8,364 matches
-
românească a educației, Sibiu, 1944; Dictatură și anarhie, Sibiu, 1944; Din istoria literaturii didactice românești, București, 1973; Amintiri despre oameni pe care i-am cunoscut, îngr. și pref. Crișan Mircioiu și Șerban Polverejan, pref. Crișan Mircioiu, Cluj-Napoca, 1974; Pentru o pedagogie românească, îngr. Octavian O. Ghibu, pref. Ioan Gh. Stanciu, București, 1977; Pe baricadele vieții, vol. I: Anii mei de învățătură, îngr. și pref. Nadia Nicolescu, postfață Mircea Zaciu, Cluj-Napoca, 1981, vol. II: În Basarabia revoluționară. 1917-1918, îngr. și pref. Octavian
GHIBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287252_a_288581]
-
revoluției rusești, îngr. și introd. Octavian O. Ghibu, București, 1993; Pagini de jurnal, I-III, îngr. Romeo Dăscălescu și Octavian Ghibu, introd. Romeo Dăscălescu, București, 1996-2000; Onisifor Ghibu în corespondență, I-II, îngr. și pref. Mihai O. Ghibu, București, 1998; Pedagogia militans, îngr. și introd. Patița Silvestru, București, 1998. Repere bibliografice: Iorga, O luptă, II (1916), 424, 436; Predescu, Encicl., 357; I. Crăciun, Biobibliografia profesorului Onisifor Ghibu, București, 1941; I. Hașeganu, Figuri din Mărginime, II, Brașov, 1976, 123-127; Zaciu, Lecturi, 147-153
GHIBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287252_a_288581]
-
Țincu, Confesiunile unui luptător, VTRA, 1981, 11; Zaharia Sângeorzan, Amintirile unui pedagog militant, VR, 1982, 2; Horia Stanca, O ucenicie de luptă pe baricade, T, 1982, 3; Al. Zub, Onisifor Ghibu. Baricadele unei vieți, CRC, 1983, 21; Fănuș Băileșteanu, Între pedagogie și literatură, ST, 1983, 5; Nadia Nicolescu, Centenar Onisifor Ghibu. Omul și opera, T, 1983, 6; [Centenarul Onisifor Ghibu], „Romanian Review”, 1983, 10; Traian Vedinaș, Onisifor Ghibu, Cluj-Napoca, 1983; Bârsănescu, Medalioane, 107-111; Țepelea, Opțiuni, 47-54; Alex. Ștefănescu, Scene din viața
GHIBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287252_a_288581]
-
treptele didactice până la aceea de profesor titular al cursurilor de metodica limbii și literaturii române, la Facultatea de Litere, și de literatură pentru copii la Facultatea de Psihologie și Științele Educației. Colaborează la „Steaua”, „Tribuna”, „Limbă și literatură”, „Revista de pedagogie”, „Studia Universitatis «Babeș-Bolyai»”, „Perspective” ș.a. V. A. Urechia (1979) reprezintă prima monografie despre contestatul cărturar moldovean, atacat de Titu Maiorescu în pamfletele Observări polemice și Beția de cuvinte. Cu bune capitole despre animatorul culturii și învățământului, despre gazetar și polemist
GOIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287308_a_288637]
-
târziu prim-redactor; publică aici prima variantă a poeziei Limba noastră a lui Al. Mateevici. Ulterior este redactor la „România nouă”, ziar condus de Onisifor Ghibu. În toamna lui 1918 este ales deputat în Sfatul Țării. După Unire studiază filosofia, pedagogia și sociologia la universitățile din Iași și București, obținând licența în 1926. Fiind numit asistent de filosofie la Universitatea din Iași, i se acordă o bursă de studii la Paris, care îi permite să se perfecționeze la Sorbona și la
HAREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287413_a_288742]
-
Normale Supérieure (1930-1932). În 1933 își reia activitatea la Universitatea din Iași, la Catedra de sociologie, condusă de Petre Andrei. Va fi profesor și la Școala Normală „Vasile Lupu” (din 1933, director). Publică numeroase studii de istorie literară, filosofie și pedagogie în revistele „Lamura”, „Minerva”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Viața Basarabiei” ș.a., colaborează cu articole și traduceri și la „Viața românească”. În 1936 se transferă la Chișinău (șef de catedră la Liceul „Alecu Donici”, director la Liceul „B.P. Hasdeu”, din 1939), iar
HAREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287413_a_288742]
-
