5,851 matches
-
În antimaterie, iar antimateria În spirit. Pomenise și de babulea Tatiana, care În naivitatea sa, intuise un mare adevăr. Și anume că lumea celor morți se Învecinează cu lumea celor vii și că Între ele nu există decît o simplă peliculă, asemănătoare cu sticla micului ecran. Că imaginea a ceea ce a fost nu piere niciodată, ci se conservă În fiecare particulă infimă din universul mare și cel mic. Că iadul există În fiecare atom, În fiecare microparticulă, În fiecare undă. Că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ea. Tânjea după orice care ar fi putut să acopere zgomotul cascadei, mugetul nesfârșit de râu înspumat pe care-l auzea în urechi. La Blockbuster, Danny se uita după filmele cu aventuri pe râuri. The River Wild, Snowy River, vechea peliculă cu Marilyn Monroe, River of No Return. Nu mai vorbea cu ea decât dacă subiectul îl reprezenta tatăl lui. E doar o săptămână, a zis ea fără să se adreseze cuiva, în particular, dacă supraviețuiești. Altfel, durează mai mult. Jina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
să fac un tort. De câte ori nu m-am pus la mintea lui și am și făcut-o. Jurnalul se întrerupe foarte des. Nu am să apuc să povestesc până la capăt călătoria. De altfel, partea de frumusețe este filmată pe o peliculă la fel de mută ca și noi în fața raiului de pe Keyes. Un rai care e cu putință și fiindcă un popor excepțional (că doar și-a strâns oameni liberi de peste tot) s-a uitat mai bine (prin reprezentanții săi, desigur) și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
rătăcită în rafturile unui negustor armean, rămasă nici el nu știa de când. Ea luă singură, ca și cum ar fi fost la ea acasă, păhărelele din bufetul de lângă fotoliu; cineva dacă ar fi filmat scena, un ipotetic spectator, ar fi jurat că pelicula a surprins un moment din viața unei tinere familii, abia înjghebate, atât de naturale îi erau gesturile, comportările la care adăuga o vagă tandrețe. - Nu știu; fel de fel de versiuni, dar nu mă interesează: „Limba și Literatura Franceză” rămân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
organizeze la Muzeu o expoziție românească de "carte de artă". I-am mai spus că dețin la ambasadă 5 filme consacrate lui Brâncuși (filme făcute special la comanda M.A.E., de realizarea cărora mă ocupasem personal, inclusiv de procurarea peliculei Eastman color, prin Misiunea noastră de la New York). A fost încântat de ofertă, așa că în scurt timp aveam la Muzeu o "Seară culturală românească" conferință susținută de subsemnatul, expoziție și proiecție de filme! Filmele cu Brâncuși mi-au fost apoi solicitate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
după ce au fost prezentate ani în șir în Europa, S.U.A., Canada și Japonia, că M.A.E. și-au "scos banii" investiți (câteva mii de dolari pentru deplasarea realizatorului în Franța, Olanda și S.U.A., plus câteva sute de metri de peliculă). Astăzi, o asemenea realizare ar fi imposibilă fiindcă, așa cum mi s-a spus, "M.A.E. nu se ocupă de cultură", iar cei din institutiile care care "se ocupă" investesc fondurile în operații de promovare pe la Paris și aiurea a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
o perioadă să vedem dacă prinde? El: OK. Îi zice lui Colin: Ai auzit? O să mergem pe Mr Fear un timp. Răspândește vestea în rândul băieților. Pentru că vreau să scap de slujba asta, i-am zis: Harry, o ai pe peliculă cu alt cap mafiot. De ce s-ar întâlni cu el dacă n-ar fi ceva putred la mijloc? El: Din nenumărate motive. Mămica lui Racey, Tessie O’Grady, era bună prietenă cu babacul Dettei, Chinner Skinner. Detta ar putea doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
că... sunt nerăbdător în privința întâlnirii... În regulă, Frank, lasă că ne vedem noi. Am ajuns în Bank Street la ora opt fix, o dată cu ultima geană de lumină. Deasupra, cerul continua să strălucească, dar printre rozeuri și albastruri se strecura o peliculă de verde, o nuanță de avocado, care înveselea paloarea bolnăvicioasă a orașului... Purtam cel mai bun costum - un gri închis cu dungi subțiri, albe. În plus, abordam o cravată lată, argintie, legată cu un sănătos nod Windsor. Eram în West
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
devin și eu, încet, încet, absent. Cum, parcă, zvâcnetul acela al mingiucăi trage din mine, încetul cu încetul, gând după gând, cuvintele pe care aș fi vrut să le aștern. Vin cuvintele gata făcute trup. Un fel de derulare de peliculă mută, aproape incoloră, cu umbre, nici măcar umbre, un fel de caiere de ceață, câlți ai vârstelor sau ce vor mai fi fiind, venind și plecând în mine și din mine parcă după ritmul acestei mingiuci de cârpe colorate, trimisă, mecanic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
