3,006 matches
-
comentator, și enunțurile care nu sunt despre propoziții contribuie la clarificarea a ceea ce este o propoziție.13 Wittgenstein însuși s-a exprimat în această privință într-un mod lipsit de echivoc. În „Cuvântul înainte“, un text care poartă de asemenea pecetea preocupării pentru o concizie extremă, el scrie: „Întregul înțeles al cărții ar putea fi exprimat aproximativ în cuvintele: ceea ce se poate în genere spune se poate spune clar; iar despre ceea ce nu se poate vorbi trebuie să se tacă.“ Și
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
atitudinilor, manifestate în modul cel mai evident. Predomină, așadar, de data aceasta, sentimentul și artisticul, încît genul liric este legat de un timp, de un spațiu sau de un tip de realități numai în măsura în care spiritul unui individ (al poetului) poartă pecetea poporului din care face parte și a timpului în care trăiește. Fiind mai eliberată de determinările naționale, spațiale și temporale și reflectînd mai pregnant spiritul unui individ, acest tip de poezie se deschide în mai mare măsură spre resorturile care
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
reflectată, după Blaga, și de existența unui "ritm interior" al limbii române, care o face mai aptă pentru metrica întemeiată pe troheu și pe iamb, decît pentru metrica bazată pe unități ritmice mai ample. Din acest motiv, limba română poartă pecetea definitivă a predispoziției pentru un anumit tip de versificație și a inaptitudinii pentru alte tipuri 385. Realizînd această perspectivă pe baza limbii populare, Blaga nu ia în discuție și posibilitățile ritmice și de versificație ale limbii române literare, posibilități pe
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
dat seama că am în față omeni maturi și cumpăniți. În spusele lor sunt evocate experiențe profesionale, aspecte din viața de familie, fac referiri, cu nedisimulată mândrie, la proprii copii, liceeni sau studenți. Și modul de a se distra poartă pecetea timpului scurs de la absolvire. Dansează mai așezat, cântă melodii pe care le-au îndrăgit ca liceeni, evocă momente hazlii din viața de elevi, se tachinează reciproc fără menajamente și fără umbră de supărare din partea unora sau a altora. Cele mai
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
fi Împărăția cerurilor". Era o stare de grație, în care totul în jur era fermecat, ca într-o poveste. Totul era magic și autentic. Pînă și zînele erau adevărate. Am citit undeva că dacă ne activăm glanda pituitară ("a șaptea pecete") se eliberează un hormon care deschide "a patra pecete" (Anahata) și mărește din nou timusul, care e glanda tinereții, mare la copii și mică la adulți. Astfel, am putea întineri și trăi în corp "și zece mii de ani". Cert este
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
care totul în jur era fermecat, ca într-o poveste. Totul era magic și autentic. Pînă și zînele erau adevărate. Am citit undeva că dacă ne activăm glanda pituitară ("a șaptea pecete") se eliberează un hormon care deschide "a patra pecete" (Anahata) și mărește din nou timusul, care e glanda tinereții, mare la copii și mică la adulți. Astfel, am putea întineri și trăi în corp "și zece mii de ani". Cert este că salvarea vine dinlăuntru, iar noi o așteptăm dinafară
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
retorică a suferinței inevitabile aici și acum, ce deschide calea către o lume de dincolo a răsplăților supreme 58. Nu acesta va fi cazul evreilor din secolul al XIX-lea, trăind într-o lume pe cale de secularizare și marcată de pecetea istoricizării. Identitatea evreiască se scrie cu lacrimi... Secolul al XIX-lea este, într-adevăr, unul al istoriei și al naționalismului. Noile națiuni în formare dezvoltă o puternică dorință de istorie. Ele urmăresc să-și afirme trecutul pentru a-și asigura
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
logicii expunerii statutare îi succedă o logică de seducție afectivă, intimizată, intrafamilială. De aici rezultă o dinamică a pluralizării decorurilor de interior. Dacă ansamblurile de construcții se aseamănă, decorarea interioarelor se destandardizează, se personalizează, tinde să devină mai originală, purtând pecetea gusturilor particulare. După decorul „de clasă”, locuința hedonistă și convivială, bazată pe un individualism decorativ de masă. În faza III, confortul este asociat nu atât cu pasivitatea consumatorului, cât cu activitatea decorativă și cu o anumită identificare cu casa. Firește
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
bandiți și pentru instigări publice, în martie 1952 au fost reținuți pe bază de probe 14 călugări stiliști între care M.N. și H.D. Mulți credincioși stiliști îndemnați de conducătorii lor refuză să scoată buletine de populație menționând că «aceasta este pecetea lui Stalin». Alți credincioși, pentru că multe din sărbătorile lor coincid cu zile lucrătoare (calendarul lor este cu 13 zile în urmă), refuză în aceste zile a lucra. G.T. este simpatizant legionar. În 1936 a organizat o rebeliune a stiliștilor, din