deveneau ulterior materie de studiu În aceste școli. Caracterul de cabinet de lectură și de atelier de scriitura În „limba de lemn” constituie o trăsătură dominantă a instituției, după cum o dovedește și importanța acordată artei manipulării citatelor. Din perspectiva istoriei pedagogiei sau a sociologiei educației, școlile de partid au fost instituții de Învățământ speciale, În același timp școli politice (de partid), școli populare (prin modul de recrutare și prin caracterul de masă al Învățământului de partid) și școli de elită În
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
președinte fusese Miron Constantinescu, urmat de Mihnea Gheorghiu și apoi de Dumitru Ghișe, Ceaușescu fiind președinte de onoare. La Început, Academia era alcătuită din opt secții: științe economice, filosofie și logica, istorie și arheologie, științe juridice, științe politice, psihologie și pedagogie, sociologie, teoria și istoria artei și literaturii. În 1971, statutul universitar al școlii superioare de partid era Întărit și el prin schimbarea denumirii În Academia de Studii Sociale și Politice „Ștefan Gheorghiu”. Durată studiilor era fixată la patru ani (În
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
o apropiere de facultățile de economie. Recrutarea inițială prevedea Înscrierea a 400 de studenți, aleși dintre „democrații cu nivel universitar și care fuseseră activi mai mult de un an În instituții economice sau de stat”. Gewifa, ABF și facultățile de pedagogie au făcut parte din prima tranșă de reforme, În vreme ce Învățământul istoriei a fost interzis și n-a putut fi reluat decât din anul școlar În 1946 (cf. Krönig, Müller, 1994, pp. 184-185). Majoritatea acestor facultăți (În jur de 1960) aveau
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
particulare este foarte restrâns. Un statut special revine instituțiilor universitare și tehnice (Hochschulen, Fachhochschulen), care se bucură de drepturi speciale În cadrul concordatului dintre Stat și Biserica: el privește domeniul specific al Învățământului teologic și specializarea În munca socială și În pedagogia socială. Dreptul de recunoaștere a statutului universitar al instituțiilor particulare de Învătământ revine guvernelor regionale (Land). Instituții de Învățământ din Vest și-au deschis filiale În Est, precum Ostdeutsche Hochschule für Berufstätige (Leipzig), recunoscută că școala tehnică superioară de stat
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
Întrebările sunt puse de public, fiecare reuniune durează o oră. Dintre foștii Kommilitonen, H.B. nu păstrează contacte decât cu unul singur, o femeie care lucreaza că educatoare Într-un cămin pentru handicapați, pe care Il și conduce. (Era absolventa de pedagogie, fusese asistență la fosta academie de partid unde susținuse un doctorat În istorie.) Foștii săi profesori, pe câte unii Îi Întâlnea la comisia istorică a PDS, În acel moment, daca nu erau la pensie sau În șomaj, ocupau posturi ABM
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
școală. În urma desființării Institutului, a fost transferat ca profesor la Liceul „Nicolae Bălcescu” din București. În 1978 a obținut titlul de doctor în filologie. Colaborează la „România literară”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Ramuri”, „Limbă și literatură”, „Revista de pedagogie” ș.a. În amplul studiu Romanul de analiză psihologică în literatura română interbelică (1983), la origine teză de doctorat, L. urmărește evoluția acestei specii între anul 1922, când apare Pădurea spânzuraților de Liviu Rebreanu, considerat „cel dintâi valoros roman românesc de
LAZARESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287761_a_289090]
-
mai urmat două trimestre cursuri de drept la Cluj, întreținându-se din lecții particulare în familia contelui Gyulai. Cu o bursă obținută prin episcopul ortodox Nicolae Huțovici, din 1806 va fi student la Viena. Cursurile audiate - de teologie, filosofie, drept, pedagogie, literatură, matematică, inginerie, științe militare, medicină - îi asigură o pregătire enciclopedică, în spirit iluminist. Intenția de a se dedica unei cariere ecleziastice, prin încercarea din 1809 de a urma și Academia Teologică Ortodoxă din Carlowitz, îi este zădărnicită de mitropolitul
LAZAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287757_a_289086]
-
Corneliu (21.VII.1932, Medgidia), prozator și dramaturg. Este fiul Valentinei Leu (n. Șora), medic, și al lui Ioan Leu, avocat. Între 1942 și 1950 a urmat Liceul „Mircea cel Bătrân” din Constanța, fiind apoi student (1950-1953) al Facultății de Pedagogie și Psihologie a Universității din București și ulterior (1963-1964) al Facultății de Ziaristică din același oraș. A fost redactor la „Pagini dobrogene” din Constanța (1948-1950), la Radiodifuziunea Română (1950- 1958), la „Roumanie d’aujourd’hui” (1952-1962), „Luceafărul” (1962-1965), redactor-șef
LEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287791_a_289120]
-
fericit înzestrarea filosofică a autorului său, Jurnalul reușise să contureze o imagine foarte vie a micii comunități de „ucenici” într-ale culturii constituită în jurul lui Constantin Noica, gânditor a cărui vitalitate creatoare reînnoită se voia manifestată și pe tărâmul unei pedagogii aparte, îndrumând spre realizarea „culturii de performanță”. Și magistrul - de talie -, devenit „personaj”, și „modelul paideic în cultura umanistă”, propus de el, erau de natură să trezească atenția, îndreptățind, în ambianța socioculturală dată, cele mai diverse - uneori neașteptate - alianțe sau
LIICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287808_a_289137]
-
L’ Idée de révolution dans les doctrines socialistes. Étude sur l’évolution de la tactique révolutionnaire (1923). Întors în țară, va fi numit, la Universitatea din Iași, asistent la Catedra de filosofie condusă de Ion Petrovici, apoi conferențiar la Catedra de pedagogie socială (1923-1926), profesor de psihologie și estetică (1926-1938). Din 1938 este profesor la Universitatea din București. Discipol al lui G. Ibrăileanu, va deveni director, din 1933, la revista „Viața românească”, la început împreună cu G. Călinescu, apoi cu D.I. Suchianu, și
RALEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289120_a_290449]
-
REVISTA UNIVERSITARĂ, publicație „pentru cursuri și conferințe de psihologie, estetică, pedagogie, istorie, istoria literaturilor” apărută la București, săptămânal, între 20 ianuarie și 15 noiembrie 1900, apoi la 15 februarie 1901, sub redacția lui P. V. Haneș. În sumar intră cursurile ținute de profesorii Facultății de Litere și Filosofie a Universității din
REVISTA UNIVERSITARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289271_a_290600]
-
sub redacția lui P. V. Haneș. În sumar intră cursurile ținute de profesorii Facultății de Litere și Filosofie a Universității din București: Titu Maiorescu (Istoria filosofiei franceze contemporane), N. Iorga (Istoria medie), C. Rădulescu-Motru (Estetica și Psihologia experimentală), Ion Crăciunescu (Pedagogia), Pompiliu Eliade (Istoria literaturii franceze), Ovid Densusianu (Școala latinistă, Samuil Micu, Gh. Șincai, Petru Maior), D. Evolceanu (Limba latină), Gh. Pop (Istoria literaturii germane) ș.a., precum și note privitoare la seminariile ținute de Ioan Bogdan și N. Ch. Quintescu sau conspecte
REVISTA UNIVERSITARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289271_a_290600]
-
sărăcit interior. Dezideratele promovate de Existența tragică revin neîntrerupt în celelalte cărți, care sunt culegeri de studii și eseuri despre personalități exemplare și despre probleme puse de societatea și reflecția modernă, dezbătute de un gânditor cu vocația deontologiei și a pedagogiei: Linii și figuri (1943), Puncte de sprijin (1943), Oameni și climate (1971) etc. „Mitul utilului” este radiografiat critic în virtutea ideii că „utilul nu are valoare și sens decât în măsura în care servește inutilului”, gratuitului. Concomitent, autorul apără șansele de supraviețuire și funcțiile
ROSCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289368_a_290697]
-
Ioan Nădejde și frecventarea grupului de la „Contemporanul”, a cenaclului condus de Nicolae Beldiceanu (unde îl cunoaște pe Ion Creangă). În 1891 se înscrie la Facultatea de Litere și Filosofie din București. Tot acum obține postul de profesoară de filosofie și pedagogie la Școala „Penetis-Zurmale” din Brăila. Aici și la Galați se implică intens în organizarea mișcării socialiste. Îi vizitează la București pe C. Dobrogeanu-Gherea și pe Anton Bacalbașa, îi cunoaște pe I. L. Caragiale, B. Delavrancea, Al. Vlahuță. În 1898 se căsătorește
SADOVEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289421_a_290750]
-
Este directoare a liceului de refugiați din Iași (1917-1919), a Școlii Normale „Elena Doamna” din București (1919-1926), profesoară la Școala de Puericultură și Educatoare (1926-1936) și consilier în Ministerul Instrucțiunii (1932-1936). S. este o strălucită militantă pentru noile curente în pedagogie, în primul rând pentru ideile școlii active, are o viziune modernă în problema învățământului pentru fete și a educației lor, inițiază la noi și susține metoda Mariei Montessori (1916). Este autoare, împreună cu C. I. Angelescu, a primului manual românesc de
SADOVEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289421_a_290750]
-
sunt de reținut doar prezențele lui Petrea Dascălul (Petru Olariu), cu pagini memorialistice, schițe, povestiri, nuvele, și a lui Mihail Lungianu, cu povestea Piperuș Împărat. Cele câteva piese de teatru sunt cu totul insignifiante. Publicistica e foarte diversă ca problematică (pedagogie, psihologie, filosofie, administrație, economie, educație sanitară, istorie, politică, științe, cultură etc.). Și în acest sector revine frecvent numele lui Petrea Dascălul, căruia i se datorează și un documentat articol despre I. Pop-Reteganul; cu o colaborare (Învățătorul și noile curente de
LUCEAFARUL-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287869_a_289198]
-
românii din Ardealul ocupat. Chiar dacă puțin numeroase, în L. sunt și traduceri din Eschil, Ovidiu, Dante, Verlaine, Jean Moréas, José Maria de Heredia ș.a. Paginile revistei conțin o bogată publicistică pe subiecte culturale - filosofie, artă plastică, teatru, muzică, istorie, psihologie, pedagogie, teologie, etnologie, lingvistică, drept și știință ș.a.m.d. Bunăoară, se publică un capitol din studiul Religie și spirit de Lucian Blaga, două eseuri ale lui D. D. Roșca, Fond și formă în filosofie și Europeanul Bărnuțiu. În numărul 7-8
LUCEAFARUL-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287872_a_289201]
-
principii instrumentale. Este evident că ambele tentații conduc spre posibile capcane; însă dacă lucrurile stau în acest fel, ce soluție putem găsi? În cadrul acestei lucrări am preferat, în special, ariile de cercetare din interiorul psihologiei sociale, psihologiei organizaționale și, desigur, pedagogiei (în ceea ce privește primele două, oportunitatea alegerii este, credem, evidentă: spre exemplu, psihologia socială ne propune analize de substanță privind interacțiunea, iar psihologia organizațională operează cu un concept al grupului de lucru sensibil apropiat de modul în care privim construirea echipei educaționale
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
au drept scop explicitarea fenomenului comunicațional, ne lovim de o barieră aparent paradoxală: dificultatea de a identifica teorii „pure” ale comunicării. Aria teoriilor înscrise în literatura de specialitate drept teorii ale comunicării reprezintă cuantumul teoriilor explicative din diferite domenii: psihologie, pedagogie, sociologie, lingvistică, matematică etc. (avem aceeași problemă pe care am remarcat-o în cazul definițiilor și modelelor). Comunicarea este un domeniu inclus, în mod natural, atât în dinamismul proceselor sociale - văzute în toată aplicabilitatea lor -, cât și, în mod simultan
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]