noii invenții numite cinematograf și Împărtășea opinia răposatei Marisela că prin camera de luat vederi se absorbeau suflete, al subiectului filmat și al spectatorului. Urmînd această linie de raționament, Îl Însărcinase pe Fructuós Gelabert să turneze metri după metri de peliculă pe coridoarele de la „Îngerul negurii“, În căutarea unor semne și viziuni de pe lumea cealaltă. PÎnă la momentul respectiv, În pofida numelui de botez al tehnicianului aflat la cîrma operațiunii, Încercările se dovediseră infructuoase. Totul s-a schimbat cînd Gelabert anunță că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
un artificiu tehnic rămas neelucidat, unul dintre asistenții de laborator ai lui Gelabert vărsase vin spumant din soiul Xarelo, provenit din regiunea Penedés, În tăvița cu revelator și, ca o consecință a reacției chimice, forme stranii Începură să apară pe pelicula expusă. Aceasta era pelicula pe care Jausá voia să i-o arate lui don Ricardo Aldaya În seara cînd l-a invitat În spectrala-i vilă de pe bulevardul Tibidabo, numărul 32. CÎnd auzi asta, Aldaya presupuse că Gelabert, de teamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
neelucidat, unul dintre asistenții de laborator ai lui Gelabert vărsase vin spumant din soiul Xarelo, provenit din regiunea Penedés, În tăvița cu revelator și, ca o consecință a reacției chimice, forme stranii Începură să apară pe pelicula expusă. Aceasta era pelicula pe care Jausá voia să i-o arate lui don Ricardo Aldaya În seara cînd l-a invitat În spectrala-i vilă de pe bulevardul Tibidabo, numărul 32. CÎnd auzi asta, Aldaya presupuse că Gelabert, de teamă că va vedea dispărînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
fantome. Jura că deslușise cum silueta Mariselei se materializa Într-un lințoliu, o umbră care se preschimba În lup și umbla ridicată În două labe. Ricardo Aldaya nu văzu În proiecție altceva decît niște pete, susținînd, În plus, că atît pelicula proiectată, cît și tehnicianul care lucra cu proiectorul duhneau a vin și alte băuturi spirtoase. Chiar și așa, ca un bun om de afaceri, industriașul intui că, pînă la urmă, toate acestea se puteau dovedi avantajoase pentru el. Un milionar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
singur și obsedat de capturarea unor hectoplasme constituia o victimă cum nu se poate mai nimerită. Prin urmare, Îi dădu dreptate și Îl Îndemnă să-și continue demersul. Vreme de cîteva săptămîni, Gelabert și oamenii lui turnară kilometri Întregi de peliculă, ce avea să fie revelată În diferite tancuri, conținînd soluții chimice de lichid revelator diluate cu Aromas de Montserrat, un vin negru sfințit În parohia Ninot, și tot soiul de vinuri spumante de Tarragona. Între două proiecții, Jausá transfera Împuterniciri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Îi acorda lui Ricardo Aldaya controlul rezervelor sale financiare. Jausá dispăru Într-o noapte de noiembrie din acel an, În timpul unei furtuni. Nimeni nu știa ce se petrecuse cu el. Pe cît se pare, tocmai expunea una din rolele de peliculă specială de-ale lui Gealbert, cînd a survenit un accident. Don Ricardo Aldaya Îl Însărcină pe Gelabert să recupereze rola respectivă și, după ce au vizionat-o În particular, Îi dădu foc cu mîna lui și Îi sugeră tehnicianului să uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
răspunse interlocutorul său cu impertinență. „Dacă-mi veți turna Încă un păhărel, vă veți minuna și mai mult...” „Nu zău”, murmură Noimann, „e În Înfățișarea dumneavoastră ceva bizar. Ceva inconsistent. Păreți, așa, cum să vă spun, coborât parcă dintr-o peliculă destul de cunoscută....” „Cine vorbește de bizarerii și de inconsistență”, se ofuscă musafirul. „Totul În jurul dumneavoastră e lichid. Trăiți Într-o lume Înconjurată de o peliculă subțire, pe care o Înțepătură din afară ar putea-o face praf și pulbere... Adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
dumneavoastră ceva bizar. Ceva inconsistent. Păreți, așa, cum să vă spun, coborât parcă dintr-o peliculă destul de cunoscută....” „Cine vorbește de bizarerii și de inconsistență”, se ofuscă musafirul. „Totul În jurul dumneavoastră e lichid. Trăiți Într-o lume Înconjurată de o peliculă subțire, pe care o Înțepătură din afară ar putea-o face praf și pulbere... Adică nu praf și pulbere, că aici nu mai există nici urmă de praf. Praful s-a amestecat cu tot ce ați ingurgitat de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