Cultele din România între prigonire și colaborare by -Carmen Chivu-Duță () [Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
de bigotism și obscurantism religios, care se manifestă prin portul bărbii, nespălarea corpului, posturi îndelungate, neparticiparea la viața socială, precum și atitudinea direct reacționară din punct de vedere politic: refuzul de a-și scoate biroul populației (sub pretext că ar avea pecetea lui Antichrist), abținerea de la lupta pentru pace, de la campaniile obștești, de la activitatea căminelor culturale etc. Tot ei sunt cei care umblă pe la autorități și fac procese Ministerelor Cultelor pentru a crea impresia că mișcarea stilistă ar fi o mare problemă
Cultele din România între prigonire și colaborare by -Carmen Chivu-Duță () [Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
iar întoarcerea lui (legată întotdeauna, mai mult sau mai puțin, de o perturbare, de o situație conflictuală) se poate realiza în felurite chipuri: apariție efectivă, apariție în vis, posedarea trupului intrat în transă sau o posedare mai subtilă, constând în pecetea pe care womi o lasă asupra pruncului încă nenăscut (așadar, o revenire a celui mort în identitatea celui viu). Ceea ce definește un mort care se întoarce printre oameni este dubla lui poziție: situat la hotarul dintre două lumi, el nu
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
înfioară și care îl face să danseze pe sinistra melodie a flautului vin direct din Infern: în ele este concentrată puterea unui mort, a unui demon răzbunător care îl urmărește pentru a-l sili să-și ispășească păcatele, un alastor, pecetea de neșters a unei crime, miasma, care îl apasă sau pe care a moștenit-o din neam1. Eroul tragic este deopotrivă victima și cauza acestei spaime, potrivit acelei reciprocități bazate pe teroare ce se stabilește între victimă și asasinul pătat
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
unui tărâm aflat dincolo de realitate este cea care a luat locul „personajului sublim”, cea care îi conferă teatrului său dimensiunea deschiderii către „puterile nevăzute”, „armonia ei sumbră și copleșită de spaimă”. Definind „tragicul cotidian” ca pe o acțiune ce poartă pecetea manifestării unor forțe aparținând unui alt plan decât acela al realității cotidiene, Maeterlinck îi va cere teatrului să facă din acest „tragic al vieții de zi cu zi” însăși esența sa. Foarte devreme, încă din 1890 - adică din epoca primelor
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
vii și a repetării destinelor. De data aceasta, întoarcerea acasă a fiului rătăcitor este cea care funcționează ca o apariție efectivă a fantomei tatălui mort. Fiul a devenit și va rămâne pentru totdeauna prizonierul răposatului său părinte. Asemănarea celor doi, pecetea grea a eredității, identitatea drumului lor în viață sunt aici revelatoarele prezenței și ale acțiunii fantomei bătrânului Alvig. Odată cu revenirea lui Osvald în sânul familiei și cu tulburarea pe care ea o produce, Ibsen creează un veritabil „efect de fantomă
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
mai exactă a realului. Cât de mare este credibilitatea acestei realități secunde, întruchipată de imaginea răsfrântă în oglinda amintirii ori de fantoma revenită printre oameni, ne-o arată, printre altele, spectacolul oferit lui Assir în Insula morților, spectacol ce poartă pecetea unui „déjà-vu” datorită căruia impresia de real devine extraordinar de intensă, iar ficțiunea „mai mult decât adevărată”. În această piesă a lui Strindberg (de fapt, un fragment rămas în stadiul de ciornă și care are ca decor același tablou al
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
a început și teatrul lui: Toată viața am așteptat Ceva care, așa nădăjduiam, Avea să se întâmple. Teatrul lui Kantor s-a născut în acest răstimp al așteptării în noapte, al așteptării săvârșirii unui miracol în camera copilăriei. El poartă pecetea unor „amprente gravate” încă de la început în memorie: Tatăl - soldatul în pas de defilare; Crucea - crucifixul de deasupra patului, dar și crucile întâlnite la răspântii în plimbările făcute împreună cu mama sa, cruci care îl atrăgeau mai mult decât orice altceva
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
doar ca element complementar actorului, pentru ca în Balladyna lui Slowacki ele „să constituie deja DUBLURI ale personajelor vii, ca și cum ar fi fost înzestrate cu o CONȘTIINȚĂ supremă, la care ajunseseră după consumarea propriei vieți. Manechinele acelea purtau în mod vizibil pecetea MORȚII”. Ultima etapă, încă în germene, se anunțase, așadar, cu destulă vreme înainte. „Teatrul morții” ne mai arată și că discursul lui Kantor despre manechine pare acum apropiat mai degrabă de acela al lui Bruno Schulz (autorul Manechinelor) decât de
