liberă, bogată și cu concepția ei de viață. Acel "poate" era unicul răspuns
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
văd în ea ființa umană, fragilă, vremelnică, supusă la nenorociri posibile: mizerie și boală, și la catastrofe sigure: moartea doamnei M... și a ei. Dar, odată cu izbucnirea în conștiință a imaginii femeii tinere cu brațele albe și talia rotundă, egoismul pasionat ia locul sentimentelor altruiste sau (pentru că acestea nu dispar fără să lase o urmă, ca notele armonice ale unui sunet) le absoarbe în propria-i substanță, devenind și mai devastator, atât e de adevărat că totul concură la exasperarea pasiunii
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
bărbatul doamnei Ioan, care mi-a confirmat încă o dată diagnoza. O privea pe doamna Timotin cu frică, supus - obiectul ei. Am înțeles imediat că ea știe (numai ea și cu mine!) și se vedea că era deprinsă cu omagiile astea pasionate și tăcute și că le accepta fără să le răspundă, dar - sacrificiu imposibil unei femei adevărate - fără să le reprime. Păcat de Timotin că, în opacitatea lui, nu-i sensibil la astfel de complicații din jurul său, ca să-și prețuiască viața
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
rotundă. Imaginea ei completă ținea piept în conștiință imaginii funebre a nopții. Când am ajuns, geamul Adelei era negru. Deasupra casei ei, în infinit, ardea o stea roșie, se înflăcăra și se stingea de durere, palpita ca într-un răsuflet pasionat. - A! te-ai întors? Te-ai amuzat bine? Și apoi, fără să-mi dea timp să răspund: Închipuiește-ți că mi-ai lipsit, cu tonul care vrea să spună: "Închipuiește-ți ce curiozitate: ți-am simțit lipsa". Mușcat de demonul ambiției și
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
să nu umble. Dacă ar fi logică în rezerva ei, ar trebui nici să respire! Ar trebui să se suprime. Mâine o să cocheteze ca și azi, ca și ieri, o să simuleze, o să "joace" înclinarea de a consimți la apelul tău pasionat și mut. Jocul ei este reprezentație de beneficiu în favoarea ta. Cochetăriile ei sunt o ofrandă grațioasă pe altarul nebuniei tale. Dar generozitatea ei se oprește aici, căci ea nu-ți poate da și ceea ce nu are: amorul. Dar... Dar dacă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Acum era mai puțin frumoasă. Dar niciodată nu-mi fusese atât de scumpă femeia aceasta, pe care în alarma mea exagerată și ridicolă crezusem că am pierdut-o. Odată cu bucuria imensă că va trăi, izbucni, mai arzătoare decât oricând, durerea pasionată, comprimată un moment de compătimire și de spaimă și pe care acum o înăsprea insomnia, odaia ei de culcare, toaleta ei de intimitate, înfățișarea ei pasivă și senzația, abia acum conștientă, a corpului ei palpat în ziua trecută. Senzațiile, care
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
fi putut urma și alte zile frumoase?") Vibrează în ea ceva pentru mine în adevăr? Dar pentru ce glumește mereu? Iubirea nu glumește, e gravă. ... Întotdeauna dibuiești ca un orb! Gravă e pasiunea, ori adorația pierdută. Dar femeile nu devin pasionate decât după ce se întîmplă ceea ce trebuie să se întîmple pentru ca un bărbat și o femeie să-și spună "tu". Până atunci ele sunt în defensivă, au spiritul mai liber decât oricând, cochetează, în deosebire de bărbat, care e pasionat și
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
devin pasionate decât după ce se întîmplă ceea ce trebuie să se întîmple pentru ca un bărbat și o femeie să-și spună "tu". Până atunci ele sunt în defensivă, au spiritul mai liber decât oricând, cochetează, în deosebire de bărbat, care e pasionat și idiot întotdeauna înainte de acel eveniment capital și ridicol, dar care după aceea își recapătă libertatea de spirit, pentru că, în stricta economie a speciei, și-a îndeplinit tot rolul. O experiență involuntară de psihologie. (Măcar atîta!..) În după-amiaza toridă, obosit
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
e "un sentiment foarte curios". Imediat mi-a replicat, aproape ofensată: - Adică bun de pus la muzeu? Strâns astfel de aproape și puțin biciuit în mândria mea, dar înconjurînd cuvântul teribil, i-am definit sentimentul meu "curios": "O nesfârșită prietenie pasionată". (Cuvîntul "prietenie" avea rolul să slăbească efectul celuilalt, ca eterul care insensibilizează și face suportabilă înțepătura.) N-am spus nimic. Ajunsesem la poarta casei ei. Eram, amîn-doi, în atitudinea care precede despărțirea. (Calculase locul și momentul? Alesese ultima întîlnire, ca
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
tot ce putea ca să-mi provoace destăinuirea; m-am ferit în mod lamentabil: mi-am trădat voința de a nu-i spune că o iubesc; am cedat, silit parcă de provocarea 1Cu toată stima (fr.). ei, debitîndu-i ridicola mixtură "prietenie pasionată", după și mai ridicolul "sentiment curios"; nu am întrebat-o nimic, nu i-am cerut nimic, nu i-am propus nimic, nu i-am făgăduit nimic. Așadar, din motive de înalt ordin moral și sentimental - imposibilitatea de a crede că
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