stângul? Noimann Încercă să-și aducă aminte de modul cum Își sprijinea domnitorul Cuza sabia de șold. Capul Însă Îi era atât de năclăit de băutură, Încât În loc de un Cuza vedea doi, unul sus și altul jos, despărțiți de o peliculă suțire... Unul sprijinea sabia de un picior, celălalt de altul. Medicul Își ațintea ochii spre domnitorul ce se Înălța la orizont, dar orizontul se rotea și tot ce fusese sus era acuma jos. În plus, un jos se căsca În dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
acestea el și le amintea cu claritate. După cum Își amintea și faptul că Bikinski, cu ceva timp mai Înainte, cocoțat pe monumentul lui Cuza, ținuse un discurs În piața publică. Apoi totul se amesteca de-a valma. O bucată din pelicula memoriei se developase de la sine putere sau, mai bine zis, fusese afectată de consumul de alcool... Urmau niște scene destul de șterse, În care defilau un fel de umbre Îmbrăcate În rochii și costume și În care apăreau doi cai albi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
toți conectați la aceeași priză. Ritmul devenea halucinant. Și deodată morișca de trupuri se opri din opinteli. O străfulgerare de lumină și apoi beznă. Tăcere urmată de răsuciri și câteva oftaturi. Fulger și iarăși Întuneric. Filmul se volatiliza din nou. Pelicula se răsucea, alcătuind o bandă Moebius. Golurile urmau după plinuri. Plinurile se răsuceau, Învălmășindu-se În goluri. Orificiile se umpleau de vid și apoi se goleau de la sine de același vid. Vidul crea senzații. Durere, plăcere, așteptare asiduă. Ritm, ritm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
câini, lumini pâlpâitoare la câte o fereastră, strigătele unor copii În partea opusă a satului. Lună mare, plină, roșietică. Grințu Întoarce de câteva ori capul ca s-o privească. Se gândește dacă astfel de cadre ar putea fi trase pe peliculă prin procesul numit „noapte americană“. Din locul În care a ajuns poate vedea În contralumină (În puțina lumină a lunii, desigur) turnul din zidul de apărare al mânăstirii (rămas nedărâmat de vitregia vremurilor) și turla bisericii. A doua zi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
de pipă, miere și țigări. Serile de iarnă Într-un sat ca acela În care mă aflu În timp ce scriu și În care vom filma trebuie considerate entități semnificative separate. Culoarea cerului dintr-un amurg de iarnă În câmpie cere o peliculă și un tratament al acesteia Încă neinventate. Eventualele imagini alb-negru sau color luate În astfel de amurguri nu vor fi decât palizi Înlocuitori ai unei realități mult mai bogate. Misterul se amplifică În drumul printre căpițe și grajduri, pe lângă salcâmii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
acum. Muncă. Culcă-te la loc, să fii în formă pentru lecția noastră”. „Da. Vrei să vorbești cu Mutti?” „Nu. La revedere, Stefan”. „La revedere, t-t-tata”. Mal puse receptorul în furcă. Mâinile îi tremurau și ochii i se acoperiră o peliculă de lacrimi. *** Centrul din Los Angeles era mut, de parcă ar fi dormit puternic după o beție. Singurii cetățeni vizibili erau câțiva vagabonzi stând la coadă pentru gogoși și cafea în față la Union Rescue Mission; mașinile erau parcate aiurea - boturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Anders și Lucy Whitehall în cadrul ușii deschise, cu gurile căscate. Grecul își ridică scăfârlia de pe pavaj, cârâind: — Î-îmi ce’ scuze. Buzz și-i imagină pe Lucy și pe partenerul ei canin, pe Sol Gelfman punând capăt carierei fetei cu niște pelicule de mâna a enșpea, pe sărmana fată târându-se înapoi la grec pentru o partidă dură de sex. Spuse: — Bravo, băiatu’! Și îi împinse bastonul în burtă, după care se îndreptă spre cele două femei. Lucy Whitehall se întoarse în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
strâmbă. Era spre sfârșitul lui ’47, cotețele de cocoșit puicuțe erau pline ochi, iar Howard era nesătul și filma ardoarea cu care adolescentele îi proslăveau virilitatea - schemă menită să-i faciliteze o întâlnire cu Ava Gardner. Una din rolele cu pelicula respectivă a fost șutită de careva din departamentul de montaj de la RKO și a ajuns la Confidential - iar Buzz le-a rupt trei seturi de degete redactorilor de la revista aia de scandal, îngropând articolul. După aceea a pierdut toți banii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]