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
acest univers spectral care trimite, în același timp, la vid, la absență și la piatra comemorativă par cu atât mai bizare! În aventura lui Genet, moartea dublează întotdeauna privirea, fie ea și cea mai frivolă. De asemenea, fiecare gest poartă pecetea morții. Pentru ceremonialul funebru cu mormânt gol și catafalc pe care nu e depus nici un cadavru real, orice privire, orice gest modelează vizibil o absență. „Aventura mea va fi funebră prin faptul că orice acțiune este, în mod categoric, trăită
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
un nivel înalt de aspirație; dacă ea are, însă, un nivel coborât, tot atât de coborât sau chiar mai coborât decât obiectivele pe care le-a atins anterior. „Nivelul de aspirație” reprezintă, astfel, un fenomen psihic cu puternice implicații personale, care poartă pecetea structurii psihologice individuale, definindu-se prin ceea ce persoana dorește (tinde) să îndeplinească pe viitor, în comparație cu ceea ce a realizat mai înainte. În stabilirea nivelului de aspirație, în determinarea evoluției lui ulterioare, un rol important îl au o serie de factori de
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
pe un mijloc de a recunoaște și anumite rădăcini adânc înfipte în trecut ale teatrului. Pentru ei, supravegherea se poate foarte bine realiza pe o scenă grație practicilor artizanale îndelung folosite, îndelung verificate și încă eficiente, în ciuda faptului că poartă pecetea acelui „arhaism” de care vor să se elibereze - prin renunțarea totală la aceste practici - promotorii noilor tehnologii. Taberele se delimitează net: pe de o parte, cei ce acordă întâietate perenității situației - situația primează! - și mijloacelor deja repertoriate cu care e
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
al XIV-lea80. 7. Gnosticism iudaic? Una dintre ideile preferate ale lui Gershom Scholem a fost aceea că mistica iudaică timpurie este o formă de gnosticism 81. Este evident că lucrurile nu stau așa: Înmulțirea numărului de Îngeri cerești, cuvinte-cheie și peceți sînt elemente pe care textele gnostice le au În comun cu mistica Merkaba, fără a fi totuși nici gnostice, nici iudaice. Este vorba de o monedă curentă elenistică, aflată În circulație și pe cuprinsul papirusurilor magice. Dacă am Încerca să
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
astrale. Astfel, eliberat, sufletul va fi Încredințat Bunului Sabaot și va ajunge În cele din urmă la Comoara de Lumină. Pentru a slobozi sufletul din legăturile spiritului contrafăcut, Pistis Sophia propune două metode: botezul, care, asemenea unui foc purificator, desface pecețile păcatelor cu care este Împovărat sufletul și Îl separă de antimimon pneuma 84, și rugăciunea de mijlocire pentru cei morți 85. Mitul fabricării sufletului o dată cu spiritul contrafăcut este relatat În detalii pe parcursul capitolului 131 și al următoarelor din același text86
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
confrații lor - Soarele și Luna, suflă peste debilele creaturi și, o dată cu răsuflarea lor, În suflete pătrunde o scînteie de Spirit, care le face capabile de a porni În căutarea Luminii eterne 89. Antimimon pneuma este prins de suflet cu niște peceți (sphragides) ale CÎrmuitorilor. El constrînge (anankazein) sufletul să se afunde În toate pasiunile (pathe) și nelegiuirile (anomiai) și Îl ține sub puterea lui În timpul tuturor transmigrațiilor acestuia În noi trupuri. CÎnd sufletele au fost astfel pregătite, Arhonții le transmit celor
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
două jumătăți, le hrănesc timp de patruzeci de zile cu sîngele mamei, iar pe parcursul următoarelor treizeci de zile formează membrele (mele) viitorului prunc. Apoi distribuie spiritul contrafăcut, sufletul, migma și moira, incluzîndu-le pe toate Într-un nou trup, Însemnat cu pecețile lor. Ei marchează În palma stîngă ziua concepției, ziua de Încheiere a plăsmuirii mădularelor este Însemnată În palma dreaptă; alte date memorabile sînt Însemnate În creștetul capului, pe tîmple, pe ceafă, pe creier și pe inimă. În cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
creștetul capului, pe tîmple, pe ceafă, pe creier și pe inimă. În cele din urmă se Înscrie pe frunte numărul anilor pe care sufletul Îi va petrece În respectiva Întrupare. După ce și-au Încheiat astfel activitatea lor birocratică, miniștrii Încredințează pecețile Arhonților Răzbunători, care administrează pedepsele (kolaseis) și judecățile (kriseis). La rîndul lor, Arhonții le trec mai departe unor paralemptai sau Perceptori, al căror rol este de a separa sufletul de trup În momentul În care persoana bărbatului sau a femeii
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]