la muzeu?"), iritată de excesele profesorale ale partenerului, de mania analitică, de tirania "observației" ce o transformă în obiect inert, o expune. Cel de-al doilea răspuns, ocolind și el "cuvîntul teribil", definește ceva mai precis sentimentul: "o nesfârșită prietenie pasionată". Emil cântărește greutatea cuvintelor, precizează nuanțele, evită prin diluare condensarea excesivă. Oricum, fragmentată, parțială, disimulată, declarația sa de dragoste este recunoscută ca atare de cel doi, în urma acesteia, spune el, "raportul dintre ea și mine s-a schimbat radical, pentru
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
schimbat radical, pentru totdeauna, până la moarte". Faptul e însă regretat ca o nepermisă slăbiciune, autocritica este severă: mi-am trădat voința de a nu-i spune ca o iubesc; am cedat, silit parcă de provocarea ei, debitîndu-i ridicola mixtură "prietenie pasionată", după și mai ridicolul "sentiment curios". Cedând prin declarație, distanța a fost anulată, iubirea împlinită și consumată în același timp. Romanul s-a încheiat, ceea ce urmează este doar epilogul. "Provocarea" acestui sfârșit vine din partea acelei ultime zile pe care știau
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
drept "ridicolă mixtură", amestec de spus și nespus, de vorbire și tăcere, făcută cu deplina conștiință că după ea nu mai urmează nimic, urmează nimicul. O dragoste nedeclarată care atunci când este somată să se definească se intitulează o "nesfîrșită prietenie pasionată" nu poate fi decât o iubire ratată. În fond, dragostea, aspirație spre o identificare ideală, este, pentru Ibrăileanu și purtătorul său de cuvânt, antonimul realizării. Iubirea și lectura sunt o implicare dezimplicată, o diviziune a unui eu a cărui coeziune
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
important, nici un cuvânt de dragoste nu se pronunță în acest roman de dragoste! Somat, în final, de Adela să-și precizeze natura sentimentului ce i-l purta, naratorul-personaj ezită, se ascunde discursiv ("înconjurînd cuvântul teribil"), caută o formulă echivocă ("prietenie pasionată"). Intelectualul Codrescu câștigă pariul cu sine trecând prin iadul delicios al ispitei erotice, suportând fără să crâcnească -, probă a intelectualității și voinței sale. Profilul personajului ar rămâne incomplet dacă nu am vorbi, măcar în treacăt, de senzualitatea sa. Că naratorul
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
După comentarii, care îmbinau discursul cu polemica și în care profesorul nu-și rezerva nicidecum cuvântul 122 final, ci "se băga" curajos în toiul dezbaterii, deschizând, ca din întîmplare, trasee noi, aruncând nade în care ne prindeam cu o naivitate pasionată, urma partea cea mai plăcută: plecarea, împreună, spre casă, fie vară, fie iarnă, fie noaptea sau la amiază. Căutam cu toții un loc cât mai aproape de profesor, ca să nu pierdem nimic din ce ne povestea. Traversam pe la Eva, neatenți la ce
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
bolșevică din Iași, Domnica Murgoci, „Membru În Consiliul Superior al Educației și Învățământului, Inspector general al Inspectoratului Școlar al Județului Iași”. Această bolșevică v-a prezentat astfel: „... un bun profesor, ce lucrează de peste 20 de ani efectiv la catedră, cercetător pasionat și, totodată, publicist cunoscut” (pagina 3). Sintagma „publicist cunoscut” nu poate să semnifice decât că ați tot scris și publicat articole În presa comunistă din anii ’60, ’70 și ’80. Fiecare român cinstit știe că, În epoca păgână, satanică, a
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
un rânjet umed, un tip smucit și scandalagiu, a cărui întreagă viață nu era făcută din altceva decât din cântece cu porcării, bancuri "fizice" pe seama infirmilor și lăudăroșenie erotică. Intraseră la braț și luaseră imediat două fete la un tango pasionat, cu obraji lipiți și mâinile întinse înainte. Fetele se prăpădeau de râs. "Sînt sărac, n-am nici căciulă, / Am o namilă de..." striga Bazil cu strâmbături grotești, iar ceilalți, în cor, completau distihul, veseli și je m'en fichiști. Pe
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
umană. În mod liber îl iubeam pe Nunu, cu toate că eram foarte tânără și el avea cu zece ani mai mult decât mine. Toate astea le făceam din liberă voință și toate faptele mele își găseau justificare chiar în caracterul meu pasionat. Tata mă învățase să fiu singură și să-mi placă de mine însămi, iar Nunu mă învățase să fiu cu tot felul de oameni ca și cum aș fi fost singură, astea au fost lucrurile importante învățate de la ei. Uneori tenebrele cad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
nimeni neputând s-o stăpânească și să-i dibuie cărările. Ca mulți alții, Feifel se arsese de multe ori. Fără să devină scrum. Pe perioade scurte, iubirea îl încălzise și, hrănise, lăsându-l mereu înfometat. Capcană eternă pentru o inimă pasionată ca a lui. De aceea se căsătorise, gândindu-se să protejeze iubirea sub aripile dragostei casnice. De unde să știe Feifel că iubirea își era de ajuns ei înseși, folosind corpurile omenești ca pe niște cai de plăcere, ca apoi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]